De obicei, in primul an de ata poti sa ai incredere in copil ca doarme atata timp cat are nevoie. Dupa varsta de 2 ani nu-l mai poti lasa pe el sa decida. S-ar putea sa aiba nevoie de mai mult somn dar sa fie impiedicat datorita tensiunilor de diferite feluri: singuratate, frica de a fi parasit, frica de intuneric, de cosmaruri, frica de a face pipi in pat, agitatia cauzata de intamplari stimulatoare. S-ar putea ca resorturile lui interne sa fie intinse la maximum datorita competitiei cu un frate mai mare sau geloziei pe sora mai mica. S-ar putea ca in fiecare seara copilul sa ajunga la limita puterilor, fie ca duce de fiecare data o lupta cu parintii ca sa se culce mai tarziu, fie ca temele de la scoala il ingrijoreaza, fie ca filmul de la telezor i-a starnit emotiile. Modul de a preveni astfel de situatii a fost discutat in alt paragraf, dar il amintesc aici pentru a sublinia de la inceput ca nu se poate spune, doar pentru ca copilul nu doarme, ca nu are nevoie de somn.

De obicei, un copil de 2 ani are nevoie in medie de 12 ore de somn pe noapte si 1-2 ore de somn in timpul zilei (aceste perioade scurtandu-se intre 2-6 ani). intre 6-9 ani copilul are nevoie in medie de numai 11 ore de somn pe noapte, de exemplu sa se culce la 8 scara daca se scoala la 7 dimineata. La varsta de 12 ani este probabil apt sa-si mai scurteze programul de somn cu o ora in timpul noptii, culcandu-se seara la ora 9. Aceste cifre reprezinta o medic, unii copii avand nevoie de mai mult somn, altii de mai putin.
Multi copii renunta la somnul de dupa-amiaza in jurul varstei de 3-4 ani, dar majoritatea mai au nevoie in continuare de odihna sau macar o bucata de timp dejoaca mai linistita in camera lor dupa ce au mancat de pranz pana la varsta de 5-6 ani. Sunt multe scoli care, cu intelepciune, includ o perioada de odihna dupa masa de pranz in program pana in clasa a 6-a. Totul depinde de temperamentul si actitatea fiecarui copil in parte.