intr-o clasa in cerc fiecare are exact aceleasi lectii de studiat, copilul care este mai destept decat altii de aceeasi varsta poate ajunge sa se plictiseasca daca munca c prea usoara. Singura solutie parc a fi trecerea intr-un an superior. Acest lucru poate fi de folos, daca copilul este bine dezvoltat fizic pentru varsta lui, si avansat din punct de vedere social, sau daca nu este foarte probabil ca el sa dena izolat si pierdut. Mai ales in adolescenta, s-ar putea sa fie prea mic pentru a participa la jocuri sau sa danseze la petreceri. Este probabil ca interesele sale sa fie depasite de ceilalti, fapt care-l va face sa fie izolat de colegi. Ce -avantaje va avea el atunci din intrarea la liceu sau la facultate la o varsta frageda, daca urmeaza sa dena o persoana singuratica?
Este mult mai bine, in majoritatea cazurilor, sa ramana copilul supradotat intr-o clasa care ii este apropiata ca varsta, in cazul in care scoala are o programa flexibila care poate fi imbogatita pentru copin mai avansati. El, de exemplu, citeste intotdeauna primul cartile de referinta mai dificile. Cand un copil supradotat munceste pentru note si pentru a face placere profesorului, ceilalti copii ajung repede sa-i strige cu dispret "tocilarulc". Dar daca lucreaza alaturi de ceilalti pentru realizarea proiectelor comune, va fi apreciat in mod deosebit datorita ajutorului suplimentar.
Chiar daca sunteti de parere ca fetita dumneavoastra este supradotata, nu incercati niciodata sa o introduceti intr-o clasa mai avansata, decat daca va sfatuiesc profesorii, care au cea mai mare experienta in astfel de situatii. Este foarte crud ca un copil sa fie solicitat peste puterile lui, in final ajungand sa invete prost si sa ramana in urma celorlalti colegi.
Aceasta situatie imi aduce aminte de problema prind invatarea unui copil istet sa citeasca si sa socoteasca de acasa, inainte de a intra la scoala. Parintii spun adesea ca exista un interes despre litere si cifre, copilul insistand practic sa fie invatat. Acest lucru e adevarat intr-o anumita masura, la unii copii, si nu e nimic rau in a le raspunde cu naturalete la intrebari. Dar in multe din aceste cazuri exista si un alt aspect. Adesea se intampla ca parintii in sine sunt mult mai ambitiosi in ce priveste copilul lor decat, poate, isi dau seama, mult mai nerabdatori sa-l faca sa exceleze in diferite domenii. Cand se joaca jocuri copilaresti si se. harjoneste cu copin, parintii ii acorda numai o cantitate normala de atentie. Dar, cand copilul isi arata interesul'de a citi la o varsta frageda, ochii adultilor incep sa straluceasca de bucurie si n sa-l ajute pe copil cu entuziasm. Copilul simte incantarea lor si le raspunde cu un interes sporit, putand fi indepartat cu timpul de la ocupatiile firesti pentru varsta lui, fiind transformat in savant inainte de vreme.
Parintii nu ar fi parinti buni daca nu ar fi incantati de calitatile deosebite ale copiilor lor. Dar e necesar sa se faca distinctii intre interesele copiilor si sperantele pline de nerabdare ale parintilor. Daca parintii care sunt in mod firesc ambitiosi pot admite acest lucru cu sinceritate fata de propria constiinta si se pot feri sa nu foloseasca ambitia lor pentru a dirija ata copiilor, copin vor creste mari devenind mai fericiti, mai capabili si o mandrie in plus pentru parinti.
Acelasi lucru se aplica nu numai invatatului, scrisului si cititului prea devreme, ci si asupra oricaror presiuni aplicate asupra copiilor, indiferent de varsta, fie ca e vorba de lectiile scolare, cele de muzica, cele de dans,
sportul sau ata sociala.
