Lipsa derii sau scaderea importanta a acuitatii vizuale reprezinta o problema a multor copii. Vederea este primul mijloc de cunoastere a mediului inconjurator; ea nu este perfectionata la rastere.
Termenul de
handicap vizual se accepta pentru o
acuitate vizuala mai mica de 1 /20 si/sau ingustarea campului vizual sub 20 de grade.
Handicapul vizual este de obicei asociat cu hipoacuzie, intarziere psihomotorie.
Cauzele responsabile de handicapul vizual la copil sunt:
- atrofia optica;
- degenerescenta chorioretiniana;
- cecitatea corticala;
- cataracta congenitala;
- retinopatia de prematuritate;
- retinoblastomul;
- glaucomul congenital.
Comportamentul copilului cu handicap vizual este modificat, el nefixand si neurmarind un obiect colorat sau luminos miscat in fata ochilor. Examenul oftalmologie impune cercetarea reflexului rosu pupilar, a reflexului fotomotor, a nistagmusului si poate fi completat dupa caz cu: examenul FO,
masurarea tensiunii oculare, electrore-tinograma, potentiale evocate vizuale, computer-tomografie, rezonanta magnetica nucleara.
Ca factori de risc mentionam: ereditatea, prematuritatea, expunerea prelungita la oxigen hiperbar.
Handicapul vizual are implicatii asupra dezvoltarii psihomolorii a copilului. Mama si toti membrii familiei trebuie sa-l inte pe copil sa-si compenseze deficienta vizuala stimuland celelalte simturi.
Medicul trebuie sa depisteze precoce tulburarea de dere si sa-l indrume pe copil spre serviciile de specialitate, in scopul tratarii si recuperarii cat mai mult posibil a handicapului, al depistarii altor afectiuni prezente si a tarelor ereditare si in derea acordarii unui sfat genetic util. Echipe specializate ofera asistenta sociala acestei categorii de copii ce invata in clase speciale, orientandu-i spre dirse profesii, in functie de aptitudini.
