La rsta la care incepe sa umble este caracteristica tendinta de explorare a mediului din jur. El pune mana pe toate obiectele; in mod special il intereseaza cheile, prizele, de asemenea clapele si butoanele de la diferite aparate, televizoare sau casetofoane. in aceasta perioada exista riscul de accidentare prin cadere, prin ingerarea de corpuri straine, patrunderea lor in caile respiratorii sau urechi. Exista si posibilitatea de a se intoxica cu medicamente sau alte produse toxice din jurul sau, lucruri care trebuie cu mare grija puse la adapost de posibilitatile copilului de a ajunge la ele.
In aceasta perioada a copilariei este caracteristica o mare imaginatie si fantezie, de aceea copilul, dupa rsta de 2 ani, asculta cu mult interes povestile, il intereseaza animalele in general si frecvent cele preistorice. Odata cu introducerea in colectivitate, gradinita, scoala, cunostintele sale se maresc mult si treptat se dezvolta spiritul competitiei care trebuie incurajat. Fantezia si imaginatia copilului la aceasta rsta ne explica tendinta la fabulatie si la minciuni pe care multi copii le practica si nu este cazul sa ne ingrijoreze ele fiind normale pana la rsta de 7 ani dupa care trebuie controlate si temperate cu rabdare si tact pedagogic. S-a spus ca, adesea, copin spun lucruri traznite din care se poate deduce gradul lor de inteligenta si educatie, eventual chiar inclinarile lor profesionale, ceea ce este foarte important.
In perioada copilariei predomina bolile infectioase; acestea sunt astazi mult mai reduse datorita ccinarilor; dar virozele in special (impotri carora ccinurile au eficienta mai redusa) au un rol patologic deosebit. Tot in perioada copilariei poate sa apara leucemia si anumite forme maligne de neoplasme care pot si trebuie tratate in timp util prin mijloace medico-chirurgicale.
Grija pentru nou nascuti si copii este veche in tara noastra. Profesorul Ti-tu Gane a afirmat in 1920: "Vechile aziluri de copii trebuie transformate in Centre de Ocrotire a copiilor urmand sa devina aderate asezaminte pentru protectia totala a copilului unde se asigura si protectia sociala a copilului." Realizarea acestor deziderate intelepte s-a implinit in urmatorii zeci de ani cu ajutorul pediatrei conf. Dr. Elena Negru, sotia profesorului Dimitrie Negru - radiologul; si altor renumiti pediatri.
In acelasi timp, prof. T. Gane a insistat pentru infiintarea unui Serviciu de Consultatii gratuite in cadrul Clinicii Pedriatice I (Cluj), condus de un asistent medic ajutat de cel putin trei medici, tineri recent absolventi bine pregatiti profesional (unde si-au gasit adapost multi tineri care au devenit pediatri de seama in Transilnia si nu numai).
Ideile sale notoare si intelepte realizate in practica dupa multe insistente l-au indreptatit pe prof. T. Gane sa fie considerat precursor al pediatriei sociale.
Ideile sale au fost continuate si perfectionate de urmasii sai: prof. Gh. Popovici Boscu, Axente lancu si intreaga pleiada care i-a urmat, cu deosebire de profesorii: Oc-tavian Marginean, Nicolae Miu, Alexandru Jianu Butnariu, Mircea Nanulescu s.a.
Vaccinarea, devenita obligatorie la copii, cu un ritm bine silit, a dus la reducerea si eradicarea multor boli infectioase astfel ca, mortalitatea prin boli infectioase este in mod evident nesemnificati astazi. Antibioticoterapia, chimiote-rapia si corticoterapia au redus si ele rata morbiditatii si mortalitatii in bolile infec-tioase si a celor maligne.
"Odata cu respectarea regimului de viata sanogen, cu excluderea exceselor alimentare ce duc la obezitate, a bauturilor alcoolice, a fumatului si a utilizarii drogurilor, cu practicarea unor exercitii fizice care sa combata sedentarismul, s-au implementat factorii care permit prevenirea multor boli si chiar ameliorarea unora care s-au instalat deja", ceea ce este un progres evident in sanogeneza in general si aceea a copilului in special.
De la rsta de 1-3 ani, copilul incepe sa-si acumuleze cunostinte si forte pentru a-si face singur drumul in viitor. Nota dominanta a acestei perioade este dragostea profunda, patrunderea in sufletul copilului si intelegerea lipsurilor si cerintelor lui, grija pentru viitor si pentru asigurarea unei evolutii normale, atat din punct de vedere trupesc cat si mental si sufletesc. Mama isi ocroteste copilul si nu-l asista. Ea il educa si formeaza in primii 7 ani. De aici aderul ca cine are sau nu are cei 7 ani de acasa este de o corsitoare importanta in intreaga viata. In acest interl copilul trebuie sa invete cum sa se comporte in familie, scoala, casa si societate, sa stie ca trebuie sa-si iubeasca parintii, fratii, rudele, prietenii, locul natal, sa respecte pe toti cei din jurul lor, sa stie ca femeilor si rstnicilor sa nu le vorbeasca stand, ci in picioare. Sa stie sa se ridice cand in camera in care stau pe scaune intra o astfel de persoana. Pe strada sa salute cu respect cunoscutii, mai ales cei rstnici. Stimati cititori, sa nu mirati de insistenta mea asupra acestor sfaturi, sa le zicem elementare, fiindca de la ele pleaca cele mai insemnate, care nu sunt viabile daca nu se altoiesc peste aceste deprinderi elementare pe care nu le-am gasit descrise in literatura. De aceea zic si gandesc ca intelectualii satelor si oraselor sa se transforme in ajutori ai parintilor, intatorilor si profesorilor, educatori ai copiilor adica in educatori ai societatii civile de maine, ca la randul ei, aceasta, sa devina educatoare a urmatoarelor generatii. Aceasta, ca o rasplata pentru ca ei au fost ajutati de inaintasi sa devina intelectuali si ca o datorie sfanta fata de urmasii nostri ca acestia sa nu mai repete greselile noastre mici sau mari. In acest demers este bine sa ne bazam si pe intaturile Bisericii Crestine, un izvor nesecat de etica, morala si comportament corect.
De mic, copilul fi intat sa asculte si sa reflecteze asupra opiniilor celor cu care discuta chiar daca nu se potrivesc cu propriile opinii. Asa inta de mic sa accepte dialogul, sa respecte parerile altora si sa se inspire din ele in completarea propriilor idei. in acest fel se exclude sau se diminueaza egocentrismul si xenofobia.
Actiunea de baza, permanenta si de o corsitoare importanta este ocrotirea, iar asistenta sociala, cu interventiile ei reparatorii si incidentale in cazuri de patologie sociala, este o actiune complementara, secundara, care se grefeaza asupra bazei de ocrotire si in acest sens poate fi considerata ca o ramura a acesteia. De la aceasta rsta trebuie sa se implementeze deprinderi de igiena personala si in grupa carora voi mai reveni, rolul principal revenind mamei.
O grija deosebita are mama si in asigurarea unui somn sitficient. In functie de rsta (dar si de copil), nevoia de somn difera: 16-l7 ore la nou-nascuti, 14 ore la copin de un 1 an, 13 ore la 2 ani, 10-l1 (11 Vi) intre 4 si 10 ani, de 9-l0 ore pe noapte.

Sarutul de noapte buna Copin au nevoie de o rutina zilnica (ca si adultii, de altfel) pentru a se simti ocrotiti si in siguranta. Uneori chiar si simplul fapt ca i-ai spalat pijamaluta preferata si trebuie sa se imbrace noaptea cu altce e un prilej de lacrimi amare. Creeaza-i ritualuri linistitoare si placute: lasa-l sa se distreze la baita de seara cu jucarioare plutitoare, citeste-i povesti, beti impreuna un ceai cald de tei in timp ce silitiImpreuna programul zilei urmatoare, fa-i un masaj usor pe spate, spuneti impreuna rugaciunea de culcare. Orice astfel de ritual are rol de ancora. Copilul simte ca apartine familiei, ca este iubit si luat in seama. Nu-l expedia la culcare doar cu un sarut de noap-te-buna. Acesta este doar finalul pregatirilor de culcare. Daca mama este foarte ocupata, roaga pe altcine sa indeplineasca aceste indatoriri: bunicii, o prietena buna de familie, doica, o vecina apropiata. Important este ca prichindelul sa nu fie alungat la culcare fara o vorba buna si fara o explicatie inteleapta de ce este bine sa faca nani. Sa nu lipseasca povestile si basmele daca-i fac placere sau daca nu, sa i se dezvolte gustul pentru astfel de povesti cu zane, feti frumosi si viteji, oricum, oameni cu sentimente pozitive si puternice, ceea ce este posibil daca dorim cu aderat, daca avem vointa si rabdare. Frica de intuneric. Daca ii este teama de intuneric, psihologii recomanda o lumina slaba care ramane peste noapte.
Insist sa spun ca nou-nascutul trebuie ingrijit de catre parintii sai naturali si nu dati spre crestere "m ingrijirea altor persoane din afara familiei, decat in cazuri cu totul speciale cand parintii lipsesc din familie.
Neonatologul si medicul copiilor mici acorda o deosebita atentie pentru depistarea in timp util a malformatiilor congenitale ale noului-nascut. Mai intai, cele ale aparatului locomotor: coloanei vertebrale, membrelor, ale articulatiilor coxo-femurale (cu deosebire la fetite), apoi ale cavitatii bucale (buza de iepure, gura malformata, etc.) cum am scris in Cap. 11 al volumului.
O atentie deosebita comporta malformatiile congenitale ale sistemului nervos central (S.N.C) (cerebrale, spinale, meningocel si cranio-vertebrale) (cranium bifidum, spina bifida si sinusul dermal).In scop diagnostic si terapeutic colabora cu neuro-chirurgul pediatru si ecografistul pentru eventuala neuroendoscopie si/sau endoscolia digesti.
Ecografia abdominala precoce este indispensabila pentru depistarea eventualelor malformatii ale marilor viscere, inima in primul rand, dar si celelalte viscere: plaman, ficat, splina.
"Colaborarea dintre pediatru, neonatolog si neuro-chirurgul pediatru este necesara chiar din perioada intrauterina pentru posibila amniocenteza cu explorari citogenetice si eventual intreruperea sarcinii daca se impune prin gravitatea bolii ereditare, asa cum am aratat si in modulul anterior.

"Dragi colegi si parinti, controlati daca noul-nascut are tulburari de auz sau de vedere ce trebuie confirmate si tratate de medicii specialisti iar apoi indrumati catre scoli speciale pentru recuperare complexa medico-sociala. "
Familia ramane celula de baza a oricarui tip de societate. Familia este mediul natural in care se dezvolta copilul si constituie baza existentei si perspecti unei natiuni. Pornind de la aceste aderuri, studiind familia se poate prevedea evolutia unei colectivitati umane si profilul generatiilor viitoare. Cum familia se integreaza intr-un mediu social, tipologia si caracteristicile ei vor depinde de calitatea mediului social in care subzista. Structura familiei cu referire in special la: compozitia numerica, integritate, nivel socio-economic, prezenta sau absenta semnelor de dezechilibru (insilitate, dizarmonie familiala etc.) sunt puternic influentate de mediul social. Tot aici opereaza factori ce tin de traditie, religie, educatie si cultura. Marile prefaceri sociale, framantarile lumii moderne, reformele si tranzitia de la un tip de societate la altul, au lovit intotdeauna familia, uneori in chip napraznic, perturband grav mediul intim in care copilul se naste si se dezvolta. Toate aceste aspecte se constituie in tot atatia factori de risc social si conduc ineviil la scaderea nuptialitatii, scaderea natalitatii, cresterea divorturilor, abandonul si aparitia copiilor strazii si copin din canale ca fenomene sociale ce au impus crearea unor institutii specializate pentru a-i limita efectele negative, dar rezultatele sunt discrete.
Relatiile familiei cu copilul ei trebuie sa fie deopotri afective si rationale. Copilul sa stie cine este el in raport cu altii, sa fie convins ca este acceptat si iubit asa cum este el, astfel ca se simti protejat si se lasa in grija familiei urmand-o in functie de sfaturile primite dar mai ales de exemplele concrete pe care le vede si le simte.
Copilul sa stie ca are o existenta oficiala, sa stie care-i sunt parintii, bunicii si fratii, dar in acelasi timp sa constientizeze ca el este altce decat ceilalti membri ai familiei, ca este o individualitate care se dezvolta continuu, deci care se schimba in sens de maturizare.
Cat mai des stati de vorba cu el, priviti-l in ochi, surprindeti-i privirea si faceti schimb de priviri care sa insoteasca exprimarea gandurilor, intotdeauna afective si incurajatoare. (Jacques Salome)
Mama este, mai ales, in tot acest timp, sufletul binevoitor, purtator de grija si de dragoste - la care copilul poate apela, la care poate gasi sprijin, caldura, ocrotire, refugiu chiar. Pe de alta parte, copilul de la nastere si pana tarziu in adolescenta are nevoie de un minim material, imbracaminte, etc. dar in mod special are nevoie imperioasa de do de iubire zilnica, sarcina care cade prioritar asupra mamei, dar si asupra intregii familii.
Aceasta poate urmari, in conditii bune, inclusiv dezvoltarea intelectuala a viitorului om matur, pana la integrarea deplina a acestuia in toate aspectele societatii in care traieste.
Afectivitatea materna exercitata cu moderatie si ratiune are un rol psilioprotector pentru copilul ei, fapt extrem de important pentru profilaxia primara a tulburarilor psihice, fiind cunoscut ca traumele psihice din copilarie si adolescenta au un amplu rasunet in viata de adult, unde recuperarea este dificila si costisitoare alterand conditia umana a intregii familii; deci nici un efort pentru prevenirea primara a psihotraumelor nu este de prisos prin iubire, iar iubire, ratiune si educatie pentru aceasta imperfecta fiinta umana daca vrem ca aceasta sa se apropie de perfectiune. (Stefan Milea).
Copin crescuti de alte persoane decat parintii biologici au in permanenta nostalgia parintilor pe care-i asteapta mereu chiar daca nu au nevoi materiale. Ei pot dezvolta in timp o patologie psiho-afecti comportamentala, chiar tendinta la suicid, care indeamna la masuri sociale ce asigura cresterea copilului in familia clasica.