Ce jocuri trebuie sa aiba un copil in perioada primei adolescente

CE JOCURI TREBUIE SA AIBA UN COPIL IN PERIOADA PRIMEI ADOLESCENTE

 

Sa abordam acum cel mai placut aspect al primei adolescente, pentru a vorbi despre modalitatile de invatare prin intermediul jocurilor. Echipamentele, jucariile, etc., pe care le-am indicat pentru copilul care face primii pasi in modulul 4 raman deasemenea utile. Dar, copilul intre doi si trei ani, asteapta de la dumneavoastra si alte echipamente in raport cu gradul sau de maturitate.

Daca tot ii cerem sa nu se mai amuze cu deseurile propriului corp, putem sa-i oferim posibilitatea de a o face cu nisip, pamant, apa, plasterina, vopsea si argila.

Jocul cu apa isi pastreaza intreaga importanta pentru un copil la aceasta varsta. In acest scop poate folosi chiuveta sau cada de baie. Adora sa se joace cu bureti, pe care ii scufunda in apa si apoi ii stoarce, sa umple si sa goleasca pahare sau recipiente din plastic. Fara indoiala ca dumneavoastra v-ati plictisi repede de acest joc, dar un copil de doi ani nu se plictiseste. Parintii sunt deseori uimiti sa constate ca se poate juca cu apa ore intregi.

Pentru a aduce putina variatie jocurilor in apa, dat-i o ustensila de bucatarie si o batista de spalat. Ii plac si paiele din plastic, pe care le foloseste pentru a sufla in apa facand astel cateva experiente de fizica, la nivelul sau. Cativa fulgi de sapun vor aduce varietate acestor jocuri. A face baloane si spuma este un lucru minunat cand ai doi anisori. Nu uitati de jucariile plutitoare.

La aceasta varsta copilului ii place sa curete locurile pe care le-a murdarit jucandu-se cu apa. Parintii avizati vor sti sa profite de pe urma acestei dispozitii care va dispare in cele din urma. Permiteti-i deci, sa stearga obiectele cu un buretel sau o carpa absorbanta.

La aceasta varsta, copilului ii place de asemenea sa picteze cu apa pe afara. Nu are nevoie decat de o galetusa si o pensula. Ii plac materialele care se pot modela dupa gustul sau, cum ar fi plasterina sau argila. Plasterina va fi preferata de catre mame, deoarece produce mai putina mizerie decat argila. Se poate cumpara sau fabrica. Iata o reteta simpla: amestecati doua cesti de faina si o ceasca de sare. Adaugati cantitatea de apa necesara pentru a obtine o pasta de consistenta aluatului de paine. Daca se lipeste prea tare, mai adaugati faina. Schimband proportiile se pot obtine paste mai mult sau mai putin moi. I se pot incorpora coloranti alimentari si putina pudra de talc parfumata. Cateva picaturi de ulei ii vor permite sa se conserve timp indelungat. Se poate pastra intr-o punga de plastic. Se mentine aproape o luna de zile.

Cand copin de aceasta varsta folosesc plasterina, nu construiesc ceva anume. Materialul in sine ii intereseaza. Le place sa-l striveasca, sa-l framante, sa-l comprime, sa-i dea diverse forme. Acest lucru ii relaxeaza enorm. Cele mai bune ustensile sunt manutele. Dupa un oarecare timp petrecut modeland cu mainile, pote trece la intrebuintarea diverselor ustensile.

Pregatiti pentru copilul dumneavoastra o bucata de placaj cu latura de 50 cm. Impermeabilizati-o cu vopsea , pentru ca micutul sa se poata juca in voie cu plasterina sau cu argila. Daca puneti o folie de plastic pe sol, sau ziare, copilul se poate juca fara riscul de a murdarii podeaua.

Un alt articol pentru care copilul este suficient de copt si care ii va servi in perioada prescolara este o tabla pe care copilul sa poata desena cu creta. (Exista asemenea table de desen, in comert). Aceasta va fi una dintre jucariile educative cu posibilitati foarte variate.

Puneti creta alba si colorata pe un suport sau intr-o cutie fixata de tabla. Acum copilul poate mazgali cat doreste. Aceasta poate diminua riscurile mazgalirii peretilor. Oricum, ar fi surprinzator ca in elanul varstei sale, copilul sa nu faca cel putin o incursiune artistica pe peretii casei.

Mazgalitul este preludiul scrisului si desenatului. Copilul caruia nu i se da posibilitatea sa mazgaleasca in voie, va incepe sa scrie si sa deseneze mai tarziu decat ceilalti. Nici un copil nu se naste cu stiinta de a-si controla degetelele pentru a fi in stare sa tina un creion sau un stilou. El trebuie sa invete antrenamentul muschilor mici pentru a putea stapani mai tarziu, tehnica scrisului si desenatului. Mazgalitul este modalitatea perfecta prin care copilul invata sa-si coordoneze o serie de muschi indispensabili pentru a putea tie corect un instrument de scris.

Tablita de scris prezinta numeroase avantaje. Este un obiect pe care copilul il poate folosi in timpul varstei prescolare. Ii va fi de mare ajutor pentru a invata sa scrie si sa deseneze intre trei si sase ani.

In acest moment isi pot face aparitia cariocile colorate. (acestea trebuie evitate la copin mai mici, deoarece risca sa le manance). Foaia de hartie trebuie sa fie destul de mare pentru a primi gesturile largi ale copilului. Este recomandata hartia de ambalaj. Se pot folosi si ziare. Copilul va desena si va mazgali ziarele cu aceeasi placere ca si in cazul hartiei albe. O bucata de placaj constituie un suport bun pentru desen. Hartia se poate fixa cu pioneze. Pentru aceasta varsta vom alege carioci groase si solide.

Se poate introduce in activitatile copilului si pictura. Cu un chevalet (sevalet). Acela fixat in perete este mai solid decat cel din comert, pe trei picioare, care se poate rasturna cu usurinta. Daca aveti spatiu, un sevalet de interior (fixat de perete) si unul exterior va vor face copilul fericit. Va veti simti mai bine daca imbracati copilul cu o hainuta mai veche, o camasa rupta, etc. Folositi vopseluri pe baza de apa si pregatiti o provize serioasa de hartie (de ziar sau de ambalaj). Pentru aceasta varsta, pensulele trebuie sa fie usor de manevrat. Nu-i dati pensule prea mici, sau cu coada prea fina. Copilul are nevoie de o pensula cu coada lunga, cu perii mai lungi de un centimetru. Pentru inceput, lasati-l sa foloseasca o singura culoare. Dupa ce se obisnuieste cu ea puteti adauga si altele.

Unii adulti iau drept tablou ceea ce deseneaza un copil de aceasta varsta si intreaba: Ce reprezinta?. Este o greseala, deoarece pentru micut nu este vorba de tablou in sensul curent al cuvantului. Pentru el este o experienta ce implica culori si linii. Este fascinat de modul in care poate face sa apara semne si culori. Dupa ce a terminat de pictat, nu-l mai intereseaza lucrarea pe care a facut-o. Ceea ce conteza pentru el este experimentarea actiunii de a picta. Prin intermediul picturii, copilul exteriorizeaza sentimente profunde pe care nu le poate inca exprima prin cuvinte.

Toate acestea va duc cu gandul la o intrebare: Ce valoare au toate aceste experimente cu plastelina, argila, carioci sau vopsea? Este chiar atat de imperios ca parintii sa-si dea toata osteneala? Raspunsule esre DA, fara nici cea mai mica ezitare. Copilul nu a invatat inca sa exprime in cuvinte tot ceea ce simte. Toate aceste activitati, diferite de exprimarea verbala, il ajuta sa-si exprime sentimentele pentru care nu dispune inca de cuvinte, sau cele pe care nu le-ar putea exprima niciodata in cuvinte. Acestea infloresc si favorizeaza dezvoltarea afectivitatii, subconstientul si intuitia.

La varsta primei adolescente, jocurile de exterior au o mare importanta. Posibilitatea de a se catara este un joc foarte apreciat. Un carucior de tras, o tricicleta pentru pedalat, mingii pentru impins si rostogolit, cuburi pentru construit, toate acestea ajuta dezvoltarea muschilor lungi si capatarea fortei si preciziei. Si jocurile cu nisip si apa au mare succes.

Sa spunem cateva cuvinte despre aptitudinea unui copil de doi ani de a se juca cu alti copii. O greseala des intalnita in randul adultilor consista in a subestima aceasta aptitudine. Sa ne reamintim ca la varsta pimei adolescente copilul sa participe la un grup de joc. De aceea, o mama care are singura mai multi copii de doi ani intr-o gradina, trebuie sa se astepte la schimburi de lovituri.

Un singur partener de joc, aceasta este regula ce trebuie respectata, deoarece personalitatea nu este suficient de structurata pentru a regla problemele complexe puse de parteneri multipli. Este interesant de observat, ca un copil mai mare, de cinci sau sase ani, este in general, cel mai bun partener de joc pentru un copil de doi ani. In mod natural, acesta va fi fratele sau sora. Cele mai bune jocuri vor fi acelea ale caror parti componente pot fi impartite intre mai multi copii, fara sa impiedice desfasurarea. Nu vor rata ocazia sa certe pentru o singura tricicleta sau pentru un singur camion. Nisipul, plastelina sau cuburile, vor fi bine primite, deoarece le puteti imparti si da suficient fiecaruia. Nu va asteptati ca un copil de doi ani sa-si imparta jucariile cu alti copii. Aminiti-va ca este incapabil sa se joace cu altii. La aceasta varsta se poate impune maxim o ora de joc in grup. Trebuie sa ramaneti in apropiere pentru a detecta din vreme semnele de oboseala, sa interveniti inainte ca disputele sa ia amploare si sa intrerupeti jocul la momentul potrivit.

Pe acest subiect, sa vedem cum se dezvolta aptitudinea jocului colectiv.

Mai intai exista o epoca a jocului solitar, in timpul careia copilul nu are nici o aptitudine pentru a se juca cu alti copii. La varsta primilor pasi, un alt copil este considerat o jucarie, nu un companion de joaca. Copilul examineaza pe un altul cu atentie, la fel ca pe o jucarie sau alt obiect interesant, impinganu-l cu degetul sau manuindul dar nejucandu-se cu el.

In perioada primei adolescente copilul efectueaza tranzitia de la jocul solitar la jocul paralel. Ceea ce vrea sa spuna ca doi sau mai multi copii pot ocupa acelasi spatiu geografic, dar jocul unuia este independent de al celorlalti, chiar daca le face placere sa fie impreuna.

Etapa urmatoare este reprezentata de jocul asociativ, in cursul careia toti copin fac acelasi lucru, cum ar fi jocul in nisip, modelarea de forme din pamant. De fapt intre ei nu exista schimburi.

Jocul cooperativ nu intervine decat atunci cand copilul a atins urmatorul stadiu de dezvoltare, dupa varsta de trei ani. In cadrul jocului cooperativ, copin pot dezbate uri si isi pot distribui roluri, pot hotara cine impinge caruciorul si cine se afla in el.

La varsta primei adolescente, copilul are nevoie atat de jocuri calme cat si de jocuri de actiune. Pe masura ce limbajul face un gigantic salt, micutul demonstreaza o sensibilitate atroce pentru cuvinte, materialele de constructie ale limbajului sau. Ii place sa se joace cu cuvintele, sa imite sunete, sa repete silabe familiare. De aceea, aceasta varsta iubeste ceea ce se chiama nursery rhymes. Cand ii cititi copilul adora repetarea unor expresii familiare ( Cei trei purcelusi, Alba ca Zapada) si exulta anticipand episodul urmator.

Nenorocirea va cadea asupra dumneavoastra daca va permiteti sa schimbati ceva dintr-o poveste familiara sau daca uitati ceva! Copilul iubeste povestile care povestesc propriile experiente: a merge la piata, a se plimba cu masina, a se juca in parc, oricare ar fi titlul cartilor, sau orice povesti inventati dvs. care sa povesteasca aventurile imaginare ale unui baietel ce i se aseamana.

Unul dintre cele mai bune jocuri calme pentru aceasta varsta este jocul tacerii. Numiti-l asa, deoarece copin adora sa faca tot ceea ce se numeste joc. Spuneti-i cam asa: Pierre, vom joca un joc nou. Se numeste jocul tacerii. Vom ramane amandoi linistiti, fara sa facem zgomot, cat mai mult posibil si ascultam. Aculta foarte, foarte atent si spune-mi ce auzi. Copilul va va spune toate zgomotele pe care le aude in locul in care va jucati: poate o masina pe strada, pasarelele pe afara sau radioul vecinilor.

Alta varianta a jocului tacerii consista in a cere copilului sa inchida ochii si sa ghiceasca zgomotele pe care le produceti dumneavoastra: puteti lovi un pahar cu o lingurita, sa va piliti unghiile si in general tot ceea ce poate produce un zgomot interesant si caracteristic.

Acest joc al tacerii este foarte recomandat la aceasta varsta. El ajuta copilul sa se obisnuiasca cu linistea si sa invete sa asculte. Este de asemenea o formula buna pentru o mama epuizata de catre un copil hiperactiv, care are nevoie de o metoda pentru a se calma. Jocul tacerii este de asemenea un bun mijloc de a readuce acasa un copil care nu vrea sa vina la masa sau nu este prea entuziast in a face baie sau a se culca.

Un alt aspect important al schimbarii care intervine in timpul primei adolescente rezida in obiceiurile alimentare. Hrana unui copil nu ar trebui sa puna probleme psihologice daca contati pe foamea sa naturala pentru a-l incita sa manance. Abtineti-va sa-l fortati sau sa-l grabiti sa manance. Va manca in mod sigur din ce in ce mai putin, fata de ce v-ati dori dumneavoastra, dar va manca totusi suficient pentru a compensa imensa cheltuiala de energie zilnica. Prezentati-i mese bine echilibrate si lasati-l in pace. Nu insistati sa termine tot din farfurie, sau sa termine carnea si legumele inainte de a primi desertul.

Uneori, izvorasc dificultati din faptul ca unii parinti incep deja sa doreasca ca micutii sa stea corect la masa. Parintii, inselati de existenta limbajului recent deprins, concluzioneaza prin aceasta maturitate ca micutul este indeajuns de copt pe toate urile. Este totusi prea devreme pentru a invata un copil sa stea corect la masa.

Dupa cum am mai spus, la acest stadiu de dezvoltare, copin indragesc ritualurile. Este deci, momentul potrivit penru a institui un ritual al culcarii. Acest lucru prezinta numeroase avantaje. Din pacate, la copii nu exista nevoia naturala de a merge la culcare. Avem nevoie de tot ceea ce poate favoriza acest lucru, iar daca un ritual poate fi stabilit si se poate dovedi util, profitati de acest lucru. Pentru aceasta micutul trebuie facut sa inteleaga ca mersul la culcare este la fel de inevitabil ca apusul soarelui.

Va propun in continuare un ritual foarte simplu: mai intai, evitati jocurile de actiune dupa cina, jocuri care excita copilul si fac mai dificil reintoarcerea calmului. Puteti incepe acest ritual printr-o baie. Marea majoritate a mamelor vad in a face baie numai o posibilitate de a curati copilul, dar micutul la aceasta varsta intrezareste posibilitatea de a se juca in apa. Oferiti-i des aceasta posibilitate, lasati-l sa se joace cat timp doreste si sa va spuna singur cand vrea sa iasa. (Daca dintr-un motiv oarecare sunteti grabita intr-o seara, incercati sa accelerati operatiunea.) Dati-i cat mai multe jucarii in cada, aceasta il va destinde si il va calma. Dupa baie se va putea culca si manca in pat. In acest fel il faceti sa accepte faptul de a merge la culcare; promitandu-i ca recompensa ceva de mancare. Aceasta mica cina in pat va poate da ocazia unei conversatii afectuoase si spontane. Prin aceasta metoda, mersul la culcare va fi usor acceptat datorita prezentei sale materne. Dupa ce mananca, puteti sa-i cititi cateva povesti.

Aici si tatal isi poate lua locul in cadrul ceremoniei rituale. Unora dintre tati nu le place sa citeasca povesti. Este pacat. Nu insistati, deoarece copilul va simti imediat daca povestea nu este citita cu suflet. Unii tati se intorc prea tarziu de la serviciu pentru a mai putea citi o poveste copilului. Daca aveti norocul ca sotului dumneavoastra sa-i faca placere acest lucru, ar fi placut sa va inlocuiasca macar in aceasta sarcina. Citind povesti copilului il invatati multe lucruri. Ii aratati astfel ca il iubiti si profitati de aceste momente pentru a face conversatie.

Cand ii cititi copilului, faceti in asa fel incat copilul sa poata vedea imaginile din sectiune. Acestea au o mare importanta. Incercati sa-l faceti sa vada detaliile, punandu-i intrebari asupra personajelor prezente in poze.

Acest obicei de a citi povesti copilului in pat se poate perpetua pana la varsta de sapte opt ani, sau pana ce copilul va spune ca nu mai doreste acest lucru. Unii parinti inceteaza imediat ce copilul a invatat sa citeasca. Este o greseala, deoarece chiar daca stie sa citeasca, va continua sa simta placerea contactului si caldurii dvs, timp de inca cativa ani in timpul lecturii.

Daca va place sa inventati povestioare, ritualul mersului la culcare se transforma intr-o minune. Copilul va aprecia in mod special aventurile unui copil imaginar care poate fi el insusi. Daca nu ati spus inca nici o poveste unui copil, este momentul sa incepeti. Publicul dumneavoastra va aprecia povestioarele, oricare ar fi acestea. Adaugati-le si cateva sunete amuzante si succesul va este asigurat. Faceti experienta acestui truc simplu, bine cunoscut oratorilor: ridicati sau coborati vocea din cand in cand, ca un actor. Puternica sau abia soptita, vocea dumneavoastra va captiva in mod sigur auditoriul. Intrebati-l din cand in cand ce se va intampla in continuare in poveste. Va va spune.

Multor copii le este frica de intuneric la aceasta varsta. De ce sa combateti aceasta teama, si sa obligati un copil sa stranga din dinti si sa doarma intr-o camera intunecata? Nimic nu va impiedica sa lasati aprinsa o mica veioza care sa-i imprastie temerile.

Echilibrul psihologic al copilului valoreaza mai mult decat cei cativa banuti in plus care se vor adauga facturii de electricitate. Sa nu va temeti ca micutul va avea mereu nevoie de lumina pentru a putea dormi. Crescand, teama de intuneric se va disipa si va putea dormi foarte bine intr-o camera obscura.

Nu exista nici un motiv pentru care copilul sa nu mai aiba dreptul la biberonul de seara, chiar si la doi ani si jumatate. Daca are nevoie de un obiect care il face sa se simta in siguranta, nu este cazul sa-l faceti sa renunte la el.

Este foarte important ca acest ritual al mersului la culcare sa-i placa si copilului. Trebuie sa ajunga sa fie nerabdator pentru a merge la culcare. Nu trebuie sa considere acest moment ca pe un exil intr-o camera intunecata in timp ce restul familiei se distreaza. Trebuie facut in asa fel incat mersul la culcare sa fie un moment placut atat pentru copil cat si pentru parinti.

Aceasta ma determina sa insist asupra rolului tatalui. Acest rol nu trebuie limitat doar la a face cadouri, de a plati diverse servicii. Sa nu uitam ceea ce a spus Emerson: Cadourile nu reprezinta ceea ce oferim, cadourile sunt o scuza pentru ceea ce nu oferim. Singurul dar care conteaza este o bucatica din tine-insuti. Iata ceea ce trebuie sa ofere un tata. O bucatica din el insusi, petrecand putin timp alaturi de copil, facand ceea ce le face placere amandorura. Daca un tata se resemneaza sa faca un lucru alaturi de copilul sau, din pura obligatie familiala, fara sa-i faca placere ceea ce face, copilul va observa si nu va avea nici un profit din timpul petrecut impreuna cu tatal sau.

De aceea este imposibil de precizat cu exactitate ce activitati poate avea un tata alaturi de copilul sau.

As mai adauga cateva cuvinte inainte de a termina acest modul. La varsta primei adolescente, aspectul cel mai marcant al dezvoltarii este calitatea dinamica a personalitatii. Trebuie ca parintii sa accepte aceasta calitate pentru a ajuta copilul sa-ti stabileasca individualitatea si sa-si constuiasca un concept despre sine cat mai robust.

Este foarte curios de constatat ca ne dorim cu totii sa avem copii puternici si dinamici, in timp ce multi parinti nu stiu sa accepte acest dinamism la un copil de doi ani. Cine nu poate vedea opozitia sa viguroasa in fata constrangerii, bucuria sa de a trai, exuberanta, senzualitatea, exigenta pentru satisfactia imediata, angajamentul total si entuziast fata de lumea pe care tocmai o descopera? Toate activitatile care fac din el o fiinta autentica se manifesta pornind de la acest elan dinamic. Fara el, nu ar fi invatat sa se aseze, sa se catere, sa mearga sau sa vorbeasca. Aceasta calitate dinamica este o mare sursa de echilibru psihologic, si nu trebuie pierduta. Trebuie intretinuta aceasta forta vitala si considerata ca pe un atu, nu ca pe un defect de care trebuie sa ferim copilul.

In acest stadiu al primei adolescente trebuie sa-i dam copilului trei lucruri: respect fata de dinamismul sau vital, reguli adaptate acestui dinamism si supletea noastra de adaptare. In acest fel il vom ajuta sa completeze sistemul optic al conceptului despre sine, adaugandu-i lentila speciala pentru aceasta etapa.