O fractura inseamna ca osul s-a rupt si poate merge, ca si gravitate, de la o usoara fisura pana la o leziune in care capetele osului ies prin piele. Cele mai frecvente
fracturi sunt cele de la oasele articulatiei femurului, ale mainii si ale labei piciorului si la brat/clavicula, datorita caderilor, accidentelor si altor traumatisme. Mai putin frecvent, oasele se fractureaza din cauza "suprasolicitarii", dupa un efort prelungit si repetat. Este, de asemenea, posibil ca oase le slabi l e sa se frac rureze spontan, cum ar fi in cazul osteoporozei ansate (adeseori coapsa) sau a cancerului osos. Este mai probabil ca fracturile sa apara mai tarziu in cursul vietii, deoarece oasele sunt mai elastice la copii si devin casante cu rsta.
Cele mai simple fracturi sunt cele inchise (sub piele) in care osul plesneste usor sau capetele osului nu sunt mult departate. Chiar si acestea sunt totusi dureroase, datorita nervilor din oase si probabilitatii de lezare a muschilor si a selor de sange din jur. Fracturile deschise, in care oasele ies dintr-o rana sau rana merge in profunzime pana la fractura, suni de obicei mult mai grave, datorita hemoragiei severe si posibilitatii de infectie.
Fracturile necesita tratament de urgenta imediat, aplicat de medici, intarzierea tratamentului poate permite oaselor sa se prinda la loc nealiniate. Exista, de asemenea, posibilitatea ca leziunile tesuturilor invecinate sa fie grave sau ca osul fracturat sa reprezinte un pericol pentru un organ din apropiere, cum ar fi riscul de perforare a plamanului de catre o coasta rupta.
In unele cazuri, o fractura este de neconfundat: victima simte sau aude cum plesneste osul, simte cand capetele rupturii se freaca unul de celalalt si apare o
durere interna. in alte cazuri, fractura nu este atat de evidenta, dar victima poate obser:
a imediata tumefiere si invinetire
a durere si sensibilitate la locul loviturii, in special cand portiunea respecti a corpului este miscata sau atinsa
a dificultate la miscarea partii lezate a corpului sau aceasta se misca anormal si nefiresc
a partea afectata arata nefiresc, in special atunci cand este ata, ca forma sau dimensiune, cu perechea sa sau cu partea simetrica a corpului,In cazul fracturilor minore, este posibil ca multe dintre aceste simptome sa lipseasca, motiv pentru care aceste fracturi sunt adeseori eronat diagnosticate drept luxatii. O umflatura care nu se retrage in cate zile trebuie probabil supusa unei radiografii.
PRIMUL AJUTOR DE BAZA PENTRU FRACTURI
Tratamentul de prim ajutor pentru o fractura depinde de gravitatea acesteia in cazul celor mai severe fracturi deschise, preocuparea imediata trebuie sa fie supravegherea
cailor respiratorii, v- respiratiei si a circulatiei, indepartarea imbracamintei de pe rana si oprirea hemoragiei. Eventualitatea altor leziuni trebuie luata rapid in consideratie. in special daca victima este inconstienta, daca apare o pa atelor sau a picioarelor sau sunt ser ne ale unor ieziuni ale
capului, ale gatului sau ale coloanei vertebrale.Intr-o fi. li -. In ,,. u impingeti niciodata inapoi capatul unui os careIese din plaga, nu spalati plaga si nu introduceti nimic in ea. Mai degraba, exercitati o apasare usoara pentru a opri hemoragia, acoperiti plaga (inclusiv osul care iese din ea) cu pansament steril sau bandaj curat si imobilizati membrul, asa cum ati face cu o fractura inchisa. Ca si in cazul tuturor fracturilor, miscati victima cat mai putin posibil si nu-i permiteti sa manance sau sa bea (ceea ce ar putea intarzia tratamentul sub anestezie generala la spital). Urmariti eventuala instalare a socului si solicitati asistenta medicala de urgenta cat mai curand posibil.
Masurile de baza pentru fracturile inchise sunt mai simple deoarece nu exista nici o hemoragie externa si nici posibilitatea de infectie. Tratamentul principal este continut in dictonul, "Pune alela si lasa-le cum sunt". Adica, nu incercati niciodaia sa indreptati sau sa asezati o fractura; lasati-o in seama medicului. Preocuparea pentru primul ajutor este de a imobiliza fractura astfel incat zona sa nu fie lezata si mai mult. In general, nu miscati victima si nu incercati sa testati partea fracturata pentru a vedea daca si-a pierdut functia. incercati sa tineti victima linistita. Nu-i permiteti sa stea in sezut sau sa-si schimbe pozitia decat daca zona ranita este mai intai imobilizata si nu miscati o persoana cu fractura la sold, la
pelvis sau la coapsa decat daca este absolut necesar. In cazul extremitatilor fracturate, cum ar fi gleznele sau incheieturile mainilor, de obicei este periculos sa asezati mana sau laba picio. ului intr-o pozitie pe cat mai naturala posibil inainte de a pune atele si de a imobiliza. In sfarsit, ridicati o extremitate fracturata, dupa ce s-au pus atelele, pentru a reduce accentuarea edemului.
Victimele cu fracturi grave r u trebuie inghesuite pe bancheta din spate a unei masini pentru a ii duse la spitai, deoarece astfel s-ar putea agra leziunea. Este de preferat sa se astepte ambulanta, astfel incat persoana sa fie transportata intinsa pe spate.
CUM SA IMOBILIZEZI OASELE SI ARTICULATIILE
Cele trei instrumente necesare imobilizarii oasele fracturate sau dislocate sunt un obiect rigid, niste pernite si un gen franghie pentru a lega obiectul rigid si pernitele de partea ranita a corpului. Obiectul rigid poate fi un articol din gospodarie, ca de exemplu o scandura, o coada de matura, o umbrela sau un ziar sau revista facuta sul. intr-o zona salbatica, se pot folosi crengute. Daca nu aveti la dispozitie obiecte rigide, uneori este posibil sa folositi doar pernite, improvizate dintr-o perna, o patura, prosoape sau imbracaminte. Astfel, pernitele se pun intre obiectul rigid si piele. Legaturile se pot face cu orice, de la fasii de panza, la sfori, crate sau centuri.
O atela se aplica pentru a impiedica partea ranita sa se miste, ceea ce ar putea produce dureri intense si ar agra leziunea.
Cate indrumari generale privind aplicarea atelelor.
a Imobilizati o fractura in pozitia in care ati gasit-o.
a ingrijiti intotdeauna plagile inainte de a aplica o atela.
a Legati o atela deasupra si dedesubtul unei plagi, nu chiar peste ea. In mod ideal, o atela trebuie sa depaseasca articulatia de deasupra si articulatia de dedesubtul fracturii.
a Nu legati o atela atat de strans incat sa perturbe circulatia. Asigurati- ca degetele nu se umfla, nu se invinetesc, nu amortesc si nu se resimt furnicaturi. Verificati circulatia dupa fixarea atelci si
slabiti nodurile daca fluxul sangvin este strangulat.
Atela la antebrat/incheietura mainii. Asezati bratul ranit in unghi drept peste pieptul victimei, cu palma in interior si degetul mare in sus. Folosind doua obiecte rigide si pernite, puneti o atela de fiecare parte a antebratului, de la cot pana dincolo de incheietura pumnului. Fixati-le de fiecare parte a fracturii. Bratul poate fi sustinut intr-o esarfa ( in continuare).
Atela pentru degete. Puneti ta intre degetul ranit si cel de alaturi si fixati ambele degete unul de altul cu leucoplast.
Atela pentru glenzallaba piciorului. Puneti victima sa stea intinsa si scoateti-i pantoful din piciorul ranit. Acest tip de atela se poate realiza fara scandura, punand o perna sau alta umplutura groasa sub laba piciorului, in asa fel incat sa mearga de la gamba pana dincolo de calcai, iar marginile pernei sa se uneasca deasupra piciorului. Legati-o in jurul gambei si in jurul labei piciorului. Rasuciti in interior capetele pernitei la calcai. Degetele trebuie sa ramana vizibile.
Atela pentru bratlclaviculalumar. Dupa ce plasati o pernita lasubrat, asezati cu blandete bratul ranit al victimei in unghi drept peste piept. Puneti pernite si un obiect rigid in exteriorul bratului si fixati-le deasupra si dedesubtul fracturii. Sustineti bratul cu o esarfa si o legatura toracica.
Esarfa pentru brat. O esarfa ajuta la imobilizarea unui brat pus in atele sau a unui umar. Lste posibil sa se improvizeze o esarfa dintr-o panza cu o forma neregulata sau chiar dintr-o camasa sau pulover, dai" materialul ideal ar fi un triunghi dreptunghic cu dimensiunile 100 x 100 x 140 cm. Puteti aproxima aceste dimensiuni luand un patrat de panza cu latura cam de un metru si taindu-l sau indoindu-l pe diagonala. Asezati bratul victimei indoit in unghi drept peste piept Petreceti materialul pe sub bratul ranit, cu unghiul drept al esarfei depasind usor cotul bratului ranit. Latura ce mai lunga a esarfei trebuie sa fie paralela cu corpul victimei si sa depaseasca putin marginea mainii. Treceti rful de deasupra al esarfei peste umarui ranit si rful de jos ridicati-l si treceti-l peste
umarul ranit. Ridicati bratul astfel incat degetele sa fie cu 7.5-l0 cm mai sus decat cotul. Legati cele doua colturi la ceafa, putin lateral, astfel incat nodul sa nu apese pe coloana, in cele din urma, indoiti coltul de la cot peste partea din fata a esarfei si fixati-l cu un ac cu siguranta. Degetele trebuie sa fie vizibile.
Improvizati o esarfa dintr-o camasa sau pulover legand manecile la ceafa victimei.
Legatura toracica. Este adeseori utila pentru a imobiliza si mai mult bratul si a-l impiedica sa oscileze pe langa corp. infasurand o panza ingusta in jurul pieptului, peste bratul ranit, dar pe sub bratul netamat. Legati-o pe partea exterioara plagii.
