Aceasta dificultate apare foarte insidios, in majoritatea cazurilor derind in urma colicilor sau a sului iriil. Poate fi considerata o forma de rasfat. Sa presupunem ca o fetita s-a chinuit cu colici abdominale in primele 2-3 luni de viata. Parintii au descoperit ca ea se simte mai bine daca este tinuta in brate. Faptul ca ii pot usura necazul ii face sa se simta si ei bine. Dar cand fetita ajunge la 3 - 4 luni, cu timpul realizeaza ca ea nu mai sufera si nu mai are dureri, sul fiind acum unul de furie si dorinta. Vrea sa fie plimbata pentru ca s-a obisnuit asa, si considera asta dreptul ei. Aproape ca o fixeaza cu privirea pe mama cand aceasta indrazneste sa se aseze pentru cate clipe de binemeritata odihna, parca spunand "Femeie, da-i drumul odata la plimbare!"
Un sugar care se angajeaza intr-o lupta permanenta, seara de seara, pentru a-si determina parintii sa il poarte in brate, arc nevoie de mult antrenament pentru a sta treaz si pe masura ce lunile trec isi impinge ora de culcare catre 9 p.m. apoi 10, 11 si chiar miezul noptii. Parintii povestesc cum i se inchid ochii si ii cade capul cand este in brate, dar cum e pus in pat se trezeste cu un tipat de indignare. Astfel de problema privind culcarea este extenuanta atat pentru parinti cat si pentru copil. Sugarul devine mai agitat in timpul zilei, si este posibil sa i se diminueze pofta de mancare. Parintii nu se pot abtine sa devina din ce in ce mai nervosi si suparati. Nu este cazul ca un sugar sa impinga adultii la asemenea "evolutie" seara de seara. Si parintii realizeaza acest lucru, dar nu stiu ce e de facut. Parerea mea este ca sugarul insusi isi da scama ca nu ar trebui sa i se permita un astfel de comportament tiranic.

Obisnuinta este usor de schimbat din momentul in care parintii realizeaza ca este la fel de rau pentru copil ca si pentru ei. Remediul este simplu: puneti copilul in pat la o ora rezonabila, spuneti-i "noapte buna" cu dragoste dar si fermitate, si cu asta iesiti din camera si nu mai intrati inapoi. Majoritatea sugarilor care au capatat obiceiuri proaste vor ge 20 - 30 de minute in prima noapte, si apoi dupa ce vor vedea ca nu se intampla nimic, vor adormi. in a doua noapte sul dura doar 10 minute, iar in a treia probabil deloc.
E greu pentru parinti, care isi iubesc copilul din tot sufletul, sa il auda cum ge. isi imagineaza tot felul de situatii deznadajduite: ca sugarul si-a prins capul de snururile de la pat, ca a vomitat si zace in mizerie, sau cel putin ca e panicat de faptul ca a fost parasit. Dupa rapiditatea cu care se rezol astfel de cazuri (de sugari care nu vor sa adoarma seara) in primul an de viata, si dupa faptul ca sugarii devin imediat mult mai fericiti de cum s-a rezolt problema, sunt convins ca sul lor la aceasta rsta e cauzat numai de manie.
Este important sa nu intrati din nou in camera copilului ca sa vedeti ce e cu el sau sa-l "linistiti" simtindu- aproape. Singurul rezultat e ca il infuriati si mai rau, iar sul dureaza mai mult. Daca vi se pare ca sul dureaza o vesnicie uitati- la ceas ca sa aveti o masura exacta. Cititi si paragraful 594 privind supraprotectia. Este bine sa explicati vecinilor ce se intampla, si ca nu vor fi probleme decat cate nopti, ccrandu-le ingaduinta si iertare pentru deranjul produs.