Tratamentul puseului acut de RAA va fi efectuat in spital.
Tratamentul antiinfectios vizeaza eradicarea streptococilor din faringe, care ar persista eventual la inceputul bolii, (desi ne aflam la 2-3 saptamani de la angina premonitorie). Se porneste de la ideea ca persistenta indelungata a streptococilor in faringe constituie unul din elementele principale care genereaza aparitia puseului acut. Tratamentul antiinfectios se aplica oricarui bolnav cu RAA, indiferent daca exista sau nu do asupra prezentei streptococilor la nivelul criptelor amigdaliene.

S-a observat ca acest tratament nu influenteaza durata si gravitatea puseului acut de RAA, dar prin conventie, se aplica in toate cazurile.
Medicamentul antistreptococic de soc este penicilina G, antibiotic bactericid, care se va administra parenteral, i.m. in doza medie de 1,2-l,6 milioane Ui/zi, la 6 ore interval. Nu s-au constatat avantaje terapeutice daca s-au utilizat doze mai mari de penicilina. Majoritatea autorilor raporteaza inca o buna sensibilitate a streptococilor la acest antibiotic, desi unele informatii actuale aduc in discutie si posibilitatea aparitiei unor suse rezistente.In caz de alergie la penicilina se poate opta pentru tratament cu eritromicina, in doza de 30-40 mg/kg/zi, administrata oral la 6 ore interval, cu prize egale, stiind insa ca numai 85% din tulpinile de streptococ sunt sensibile la acest antibiotic. Dupa 10 zile de tratament cu penicilina se sconteaza pe eradicarea potentiala a germenilor din faringe. Bolnavul continua sa se afle internat in spital, deoarece durata tratamentului antiinflamator pe care il primeste concomitent este mai lunga. incepand din a 10-a zi de internare copilul cu RAA incepe profilaxia unor noi infectii streptococice, profilaxie pe care o va continua cel putin 5 ani de la puseul acut, dupa schema ce va fi recomandata in paragraful "profilaxia reumatismului".
Tratamentul antiinflamator. RAA este o boala cu elutie autolimitata. Se vindeca cu sau fara tratament, dar formele netratate lasa sechele valvulare definitive si cardita reziduala.
Tratamentul antiinflamator suprima expresia clinica si biologica a bolii, dar nu scurteaza durata puseului acut. Trebuie considerat un tratament cu valoare simptomatica si nu curativ, caci nu vindeca boala.
S-a convenit ca tratamentul antiinflamator sa fie aplicat toata perioada in care ar elua puseul acut, daca nu ar fi tratat. Presilirea duratei tratamentului se face in functie de forma clinica, iar in formele cu cardita, de gravitatea carditei.
Cea mai comuna atitudine este aceea de a nu se da corticoterapie bolnavilor care nu prezinta semne clinice de cardita. Bolnavii cu cardita usoara sau medie r primi corticoterapie, fara sa existe siguranta superioritatii acesteia fata de tratamentul cu aspirina. Corticoterapia constituie o indicatie majora in carditele severe care au condus la insuficienta cardiaca.
Majoritatea formelor actuale de reumatism au o durata medie de elutie de 6-8 saptamani, aceasta fiind totodata egala cu durata tratamentului antiinflamator.