Pe langa faptul ca pot ajuta enorm tinerii parinti, bunicii pot avea mare satisfactie din partea nepotilor. De cele mai multe ori ei se intreaba miscati de
1 N.T. intrucat in Romania acest sistem de "baby-sitter" este inca la inceput, nu pot recomanda o agentie verificata la care sa apelati cand aveti nevoie. Sfatul meu este sa incercati sa gasiti o ruda apropiata sau o vecina de incredere care sa ajute ca babv-sitter.
emotie: "De ce nu m-am putut eu bucura de proprin mei copii asa cum ma bucur de nepoti? Probabil ca munceam prea mult si simteam numai responsabilitatea avuta".In multe locuri ale lumii, bunicile sunt considerate experte si o tanara ia drept lege faptul ca, atunci cand are o nelamurire sau are nevoie de ajutor, trebuie sa se adreseze mamei sale. Cand o mama are atata incredere in bunica, ca beneficia nu numai de sfatul acesteia ci avea si sprijinul moral necesar.In tara noastra mamele tinere au tendinta sa se adreseze mai intai doctorului, iar unele nici macar nu se gandesc sa-si intrebe parintii. Acest lucru e datorat in parte faptului ca suntem obisnuiti sa cerem sfatul, in ce priveste problemele noastre personale, numai persoanelor specializate in materie (doctori, asistente sociale, psihologi, avocati etc). De asemenea, suntem obisnuiti cu progresul rapid al stiintei, si luam drept depasite cunostintele de acum douazeci de ani. Alta situatie care sta la baza acestei atitudini e cea a tinerilor care inca se simt prea aproape de adolescenta si doresc sa dovedeasca lumii si lor insisi ca-si pot conduce propria viata. Lor le e frica de faptul ca bunicii vor incerca sa-i dirijeze, ca si c'um ar fi inca niste copii, si nu vor sa cedeze riscand sa se reintoarca in aceasta pozitie.

Tensiunile sunt normale. in unele familii exista armonie deplina intre parinti si bunici, in altele (putine) neintelegerile sunt acute, iar in unele exista putina tensiune (mai ales in ce priveste primul copil) dar aceasta dispare cu timpul, ei adaptandu-se la situatie.
Tanara norocoasa care este in mod firesc increzatoare din plin in fortele proprii poate cu usurinta sa apeleze la mama sa pentm ajutor daca are nevoie, iar daca bunica face din proprie initiati o sugestie, aceasta tanara mamica o accepta daca i se parc fondata sau, cu tactul necesar, o lasa sa treaca neobserta si face cum crede ca de cuviinta in caz contrar.
Dar cei mai multi tineri parinti nu au asa multa incredere in sine la inceput. Ca oricare altii pusi in fata unei noi "slujbe", ei sunt sensibili la gandul unor eventuale greseli si se supara daca sunt criticati.
Marea majoritate a bunicilor isi aduc bine aminte ca si ei au simtit la fel, si incearca sa nu se amestece. Pe de alta parte au avut experienta necesara (pe baza careia si-au format opiniile proprii), isi iubesc nespus nepotii si nu se pot abtine sa nu-si exprime parerea. Le este greu sa se obisnuiasca cu schimbarile profunde petrecute in modul de ingrijire a copiilor (program flexibil de alimentare, administrarea unei alimentatii diversificate la rste mai mari, formarea deprinderii de a cere olita mult mai tarziu). Chiar daca accepta noile metode, s-ar putea sa-i deranjeze sentimentul ca sunt aplicate cu prea mult zel (cand vei fi tu insuti bunic sau bunica, vei intelege probabil mai bine ce am vrut sa spun).
Cred ca, daca parintii au suficient curaj, pot mentine relatia cu bunicii la un nivel de intelegere permitandu-lc, sau chiar cerandu-lc sa-si spuna parerea. Discutiile deschise sunt, pe termen lung, de preferat unor remarci malitioase sau taceri stanjenitoare. O mama convinsa ca are grija in mod corect de copil ii poate raspunde bunicii: "stim ca aceasta metoda nu ti se parc prea buna, si am sa discut din nou cu doctorul ca sa fiu sigura ca am inteles corect ce mi-a spus el". Asta nu inseamna ca mama cedeaza, deoarece isi rezer dreptul de a lua in final propria decizie, ci doar ca intelege bunele intentii si evidenta ingrijorarea a bunicii. Tanara mama care da doda de responsabilitate, o asigura in acest mod pe bunica de faptul ca nu numai in prezent ci si pe viitor problemele vor fi rezolte corect.
Bunica o ajuta mult pe mama daca ii arata ca are incredere in ea si se conformeaza pe cat posibil cu metodele pe care le-a ales aceasta. in astfel de situatie mama fi mult mai inclinata sa-i ceara sfatul cand are nelamuriri.
Daca sunt lasati copin in grija bunicilor, chiar daca pentru cate ore, doua saptamani, sau zilnic, trebuie sa existe intelegere reciproca ferma si un compromis rezonabil. Parintii trebuie sa fie siguri ca copin vor fi ingrijiti dupa convingerile lor in ce priveste lucrurile importante (de exemplu, sa nu fie fortati sa manance ce ce nu le place, sa fie certati daca nu au cerut olita, sau sa fie amenintati cu un lucru anume). Pe de alta parte e imposibil sa le ceri bunicilor sa copieze identic parintii la fiecare pas in ingrijirea si educarea copiilor. Nu le face nici un rau copiilor daca vor fi mai respectuosi fata de bunici (daca acestia o cer), daca mananca la ore diferite sau daca sunt lasati sa se murdareasca mai mult sau mai putin. Daca parintilor nu le place modul in care bunicii au grija de copii, nu trebuie sa le ceara sa o faca.
Unor parinti nu le place sa primeasca sfaturi. Mai multa tensiune decat in mod obisnuit ia nastere daca tanara mama (sau tata) au primit prea multe critici de la proprii parinti in copilarie. Acestea conduc ineviil la diminuarea incredirii in sine, manifestarea unei iritari exagerate fata de dezacorduri si la o determinare incrancenata pentru a dovedi independenta. O astfel de mama poate adera cu un entuziasm exagerat la noile teorii, aplicandu-le cu prea multa rigiditate deoarece i se par a fi schimbarea totala fata de ce i s-a oferit ci. Este si un mod de a arata bunicilor cat de demodati sunt si a-i face sa se simta prost. E placut sa lupti pentru o teorie, mai ales daca esti furios si suparat pe adversar, dar partea proasta e ca in acest caz copilul este cel folosit ca "munitie" de catre ambele parti. Ceea ce vreau eu sa sugerez este ca parintii care gasesc ca necajesc in mod constant pe bunici sa se opreasca un pic si sa se analizeze daca nu cum o fac numai de dragul luptei, fara sa-si dea seama de acest lucru.