Cel putin in mod inconstient ei au impresia ca astfel de pretentii excesive sunt un drept al copilului, ca trebuie sa fie ingaduitori deoarece s-ar putea sa fie vinoti de ce - de exemplu, de reticenta in a oferi copilului ce ce isi doreste sau suficienta dragoste. Parintii extrem de constiinciosi care au crescut cu foarte multe critici din partea parintilor lor incep cel mai adesea sa-si ingrijeasca propriul copil cel putin cu un usor sentiment de vinotie in ce priveste lipsa lor de experienta in aceasta privinta si cu teama ca nu vor proceda asa cum trebuie.
Exista o multitudine de motive pentru care un parinte se poate simti vinot in subconstient fata de copilul lui. Poate ca parintele nu a fost pe deplin pregatit psihic pentru aparitia unui copil in familie si s-a simtit indepartat si rece fata de copilul inca nenascut. Poate ca parintele nu era pregatit pentru un copil cu astfel de personalitate sau poate ca acesta ii reamintea de o sora, frate sau alta ruda care i-a facut viata amara in trecut si a starnit in el multa ostilitate si vinotie, emotii care acum determina comportamentul parintelui.
Asadar, este cel mai adesea un anume sentiment de vinotie sau de nevoie de a ceda care face parintele incapabil sa traga o linie cand este cazul, sa reziste prompt, ferm si cat mai natural. Acest comportament opreste astfel de tanguieli, deoarece copilul realizeaza intotdeauna cand parintii vor sa spuna "nu" cu aderat. Dar parintii unui copil care se tanguie nu pot fi in general suficient de calmi si hotarati. In loc sa spuna "Nu, acum nu mananci pentru ca mai ai foarte putin pana la masa de pranz!", ei spun: "Eh! Poate cate bucatele!" Asa ca imediat urmeaza o noua cerere: "Pot sa mananc o prajitura?", la care parintele ii raspunde: "Una singura poate ca nu strica!" Copilul a prins smecheria pana in aceasta clipa si cu o licarire in ochi insfaca un pumn intreg de prajituri. Copin sunt experti in a sesiza clipele de nesiguranta si a trage foloase de pe urma lor.