Dupa primele sase luni, in care exista efectiv prin mama sa, copilul constientizeaza putin cate putin ca este o fiinta autonoma, diferita de cea care i-a dat viata. El se deschide atunci mai mult spre lumea exterioara.
Al doilea semestru este o perioada foarte importanta in construirea personalitatii copilului. Este momentul in care bebelasul face experiente fundamentale, chiar daca ele sunt uneori dureroase. Catre rsta de 8 luni, copilul isi da seama ca mama sa nu se confunda cu celelalte persoane, ca ca este unica si ca o prefera tuturor. Acesta descoperire suscita in el o spaima reala, deoarece aceasta mama de neinlocuit nu se afla intotdeauna langa el. Aproximativ in aceeasi perioada, foarte adesea, el se ataseaza de un obiect pe care-] alege spre a-si face din el "jucarioara" sa. in acelasi timp, el devine capabil sa constate disparitia unui obiect, dar si reaparitia sa. 11 cauta in mod repetat, de exemplu, dandu-i drumul si reluandu-l rand pe rand. de nenumarate ori. Astfel, relatiile sale cu altii si cu obiectele se modifica; el inta sa devina o fiinta mai independenta, autonoma. Evolutia reactiilor sale in fata unei oglinzi demonstreaza de asemenea cum ia cunostinta. incetul cu incetul de personalitatea sa.
Spaima celei de-a 8-a luni
La rsta de 8 luni. copilul traieste o tulburare afecti importanta. Pana atunci, el putuse zambi oricarei persoane necunoscute ce-i arata interes, si nu manifesta nici o rectie negati fata de un "strain". De-acum inainte, el face o distinctie foarte precisa intre mama sa si toti ceilalti. Cand un necunoscut il ia in brate, el ge pentru ca ii este teama. Aceasta teama este semnul ca mama sa a devenit "obiectul dragostei" sale. spun psihanalistii. Pentru el, ea este unica si preferata oricui. El asociaza de-aici inainte orice fata pe care nu o cunoaste eventualei absente a mamei sale, in timp ce, dimpotri, fetele familiare ale tatalui, fratilor sau surorilor sale ii sunt cu atat mai dragi cu cat sunt direct legale de imaginea mamei.
Bulversari utile
Aceasta mama a devenit de neinlocuit pentru copil, ori nu este intotdeauna acolo pentru a raspunde chemarilor sale. Sentimentele sale fata de ea (dar si fata de lata) devin deci ambilente: marcate in acelasi timp de dragoste, dar si de o anumita agresivitate. Bulversarile afective pe care le traieste copilul in cursul acestei perioade, il ajuta sa ia cunostinta de existenta sa, in mod independent de a dumneavoastra, si sunt indispensabile construirii personalitatii sale. In aceasta perioada realizeaza copilul cum poate acelasi obiect, luat la intamplare de mama sa, sa fie in acelasi timp izvor de placere si de suferinta. Pentru ca el sfarseste prin a intelege ca sunteti diferita de el si ca puteti lipsi, el inta, incetul cu incetul. sa se linisteasca pe el insusi si sa-si construiasca propriul sau univers. Este important ca el sa-si pastreze intreaga incredere in dumneavoastra si sa stie ca-l iubiti mereu, caci are inca nevoie de o mare securitate afecti.
Nevoia de afectiune
Fin disponibila si atenta cand sunteti cu copilul dumneavoastra - un sfat bun si pentru tatal sau. Linistit putin cate putin, zand ca reveniti intotdeauna la el si ca nu-l abandonati, el inta sa suporte absenta dumneavoastra, sa se joace singur si sa se deschida mai mult asupra lumii care-l inconjoara. Veti pulea constata aceasta evolutie obsernd modul in care sta in bratele dumneavoastra: in timp ce avea tendinta de a se cuibari, de a-si ascunde fata la pieptul dumneavoastra, de a-si incolaci bratele in jurul dumneavoastra, el se redresa putin cate putin, isi intoarce fata spre exterior si intinde mainile spre lucrurile si fiintele din jurul Iui. Numita spaima "a celei de-a 8-a luni", ea este un fenomen real pentru copil. Sa stiti tine cont de ea: de indata ce-l veti parasi, explicati-i ca veti reveni in curand. Este aderat ca despartirea exista la orice rsta si ca este intotdeauna delicata, dar, la 8 luni, orice schimbare se realizeaza cu si mai multa dificultate. Copilul isi exprima spaima, trebuie deci insotit. inconjurat cu multa vigilenta si atentie.
A constata existenta proprie
Obsernd atiudinea unui bebelus fata de oglinda, putem. inca o data in plus. intelege cum copilul dobandeste putin cate putin convingerea de a fi o fiinta autonoma. Acest stadiu numit "al oglinzii", descris de psihologi sau psihanalisti precum Henri Wallin (1879-l962) sau Jaeques Lacan (1901-l981), se desfasoara in mai multe etape. intre rsta de 6 luni si 18 luni. La 6 luni. bebelusul isi percepe imaginea in oglinda, dar nu stie ca este a sa si gandeste ca este vorba de o fiinta reala. Daca ii vede in aceasta oglinda pe tatal sau pe mama sa. le zambeste si, daca ei ii vorbesc, se intoarce spre ei, gandind ca-i vede in dublu. Catre luna a 8-a, el are o reactie de surpriza zandu-se inlr-o oglinda, dar tot nu se recunoaste inca. La 9 luni, intinde mana calrc imaginea sa din oglinda si pare uimit de a atinge sticla, ca si cum si-ar da seama ca imaginea este cea a unui all copilas si este surprins de a nu reusi sa-l atinga. 1 se intampla sa priveasca uneori oglinda cand este strigat. La 12 luni, a inteles ca oglinda ii trimite dublura obiectelor inconjuratoare si in special a lui insusi. Oglinda devine pentru el un joc: el ii arata imaginea sa, isi zambeste, isi face grimase, atinge si linge oglinda. Daca vede reflectarea mamei sale sau a tatalui, o priveste cu atentie, apoi se intoarce inspre persoana reala. El recunoaste astfel, incetul cu incetul - intre 12 si 18 luni -propria-i imagine ca si pe cea a apropiatilor sai si intelege ca reflectarea pe care o vede in oglinda nu este o fiinta reala. Aceasta etapa esie fundamentala, caci copilul poseda a-tunci o imagine globala a corpului sau: el constata vizual si ia cunostinta ca este o fiinta distincta de altii. Acest mecanism esential ii permite, in continuare, in registrul vorbirii, sa treaca de Iu "meu" la "eu" ( . 262).
Importanta "jucarioarei"
Cam pe la 8 luni. foarte adesea, copilul se leaga afectiv de un obiect pe care-l alege. isi insuseste un lucru exterior corpului sau care nu este nici unul din degetele sale. Un astfel de comportament esle o alta doda a deschiderii sale spre lumea care-l inconjoara. Pcdialrul si psihanalistul britanic Donald Winnicott (1896-l971) desemneaza obiectul ales sub numele de "obiect tranzitional". FI explica faptul ca dragostea copilului pentru acest obiect marcheaza o tranzitie de la perioada in care bebelusul este una cu mama sa la o etapa ulterioara a dezvoltarii sale in care inceteaza sa se identifice complet cu ea.
Alegerea obiectului
De ce se ataseaza copilul mai degraba de un obiect decat de altul? Desigur, criteriile sale nu suni estetice. in sensul in care-l inteleg adultii. El esle mai sensibil la textura si la mirosul obiectului decat la formele sale sau chiar la culoarea sa. Astfel, fara ca dumneavoastra sa stiti de ce, el isi alege o bucata de tesatura informa, in Iimp ce dumneavoastra i-ati oferii plusuri, papusi sau puisori de perna brodati cu animale, o alinta cu un nume (o onomatopee, un prenume sau traditionalul termen "nani-nani"). Lasati copilului libertatea alegerii acestui prim obiect pe care-l considera ca propria sa creatie si nu ca un cadou venit din parlea dumneavoastra. Winnicott insista asupra necesitatii de a admite ca fiecare bebelus trebuie sa poata, in oarecare masura, sa "creeze lumea" din nou. El arata de asemenea ca obiectul tranzitional este prima expresie a acestei actiuni creative. De aceea "jucarioara" este atat de pretioasa pentru copilul dumneavoastra si merita toi respectul dumneavoastra. N-o uitati cand plecati in calatorie si mai ales vegheati ca ea sa nu se piarda pe drum! Evitati s-0 spalati de prea dese ori pentru ca ea sa-si paslreze mirosul unic si linistitor pentru copil. Daca veti incepe prin a-l pazi pe copilul dumneavostra in aceasta perioada a dezvoltarii sale. despartirea putea fi pentru el mai putin dificila, datorita prezentei acestui obiect care-i aminteste de casa sa si de fiintele pe care le iubeste. Unii copii care nu-si afla obiceiul lor tranzitional par a suporta mai putin bine plecarile si absentele mamei lor si au mai multe greutati in a se consola singuri; altii, pentru a se consola, continua sa-si suga degetele, obiecte tranzitionale prezente in permanenta.
A iubi si a strica
Asupra acestui obieci pe care l-a ales. copilul dumneavoslra are toale drep-lurile, chiarsi pe cel de a-l strica, caci el poale exprima in privinta lui in acelasi timp dragoste si agresivitate. Timp de mai multe luni, mai multi ani chiar, obiectul tranzitional ramane unic si de neinlocuit, chiar in cazul in care copilul isi manifesta incet, incet interesul pentru diferite jucarii.
Nu provocati niciodata disparitia "jucarioarei", ii veti cauza bebelusului o mare suparare. Mai tar-ziu, cand tranzitia fi complet depasita, copilul se dezinteresa singur de ea, renunta la ea din proprie initiati, fara a resimti acesl lucru ca pe o frustrare.
