Se intampla uneori ca un copil, sa presupunem o fetita, isi formeaza o teama brusca si aparent inexplicabila de a merge la scoala. Se intampla mai ales dupa ce a lipsit de la scoala cate zile din cauza unei boli sau unui accident, in mod special daca inceputul bolii sau accidentul au avut loc la scoala. In mod tipic, copilul nu-si da seama despre ce ii este frica sau ce ii displace in privinta mersului la scoala. Studiile au aratat ca, in realitate, exista foarte putine legaturi intre scoala propriu-zisa si motivul generator al sentimentului de teama.

Copilul deosebit de constiincios s-ar putea sa devina mai dependent de mama datorita sentimentului de vinotie cauzat de antagonismul pe care il simte fata de ea in subconstient (paragraful 594).
Boala declansata la scoala si perioada petrecuta acasa pot aduce aceste sentimente mai aproape de constient. Daca i se permite cu larghete sa mai stea acasa, copilul de obicei se teme si mai tare sa se intoarca la scoala. Teama e intensificata de grija ca a ramas in urma cu temele si profesoral sau colegii o vor critica. Asadar, este mai bine ca parintii sa insiste ferm ca fetita sa mearga din nou la scoala prompt, imediat ce medicul ii permite, fara sa se lase pacaliti de gerile ei. Se poate cerc ajutorul psihologului sau psihiatrului, care considera astfel de cazuri o urgenta, fiindca stiu cat de mult inrautateste situatia trecerea timpului. Exista o exceptie importanta de la regula de a duce copilul inapoi la scoala cat de repede posibil. Este vorba de cazul adolescentului care se fereste'de scoala in cadrai tendintei generale de retragere fata de contactul social cu prietenii si familia. Aceasta tendinta poate fi un semn precoce de aparitie a unei tulburari emotionale grave, iar fortarea adolescentului de a merge la scoala poate agra dezechilibrul. Primul pas trebuie sa fie un examen psihiatric atent si detaliat.