Ranile.
Cel mai bun tratament al ranilor si zgarieturilor este spalarea lor cu apa calduta si sapun, urmata de clatirea cu apa rece din abundenta. Se acopera apoi cu un tampon steril de tifon.
Substantele antiseptice sunt mai putin importante decat spalarea cu apa si sapun, iar unii doctori prefera chiar sa nu fie folosite. Nu folositi tinctura de iod. Acoperirea cu un bandaj steril are scopul de a mentine rana in mod rezonabil curata si ferita de traumatisme.
In cazul unor rani mai grave trebuie evident consultat medicul. Este foarte important ca ranile de pe fata sa fie ingrijite de un specialist, chiar daca sunt mici, deoarece pot ramane cicatrici care sunt mai vizibile la acest nivel. De asemenea, ranile de la mana si incheieturi trebuie ingrijite de un medic, fiindca exista un risc crescut de sectionare a unor tendoane sau nervi.
Ranile care pot fi contaminate cu praf de pe strada sau pamant care ar putea contine balegar, trebuie tratate de medic. Balegarul poate contine germeni care produc telanosul (boala ce poate fi fatala). Medicul va efectua tratamentul adecvat mai ales in cazul unor rani adanci sau plagi produse prin intepare.

Muscaturile.

Luati legatura imediat cu medicul. Pana la sosirea acestuia, tratamentul este acelasi ca la ranile obisnuite (spalare cu apa si sapun; clatire). Curatarea imediata a unei plagi produse prin muscatura (umana sau animala) e foarte importanta. Desfaceti buzele ranii pe cat posibil, si lasati sa curga peste ca un jet puternic de apa calduta timp de 5 minute, care sa curete toata suprafata si profunzimea ranii.In cazul muscaturilor de animal e important ca acesta sa fie urmarit cateva saptamani pentru a se vedea daca nu face turbare.
Purtatorul turbarii poate fi un caine, o pisica, o vulpe ctc. Daca el face turbare sau nu poate fi urmarit, medicul va efectua injectii speciale contra turbarii. Cea mai frecventa complicatie a unei muscaturi (umane sau animale) este suprainfectia, asadar medicul va putea indica un antibiotic daca considera necesar.

Sangerarea.

Majoritatea ranilor sangereaza putin in primele minute si acest lucru e foarte bun, deoarece sunt spalati unii germeni introdusi prin traumatism. Tratament special necesita numai sangerarea abundenta sau persistenta (hemoragia).
Sangcrarile de la nivelul membrelor se opresc mai repede daca copilul sta intins in pat cu membrul afectat mai ridicat (sprijinit cu o perna). Daca rana continua sa sangereze, aplicati o presiune usoara cu cateva tampoane sterile pana ce se opreste sau va decideti sa o bandajati. Curatati si bandajati rana cat membrul afectat este tot in pozitie ridicata.
Daca rana a fost produsa "curat" (de exemplu cu un cutit) si sangereaza mai abundent, nu incercati sa o spalati, ci doar curatati cu delicatete zona ce o inconjoara (cu apa si sapun sau apa oxigenata pe un tampon steril de tifon). Daca insa rana contine praf sau murdarie, spalati si interiorul.
Cand bandajati o rana care sangereaza abundent folositi un tampon mai gros (prin suprapunerea mai multor; tampoane sterile de tifon), fixat apoi cu banda adeziva. Se aplica astfel mai multa presiune pe rana si se reduce sangerarea (tehnica de "bandajare cu compresie").

Sangerarile masive (hemoragiile). Daca o rana sangereaza foarte puternic nu va pierdeti timpul cautand bandaje potrivite. Aplicati imediat cu mana presiune pe rana pentru a opri sangerarea si asteptati sa va aduca altcineva bandajele. Tineti membrul afectat sus (mai ridicat) daca e posibil. Faceti un tampon din cea mai curata tesatura care o aveti la indemana, fie ca e un tifon steril, o batista curata sau cea mai curata haina de pe copil sau dumneavoastra. Apasati tamponul pe rana si ramaneti apasand pe el pana ce va vine cineva in ajutor sau se opreste sangerarea. Nu incercati sa schimbati tamponul original si nu il ridicati. Daca se imbiba prea mult cu sange, mai puneti un strat de tesatura peste el. Cand rana nu mai sangereaza decat putin si aveti bandaje adecvate, puteti aplica un pansament compresiv. Acesta trebuie sa fie suficient de gros ca atunci cand il fixati cu banda adeziva sa aplice presiune la nivelul ranii. in loc de banda adeziva se poate folosi fasa de tifon sau orice fel de fasie mai lunga de tesatura. Daca acest bandaj nu opreste sangerarea, continuati sa apasati cu mana deasupra ranii pentru a opri sangerarea prin compresie. Daca nu aveti un material adecvat ca sa faceti un tampon, nu ezitati sa apasati direct cu mana pe rana sau chiar in interiorul ei.
Marea majoritate a hemoragiilor masive pot fi oprite prin presiunea directa cu mana. in cazul cand aveti de-a face cu una care nu se opreste si cunoasteti de la lectiile de prim-ajutor cum sc aplica un garou, atunci il puteti aplica. Nu este prea des nevoie, si in nici un caz un novice nu trebuie sa invete cum sa il aplice in cazul unei urgente. Garoul trebuie desfacut la fiecare 30 de minute altfel oprirea circulatiei sanguine poate afecta tesuturile.

Bandajarea. Materialul folosit pentru bandaje depinde de locul si dimensiunea ranii. Majoritatea ranilor mici pot fi bandajate cu bandaje tip "Romplast", din banda adeziva cu o bucata de tifon sterila, de diferite dimensiuni din fabricatie. Pentru palma sau ranile de dimensiuni mai mari se pot folosi role de tifon steril sau tampoane de tifon steril fixate cu banda adeziva. Exista si fese din material elastic care pot fixa bandajul, iar pentru copin care fac urticarie la bandajele obisnuite exista bandaje prefabricate hipoalergenice.
Orice bandaj trebuie sa fie bine prins ca sa aiba efect. Un copil mic da jos un bandaj cu o viteza uimitoare daca acesta nu c fixat. Nu fixati banda adeziva circular in jurul membrelor, astfel incat capetele sa se suprapuna, deoarce poate fi afectata circulatia sanguina (ca un fel de strangulare). Daca mana sau piciorul se umfla sau se invinetesc dupa ce bratul sau pulpa au fost bandajate, inseamna ca bandajul e prea strans si trebuie imediat largit. Se poate infasura banda adeziva circular in jurul unui deget daca nu c prea stransa incat sa afecteze circulatia. Banda adeziva are mai multe sanse sa ramana pe loc daca o taiati in bucati chiar mai lungi decat credeti necesar la prima vedere.
O rana se vindeca mai repede si c mai putin probabil sa se infecteze daca nu umblati prea des la bandaj. Daca acesta s-a largit sau arata murdar, mai bine mai infasurati un strat de tifon peste el. Cand s-a udat trebuie insa schimbat.
Schimbarea bandajului se face dcsfacandu-l pe cel vechi cu multa delicatete. Trageti de stratul de bandaj aderent de rana in directia axului principal al acesteia (de exemplu daca taietura c pe lungimea bratului, trageti inspre umar). in acest fel e mai putin probabil sa desfaceti buzele ranii: Daca bandajul s-a lipit de rana, inmuiati-l cu apa oxigenata. O rana poate pulsa in prima zi, dar asta nu are importanta. Daca dupa acest interval devine din ce in ce mai dureroasa, s-ar putea sa se fi infectat. in acest caz bandajul trebuie scos pentru a se examina rana. Daca e rosie, inflamata sau cu puroi, medicul trebuie sa o vada pentru a decide ce c de facut.In cazul zgarieturilor la genunchi, este mai bine sa fie lasati nebandajati pana se formeaza o crusta uscata, altfel bandajul se imbiba cu secretii si se prinde de rana, rupand crusta ei cand c scos.
Cand un copil mic are o rana in apropierea gurii, s-ar putea sa fie mai curata fara bandaj (care sa se murdareasca cu mancare si saliva).

Compresele umede pentru infectii cutanate (pana ajungeti la medic). Cand copilul are un flegmon, abces, sau o rana infectata trebuie examinat de medic. Daca exista o intarziere imposibil de evitat pana la venirea acestuia, cel mai bun tratament de moment este sa se aplice o compresa umeda si calda. Aceasta inmoaie pielea, grabeste colectarea si evacuarea puroiului si previne inchiderea orificiului de evacuare prea repede.
Aplicati un bandaj destul de gros peste infectie si turnati peste el suficienta apa calda ca sa fie bine imbibat. Lasati-l 20 de minute, apoi schimbati-l cu unul curat, uscat. Repetati acest procedeu de 3-4 ori pe zi pana ajungeti la medic.
Daca copilul face febra in timpul unei infectii cutanate, sau daca apar firisoare rosii in piele, care se intind de la infectie in susul bratului sau piciorului, ori daca ganglionii limfatici din axila sau regiunea inghinala sunt umflati, consistenti si durerosi inseamna ca infectia se raspandeste rapid si trebuie considerata o urgenta medicala ("septicemie" sau "otravire a sangelui"). Duceti copilul la doctor sau la spital, indifcreri' cat de greu va este, imediat. Medicamentele moderne sunt vitale m combaterea infectiilor grave.

Epistaxisul (curgerea sangelui din nas). Exista mai multe remedii sir-ple pentru oprirea epistaxisului. Adesea, e suficient sa stea linistit copilul ;ateva minute. Pentru a se evita inghitirea unor cantitati mari de sange, asezati-l pe un scaun cu capul aplecat usor inainte, sau daca e culcat pe spate intorceti-i capul spre partea sangerarii, astfel incat sa se scurga sangele in afara. Opriti copilul sa-si sufle nasul, sa-l preseze sau sa-l frece cu batista. E in ordine daca prinde sangele in batista, usor, atingand narile, tinand batista mai mult timp in aceasta pozitie, dar e gresit sa se frece nasul sau sa se preseze fiindca aceste miscari favorizeaza continuarea hemoragiei.
Epistaxisul se produce de obicei la nivel apropiat de varful nasului si se poate opri uneori (chiar daca e sever) pensand puternic intre degete aripile nasului timp de 5 minute. Cand s-a oprit sangerarea, desfaceti degetele scazand presiunea incet, treptat, cu delicatete.
Temperatura scazuta aplicata pe orice parte a capului duce la constrictia vaselor de sange si ajuta la oprirea hemoragiei. Asezati ceva rece pe ceafa, frunte sau buza superioara (poate fi o carpa curata inmuiata in apa rece, o punga cu gheata sau o sticla cu apa rece de la frigider).
Daca epistaxisul dureaza mai mult de 10 minute in ciuda acestor precautii, luati legatura cu medicul. Daca aveti Rinofug, inmuiati cu el un mic tampon de vata, introduceti-l doar putin in nari (ca un dop), apoi presati intre degete aripile nasului (cu degetul mare si cel aratator ca un fel de cleste).
Sangerarile din nas se produc cel mai adesea datorita loviturilor la nas, scobitului in nari, alergiilor sau guturaiului. Daca un copil are sangerari repetate din nas fara cauza aparenta este nevoie sa fie examinat de medic pentru depistarea eventualelor boli generale care produc sangerari. Daca nu se descopera nici o afectiune generala, s-ar putea sa fie necesar sa se cauterizeze (sigileze) vasul de sange din nas care este fragil si se rupe frecvent (ci poate fi descoperit numai dupa examenul ORL efectuat imediat dupa hemoragie).

Arsurile. Tratamentul arsurilor s-a schimbat radical in ultimii ani si continua sa fie modificat pe masura ce se fac noi descoperiri. Ar fi bine sa intrebati medicul din timp cum puteti proceda in caz de urgenta.In cazul unei arsuri puneti apa rece peste ea (nu de la gheata) cat de repede posibil. Apoi chemati medicul la telefon ca sa va spuna cum sa procedati mai departe. Pana vine el, dati primul ajutor pentru arsura. Daca vedeti ca arsura e grava si credeti ca ajungeti la spital mai repede decat vine medicul, porniti fara ezitare spre spital.
Pentru primul ajutor majoritatea chirurgilor recomanda acum apa rece, care usureaza durerea si curata un pic rana. Nu se mai folosesc unguente sau lotiuni grase. Umpleti o cana cu apa rece si picurati peslc rana chiar inainte de a incepe sa o bandajati.
Bandajul trebuie sa fie in mod ideal facut din tampoane sterile din tifon fixate cu fasa sterila de tifon, infasurata circular de mai multe ori in jurul membrului afectat, pieptului sau capului. Daca este vorba de arsuri la fata, un copil mic probabil nu va accepta sa-i treceti fasa de tifon peste nas, gura sau ochi, dar o puteti trece peste pleoape sau buze. Peste acest bandaj se picura dintr-o cana apa rece la fiecare cateva minute, pana ce ajungeti la doctor sau la spital. Daca nu aveti tampoane sterile, puteti folosi tesaturile cele mai curate care sunt la indemana. Ca si in cazul tampoanelor, ele vor fi inmuiate cu apa rece picurata des dintr-o cana.
Cand aveti de-a face cu o arsura mica, la care sunt doar 2-3 basicute, si nu va ajuta un medic, nu incercati sa le rupeti sau sa le spargeti cu un ac. Este mai scazut riscul unei infectii daca lasati basicile (culele) in pace. Basicutele mici se pot uneori resorbi fara sa se sparga, iar daca se sparg dupa cateva zile, pielea este destul de bine formata deja sub ele. Cand o basica de arsura se sparge, este bine sa fie taiate toate marginile ei cu o forfecuta care a fost fiarta inainte timp de 5 minute, si apoi se acopera cu tifon steril. Cand o basica se infecteaza (are puroi, e rosie si inflamata) trebuie neaparat consultat medicul. Daca nu-l puteti consulta si e imposibil sa ajungeti la altul, taiati basica si puneti comprese umede (paragraful 836).
Nu puneti niciodata tinctura de iod sau un dezinfectant ori antiseptic similar peste o arsura, indiferent de gravitatea ei. inrautati situatia.