Cand un copil s-a lot doreste sa fie mangaiat si parintii lui simt nevoia sa-i ofere aceasta mangaiere. Acest lucru este bun si cat se poate de normal.
Uneori, exista parinti care sunt exagerat de doritori sa aiba un copil curajos si fara de teama, si din acest motiv eta sa-i ofere mangaiere cand arc nevoie de ea. Dar aceasta mangaiere ii este necesara si in nici un caz nu-l face dependent de parinti.
Copilul gacios care se alinta la fiecare mica zgarietura sau durere, ajunge in aceasta situatie printr-o evolutie complexa, intinsa pe parcursul anilor. S-ar putea sa fi fost facut mai dependent in general printr-o agitatie exagerata si supraprotectie din _ partea parintilor. Uneori se intampla asa la primul copil, cand parintii nu sunt familiarizati cu cazaturile si loturile inerente din perioada de crestere a unui copil. Alta data unul din parinti e o persoana care, fara sa realizeze acest lucru, are o atitudine mai exagerata, severa si critica fala de copil in majoritatea timpului, aratandu-i tandrete doar arunci cand este bolnav sau ranit. In alte cazuri parintele are oroare exagerata fata de rani, iar copilul simte si este influentat de teama parintelui.
Ceea ce trebuie sa faceti dumneavoastra este nu sa fiti mai severi cu copilul la necaz, ci sa-i aratati ca va bucurati de el si il iubiti cand este intr-o stare normala.
Exista traditia in unele familii sa-i faca pe baieti sa se rusineze daca isi arata teama sau durerea. Din pacate, baietii au astfel tendinta sa reprime si sa nege o gama foarte larga de sentimente, inclusiv tandretea, fiind posibil ca acest lucru sa-i impiedice mai tarziu sa sileasca relatii bune in familie, cu prietenii si colegii.
Nu trebuie sa exagerati importanta loturii copilului. Opriti-va din mangaiere cat de repede posibil si pastrati o atitudine prin care sa aratati copiilor ca va asteptati de la ei sa fie mai curajosi si sa aiba nevoie de mai putina mangaiere pentru loturile iara importanta, pe masura ce cresc mari.