Iminenta mortii este intotdeauna un subiect dificil de abordat -si este cu atat mai dificil cu cat este vorba despre un copil. Desi moartea in copilarie este in prezent un eveniment destul de rar, cel putin in Marea Britanie, sunt totusi putine mamele care nu s-au gindit la posibilitatea ca copilul lor s-ar putea sa moara dintr-o cauza sau alta. Este important de apreciat cat de pregatiti sunt parintii sa afle ca au un copil care s-ar putea sa moara, pentru a putea sili modul in care poate fi ritmata discutia. Ritmul de dezvaluire a situatiei este important deoarece se confirma astfel ca acceptarea unui diagnostic fatal nu este un eveniment ci mai degraba un proces al mintii in mai multe etape. Acest proces poate fi punctai de manifestari necontrolate de furie, plins, si repros. Aceste reactii trebuie "salutate" pe masura ce apar si sub nici o forma nu trebuie sa intrerupa discutia. in plus mai exista o tentatie in medicina atunci cand esti pus in fata unor situatii mai dificile si nesigure: sa te inconjori de tot felul de talismane medicale cum ar fi halatul alb, stetoscopul, terminologie medicala, obiectitate stiintifica. Pentru ca sa scapi de toate aceste probleme iti trebuie practica. La toti ne este frica citeodata sa aparem "goi" in fata pacientului, fara sa putem sa-i oferim nimic, fara sa avem nimic dupa care sa ne ascundem.
O critica a celor de mai sus ar fi ca reprezinta platitudini lipsite de substanta. Cu toate acestea tentaculele stiintei au ajuns chiar si in aceasta zona dificila si sensibila (p.551). Interuri atent structurate si testate au dus la urmatoarele concluzii care sunt oferite drept ghid1:
a Roaga-i pe ambii parinti sa fie de fata la discutie (plus o asistenta in care ei au incredere).
a la masuri sa nu fii intrerupt de catre alte persoane; aloca un timp suficient de mare pentru discutie.
a Adreseaza-te cu numele de familie.
a Nu eta contactul zual direct (aceasta mareste increderea).
a Mentioneaza denumirea afectiunii. Noteaz-o pe hirtie pentru familie.
a Ofera adresa si numarul de telefon al unui eventual grup de suport.
a Arata ce sprijin poate primi in continuare copilul.
a Rezuma ceea ce au aflat parintii cu ocazia acestei discutii. Clarifica sau repeta anumite aspecte daca este necesar.
a Ofera raspuns la orice intrebare si posibilitatea unor intilniri ulterioare.
a Explica-le ca il vei informa pe medicul de familie al copilului imediat despre cele discutate (parintii au tendinta sa-l sune pe medicul de familie si sa-i ceara sfatul -asigura-te ca acesta va fi deci informat prompt).
Dar cum ramine cu copilul in cauza?
Studiile au sugerat ca copin sunt preocupati de moartea lor chiar mai mult decit adultii. Deci nu trebuie sa pornesti de la premisa ca copilul pe care il ingrijesti nu intelege despre ce este vorba. Insa aceasta intelegere se poate exprima prin diverse moduri. Stim ca copin invata sa se poarte asa cum societatea asteapta ca ei sa se poarte. Astfel un copil pe moarte va continua sa se joace cand parintii sunt in apropiere, dar se va angaja in discutii directe cand va ramine singur cu copin de rsta lui. Copilul s-ar putea sa fi invatat ca daca vorbeste despre moarte ii va face pe parinti sa plinga si de aceea va eta astfel de discutii.
