Mi-am inchipuit cu totul si cu totul altfel
Aproape toate femeile care den pentru prima oara mame cred ca mai intai ele trebuie sa se obisnuiasca cu acest rol nou al lor, sa accepte schimbarile pe care copilul i le aduce in ata - si mai ales, sa se elibereze de sentimentul (dorinta) de a fi mereu perfecte. Aceasta noua situatie trebuie sa fie controlata, dar sa nu apara sentimentul difuz de culpabilitate, cum ca nu sunteti o mama "buna". Realitatea este ca nimeni nu v-a rapit niciodata atatea: atentie, timp, rabdare, somn. Acestea ar putea fi argumentele pentru, a putea fi o mama "buna": sa fiti intotdeauna langa copil, sa-l recunoasteti si sa-i indepliniti nevoile si cerintele 24 de ore din 24. insa asa ceva nu numai ca este inuman, dar este de-a dreptul imposibil - ati innebuni. Totusi unele femei rezista bine, altele nu. Aceste
tulburari poarta numele de
depresii postnatale (DPN). Cateva saptamani sau chiar luni
dupa nastere pot aparea urmatoarele simptome: insomnii sau cosmaruri, incordarea muschilor (musculaturii), o aversiune interioara la contactul cu pielea copilului si frica de propriul copil. Pierderea apetitului sexual este una din caracteristicile acestei perioade.
Depresia postnatala apare rareori imediat dupa nastere, adesea trec cateva saptamani, ba chiar luni pana cand se disting aceste simptome. Persoana cea mai potrita cu care puteti vorbi despre ele este medicul ginecolog. El poate - daca este cazul - sa amelioreze aceasta stare (sufleteasca) cu ajutorul medicamentelor, astfel incat corpul si sufletul sa aiba timp sa se refaca. Doar in cazul unor depresii foarte grave este nevoie de terapie.
Asa va salvati sentimentele
Aceste depresii nu actioneaza doar asupra mamei, si copilul este intr-o oarecare masura afectat. El simte frica si nesiguranta mamei, este foarte agitat si ge mult, nu doarme si este mereu flamand. Pe scurt, aceasta situatie este, in adevaratul sens al cuvantului, "un iad". Cel mai bun lucru este sa va lasati sentimentele in voia lor - daca va ne sa geti, foarte bine, dati-i drumul, in primele saptamani dupa nastere, aveti o moasa cu dumneavoastra care va sprijina si va ajuta, insa primul pas trebuie facut, adica sa va lasati ajutata, caci singura nu veti putea realiza mare lucru pentru binele copilului.In aceasta perioada, in momentele de stres, este normal ca din cand in cand sa va mai infuriati pe copil. Femeile marturisesc ca au sat ca Ie-a disparut copilul. Altele aiureaza ca I-au vazut cazand de la balcon. Suna putin cam infricosator - aceste simp-tome ale depresiei postnatale sunt himere care apar datorita stresului. Este bine sa vorbiti cu cineva despre ele, pentru a putea realiza ca nu sunt decat niste se bizare. Cititi fragmentul "Este furioasa pe copil" de la . 133 din acest modul si de la . 60 "Babyblues",