in definitia clasica a termenului, pneumoniile constituie un grup de boli care sunt rezultatul infectarii bacteriene a parenchimului pulmonar. Histopatologic se caracterizeaza prin infiltrarea cu celule inflamatorii a interstitiului si acumularea de exsudat intraalveolar. Pneumoniile care elueaza cu necroza parenchi-matoasa (agentii etiologici cei mai frecvent intalniti fiind stafilococul si germenii gram negativi) sunt succedate de abcese pulmonare.
Microorganismele invadeaza in mod obisnuit plamanul pe cale aerogena (din aer sau prin inhalarea secretiilor nazofaringiene infectate). Este posibila infectarea plamanului si pe cale hematogena sau exogen (plagi toracice penetrante). Nu se r pierde din vedere eventualitatile iatrogene (intubatie pentru anestezie, bronhoscopie, terapie bronsica cu aerosoli).
Plamanul este un excelent exemplu de interactiune intre organismul gazdei si eventualii agenti patogeni.
Diagnosticul clinico-radiologic de pneumonie nu intampina dificultati, dar silirea agentului etiologic responsabil este o sarcina dificila pentru medic. Acesta trebuie sa faca distinctie intre o pneumonie de etiologie virala si una de etiologie bacteriana. O data silita apartenenta la una din etiologii se mai cere sa se identifice daca agentul etiologic izolat este cel responsabil de imbolnavire. Aceasta cerinta este greu de indeplinit in conditiile practicii pediatrice curente.
S-a incercat sa se intocmeasca un scor de diagnostic pozitiv pentru pneumoniile bacteriene, care include si un scor de diagnostic radiologie.
Scorul de diagnostic isi propune sa sustina pe baza unor criterii clinice si de laborator usor de obtinut, diagnosticul de pneumonie bacteriana, chiar in lipsa unor culturi pozitive. Aplicand acest scor de diagnostic, sugestia etiologica este urmatoarea:
- infectie virala a cailor aeriene superioare = 0;

- infectie bacteriana > 1;

- pneumonie virala = 1,5-3;

- pneumonie pneumococica = 4,4;

- pneumonie stafilococica = 6,5;
- pneumonie cu tfaemophilus influenzae =1,5. Rezultatele acestui scor pot fi falsificate. Astfel,
leucopenia poate fi intalnita in infectia gripala, dar si in stafilococia pulmonara grava. Gripa se poate suprainfecta cu stafilococ. Folosirea cu regularitate a antitermicelor (paracetamol) poate masca o infectie bacteriana.
Silirea agentului etiologic al pneumoniilor bacteriene se face prin culturi din sange sau lichidul pleural. Culturile din sputa, atat de apreciate in medicina clasica, examen onorat de timp si-au pierdut treptat din valoarea diagnosticului. Toti autorii sunt de acord ca sputa este frecvent contaminata de flora oro-faringiana si nu indica agentul patogen responsabil de aparitia pneumoniei. Trebuie sa recunoastem ca identificarea agentilor etiologici ai pneumoniilor bacteriene este sigura doar utilizand tehnici invazive, cum sunt aspiratul traheobronsic obtinut prin bronhoscopie (bronhoscop cu fibra optica si cateter telescopat), spalatura bronhoalveolara obtinuta prin aceeasi tehnica sau punctia biopsie pulmonara aspirati va, dirijata fluoroscopic. Se poate recunoaste ca pretul acuratetii diagnosticului etiologic si a unui tratament antibiotic tintit este platit foarte scump. in acest context, de mare interes se dovedeste identificarea antigenului capsular pneumococic in secretiile si lichidele bolnavului (prin tehnica contraimuno-electroforezei sau aglutinarea latex).
Aceste metode permit un diagnostic etiologic rapid, exact si ieftin si inlocuiesc cu succes rezultatul unei culturi pozitive pentru pneumococ (care nu depaseste 50% din determinari).

Cele mai curente greseli care se fac in practica pediatrica rezulta fie din "minimalizarea" unei bronsite, fie prin suprainterpretarea unei simptomatologii respiratorii minore. Pentru nou nascut, sugar si copilul mic, care sufera de infectia cailor aeriene inferioare, semnele si simptomele de afectare pulmonara sunt adesea nespecifice, iar datele clinice obtinute la examenul fizic al aparatului respirator sunt in mod notoriu foarte sarace.
Nu este surprinzator sa se gaseasca modificari radiologice care sa pledeze pentru diagnosticul de pneumonie la sugar, care pare sa sufere doar de o infectie de cai aeriene superioare sau afectarea pulmonara sa fie sugerata doar de febra si tahipnee. Tusea va fi interpretata ca semn de pneumonie la nou nascut si sugarul din primul trimestru de viata, in absenta altor semne si simptome din partea aparatului respirator.

Prezenta unui epansament pleural constituie indicatie formala de toracentcza pentru a sili daca este rba de exsudat sau de transsudat. Interventia devine imperios necesara daca febra persista peste 72 de ore de la introducerea antibioticelor, considerate adecvate, daca lumul lichidului produce disfunctie respiratorie sau deplaseaza mediasUnul.
Pentru a veni in intampinarea mijloacelor de aparare antimicrobiana de care dispune aparatul respirator, pneumoniile bacteriene se r trata cu antibiotice. in elul 8-8 este urata sensibilitatea la antibiotice a germenilor care produc pneumonii, iar in elul 8-9 sunt prezentate dozele uzuale de antibiotice recomandate.