Aparitia infectiilor pulmonare este conditionata de interactiunea intre rulenta agentilor patogeni si goarea mecanismelor de aparare antiinfectioasa de la nivelul pulmonilor.
Apararea bronhopulmonara impotriva infectiei este asigurata de diferite mecanisme specifice si nespecifice, care actioneaza la diferite niveluri.
Prima linie de aparare poate fi considerata insasi structura anatomica a cailor aeriene superioare, care prin aspectul lor contorsionat, subordonat acestui scop, prin curburi, stramtorari succesive si schimbari de directie ale aerului inhalat reuseste sa impiedice patrunderea facila a particulelor mari in caile aeriene inferioare.
A doua linie de aparare poate fi considerata mecanismul mucociliar cu proprietati de clearence. Celulele ciliate care tapeteaza mucoasa respiratorie au un rol esential deoarece prin miscarea extrem de coordonata a cililor directioneaza spre faringe miscarea mucusului respirator, acesta asumandu-si la randul lui multiple
sarcini de protectie, cum ar fi cel de bariera mecanica cu rol de protectie impotriva atasarii germenilor de mucoasa respiratorie.
Interactiunea eficienta intre patura de mucus si buna functionare a organului ciliar este esentiala pentru functionarea optima a sistemului de transport mucociliar si deci de aparare eficienta a mucoasei respiratorii.
A ireia linie de aparare este constituita dintr-o linie celulara, cu trei tipuri de celule, dintre care macrofagele alveolare si polimorfonucleare neutrofiie intern in apararea nespecifica, iar limfocitele din submucoasa bronsica, prin secretia de anticorpi, constituie reprezentanti ai apararii humorale specifice.
Macrofagele alveolare sunt celule "fixe" cu rol secretor, cu importante valente in apararea nespecifica celulara a aparatului respirator.
Anticorpii din clasa IgA sunt extrem de eficienti in impiedicarea bacteriilor de a se fixa pe suprafata mucoasei respiratorii.
Ei nu au rol de opsonine, ci sunt doar "anticorpi preventi". Anticorpii din clasa IgG si IgM au rol in opsonizarea germenilor si neutralizarea toxinelor. Dupa opsonizare germenii sunt eficient distrusi de sistemul celulelor fagocitare.
Exista o mare varietate genetica prind controlul si cinetica productiei de anticorpi care regleaza susceptibilitatea indidului la infectii respiratorii. Copin care sufera de deficiente in raspunsul cu anticorpi la antigenele microbiene sunt foarte susceptibili la infectii pulmonare recurente sau grave.
Severitatea unei infectii pulmonare se datoreaza atat rulentei deosebite a germenilor cat mai ales unei aparari imune ineficiente, atat la nivel local, cat si general (el 8-l).
In continuare vor fi prezentate cateva date foarte recente (1993) in legatura cu functiile macrofagului alveolar.
Functiile macrofagului alveolar
Macrofagele alveolare sunt derivate din monocitele sangelui, care la randul lor pron din celula medulara susa. Datorita proprietatilor sale de fagocitoza reprezinta un element important pentru mentinerea sterilitatii cailor inferioare subglotice. I s-a demonstrat, de asemenea, o actitate secretorie variata si un rol cheie in reglarea proceselor inflamatorii si imunologice ale plamanului profund. Se vor enumera in continuare cateva dintre citofunctiile acestui important membru al sistemului de aparare locala pulmonara.
Epurarea agentilor endogeni: macrofagele alveolare fagociteaza si elimina celule epiteliale care se descuameaza din peretele alveolar, fagociteaza hematiile intraalveoiare, participa la turnover-u surfactantului. I se atribuie de asemenea un rol in imunosupravegherea celulelor maligne, deoarece dispune de calitati tumoricide.
Apararea impotriva agresorilor inhalati. Cu toata eficacitatea mijloacelor de aparare mecanica ale cailor aeriene superioare, unele substante inhalate ajung pana la nivel alveolar. Asa sunt substantele chimice care rezulta din fumat. Macrofagele alveolare sunt capabile sa degradeze hidrocarburile din
fumul de tigara gratie unei hidroxilaze specifice. El fagociteaza, dar nu totdeauna poate sa elimine particulele de talc, carbune. Participa de asemenea la clearence-ul unor germeni gram poziti (Staphylococcus aureus, Streptococcm haemolitius) sau Aspergillus.
Puterea bactericida a macrofagelor alveolare este dependenta de diferite mecanisme, dintre care
radicalii liberi oxigenati joaca un rol foarte important. Pentru alti germeni cum ar fi Pseudomonas si Klebsiella, macrofagul este depasit, si intern polimorfonucle-arele. Germeni de tipul Streptococcus pneumoniae si Haemophilus influenzae, sunt prevazuti cu capsula, ceea ce le impiedica opsonizarea. Alti germeni cum sunt Mycobacterium tuberculosae si Toxoplasma gondii, desi fagocitati intracelular, se opun distinctiei intramacrofagice inhiband actitatea enzimelor lisosomale si astfel macrofagul nu mai este un aparator, ci se transforma intr-un rezervor de germeni, in cadrul infectiei HIV macrofagul alveolar este implicat in perenizarea infectiei.
Functia de cooperare celulara. Macrofagul alveolar dispune la suprafata de o serie de receptori, dintre care
receptorii pentru fractiunea C3 a complementului si fragmentul Fc al IgG si este astfel capabil sa capteze antigenele opsonizate si sa interna in fagocitoza. Exista de asemenea receptori pentru lecitina, monoza (care interne in ingestia protozoarului Pneumocystis carinii), histamina (receptori de adeziune).
Macrofagul alveolar a fost identificat recent intre celulele care prezinta antigenul (APCs). Pentru ca sa "activeze" limfocitele T prin proliferare ca raspuns la prezenta unui antigen, este necesara a asociere fizica intre acest limfocit si celula APCs. Deoarece 75% dintre macrofagele alveolare au si receptori pentru antigene de histocompatibilitate, conform teoriei "dublei recunoasteri", acestea sunt argumente suplimentare pentru includerea macrofagului alveolar in grupul APCs.
Citokinele sunt reprezentate de un grup de polipeptide de origine celulara implicata in comunicarea intercelulara. O scurta si incompleta enumerare ar fi urmatoarea: interleukine, interferon, factori de crestere, monokine, limfokine.
Macrofagele alveolare secreta un numar important de citokine dupa cum urmeaza:
- factorul de necroza tumorala a-TNFa
- interleukine I (IL1), IL-6, IL8 si IL10
- interferon a, p (IFN a / P)
- factor de creslere-transforming growthfactors, fibronectine
- factori stimulanti pentru producerea liniilor granulocitare la nivelul plamanului.
Citokinele macrofagelor intern in homeostazie si joaca un rol capital in fenomenele de reparatie tisulara.
Interferonul de origine limfocitara stimuleaza puternic functia bactericida si tumoricida a macrofagului. Daca aceste citokine sunt produse in cantitate excesiva, macrofagul alveolar se transforma dintr-un aparator intr-un agresor al pulmonului. Originea emfizemului la
fumatori pare sa aiba aceasta implicatie. Date recente atrag atentia despre rolul ambiguu pe care-l poate juca macrofagul alveolar, care este capabil sa produca in aceeasi situatie substante agresive si antidoturile lor. Astfel ca rolul macrofagului in patologia pulmonara este extrem de complex si controversat.
Macrofagul alveolar este o celula pluripotenta cu importante functii de epurare, intretinere, care secreta si foarte multe citokine. Acestea intra in joc atunci cand vorbim de functia de cooperare a macrofagului cu celelalte celule implicate in fenomenele imune pulmonare. Este edent rolul lui in geneza unor boli pulmonare cum sunt emfizemul, fibroza, astmul.
