Boala acuta de iradiere apare datorita expunerii organismului la o doza mare de material radioactiv, intr-o perioada scurta de timp. Aspectele clinice depind de do/a radiatiilor primite, de tipurile de radiatie si de volumul tesuturilor iradiate, de expunerea intregului organism sau numai a trunchiului. Daca este expusa numai o zona limitata a corpului apare o le/are mai mult sau mai putin profunda a acelei zone iradiate, insotita de unele manifestari generale. Expunerea la radiatii X moi, sau radiatii B produce o le/are de diferite grade a tegumentelor mucoaselor sau cristalinului. Exista trei organe mai afectate in boala acuta de iradiere: sistemul nervos central, intestinul subtire si madiiv a osoasa impreuna cu tesutul limfatic.
Indiferent de cantitatea de radiatii primita, in boala acuta de iradiere apare o faza prodromala caracterizata prin' o stare de oboseala generalizata, greturi, rsaturi, dureri de cap. diaree, tahicardie, hipoienshine. dispnee, insilitate, nervozitate, insomnie. Aceste
tulburari dispar dupa 24 ore, dupa care starea generala este mult ameliorata, persistand doar o stare generala u.sor alterata. insotita de o oboseala generalizata nesistematizata si o stare de
greata permanenta
La doze mari de radiatii, dupa 2-3 ore de la expunere, apar manifestari ale sistemului nervos central, constituind forma cerebrala a sindromului acut de iradiere. Aceste manifestari sunt date de apatie, somnolenta, indiferenta afecti, prostatie si letargie. De mentionat ca ele apar inainte ca lezarea celorlalte sisteme biologice importante sa se produca si sa aiba timpul necesar sa se manifeste clinic. La do/e peste 5.000 rad. apar tremuraluri generalizate, accese convulsive urmate de ataxie; decesul aparand la maxim doua zile de la expunere.
La doze de peste 500 rad., dupa cate ore de la expunere, apar manifestari inierstinale reprezentate de: greturi, rsaturi, diaree, dezechilibru hidroelectrolilic. Progresiv starea pacientului se amelioreaza, incat in a treia /i devine satisfacatoare. L'rmea/a o perioada de latenta de aproximativ 2 /ile. astfel incat in a 5-a zi de la expunere se instalea/a brusc fenomenele acute de iradiere a fazei intestinale reprezentate de greturi, rsaturi repetate,
anorexie (lipsa poftei de mancare), cruciatii,
diaree persistenta cu scaune
lichide initial si apoi sanghinolente,
febra mare, abdomen mult destins si o stare generala alterata. Moartea se instaleaza la aproximativ 2 saptamani de la expunere, iar prognosticul este defavorabil.
La do/e cuprinse intre 200-500 rad. (aici fiind situate majoritatea iradierilor acute profesionale), fa/a prodromala apare dupa cate ore de la expunerea acuta la radiatii, are o durata de 1 -2 zile si este urmata de o perioada de latenta, timp in care bolnavul este complet asimptomatic (persista cel mult o stare de oboseala generalizata). Dupa a 20-a /i de la iradiere apare forma hematopoetica a bolii acute de iradiere manifestata printr-o stare de rau generalizai, fatigabililate. greturi, rsaturi, dureri de cap, dispnee de efori care se accentuea/a progresiv. Dupa cate zile tulburarile se agraveaza, aparand o ro.seata faringiana, insotita de durere,
ulceratii bucale si gingile, petesii si echimoze pe tegumente,
hemoragii (epistaxis. liemalemeza, melena). Evolutia atinge un maxim in saptamana a 5-a sau a 6-a, cand pacientul poate deceda din cauza hemoragiilor.
In majorilarea cazurilor, daca pacientul nu decedea/a rapid, el inlra in perioada de conlescenta dupa 2 luni de la expunerea la radiatii. In general nu exista forme pure de iradiere, ci forme de trau/itie. Cea mai importanta este forma intestinala cuplata cu forma hematopoetica; astfel cand lezarea
intestinului este relativ usoara, pacientul supravietuieste suficient de mult pentru atroce si prin forma hematopoetica.
La do/; mici de radiatii, sub 200 rad., evolutia clinica este relativ benigna (spitalizarea fiind necesara mai mult pentru urmarire, nu pentru tratament La do/e sub 100 rad. simptomatologia clinica lipseste, iar la do/e sub 50 rad. se intalnesc doar cate modificari hematologice discrete.
