Copilul intre 3 si 6 ani intretine cu parintii, cu fratii si surorile sale relatii afective puternice, dar intotdeauna presarate cu conflicte. Acestea sunt ineviile: nu trebuie nici sa le dramatizam, nici sa le ignoram.
Intre 3 .si 6 ani. copilul n-a terminat eu complexul lui Oedip, a carui importanta a aralal-o Freud ( p. 269). El resimte adesea ostilitate fata de parintele de acelasi sex cu el, in timp ce isi exprima un atasament aproape posesiv in ceea-ce priveste pe parintele de sex opus. Pastrarea solidaritatii cuplului fata de exigentele sale il vor determina puntin cate putin sa sileasca relatii mai echilibrate cu dumneavoastra sau cu alti adulti sau copii - in plus, gelozia fratilor sau a surorilor starneste conflicte, ceea ce nu exclude insa o afectiune sincera. Va revine dumneavoastra rolul de a acorda fiecaruia atentia pe care o merita. Acesta perioada este deaseme-nea rsta la care se manifesta o foarte mare curiozitate pentru sexualitate: raspunzandu-i corect la intrebari. ii veti permite sa depaseasca mai usor aceasta etapa a dezvoltarii sale. De altfel, viata copilului poate li perturbata de disparitia unei persoane dragi si trebui sa-l ajutati sa depaseasca acest moment dureros.
Relatiile cu parintii
Baietelul se dovedeste afectuos fata de mama sa. Ii cauta mangaierile, vrea s-o dezmierde, s-o protejeze si sa fie atent la nevoile sale. li place sa ramana singur cu ea si sa-i spuna pe un ton foarte natural ca i-ar place, ca mai tarziu, sa se casatoreasca cu ea. Cat despre tata, copilul vede in el un intrus, de care se teme. pe care il admira si pe care este gelos in acelasi timp. unul care inco modeaza, a carui disparitie o doreste (in
visele sale de exemplu, sau in jocurile sale). Dar el se simte in acelati timp vinot ca doreste un asemenea lucru, si sentimentele pe care le incearca sunt pe cat de puternice pe atat de contradictorii. Fetita, victima acelorasi dificultati: seducatoare cu tatal sau, a carui atentie doreste s-o acapareze in intregime, ea o respinge pe mama, lemandu-se in acelasi timp ca aceasta sa nu o respinga la randul sau.
Solidaritatea cuplului
Fata de manifestarile adesea deconcertante ale acestor sentimente antagoniste, e important ca cei doi parinti sa fie solidari. Copilul trebuie sa simta ca-i intelegeti sentimentele, ca i le tolerati, dar mai ales ca nu le utilizati pentru a satisface o lipsa afecti sau, mai rau, pentru a regla un conflict conjugal. El arc nevoie sa simta soliditatea relatiei de dragoste existenta intre parinti, caci daca el poate constata aceasta soliditate, nu se mai simti vinot ca doreste disparitia parintelui de acelasi sex cu el. Deasemenea, tatal trebuie s-o sustina pe mama cand aceasta devine obiectul atacurilor din partea fetitei, si mama trebuie sa aiba aceeasi atitudine in cazul unui conflict intre lata si fiu. Cei doi parinti au interes sa se apere unul pe celalalt si sasi protejeze momentele de intimitate.
In mod progresiv, copilul incerca sa-si imite parintele ril si dezvolta la randul sau sentimentele cele mai tandre.
Va puteca deci, spre 5 sau 6 ani, sa aiba alte relatii afective puternice cu adultii din anturajul sau sau cu copin de rsta sa .si de sex opus.
Rolul bunicilor
Astazi, bunicii raman adesea dinamici .si sanatosi pana la rste inaintate. Ei au timp, doresc sa daruiasca afectiune .si stiu sa dea doda de o rabdare care le permite sa se adapteze nevoilor unui copil.In plus. ei le vorbesc copiilor despre istoria si traditiile familiale .si ii ajuta astfel sa se situeze in sirul generatiilor. Relatiile intre bunici si copii pot fi deci foarte bogate.Totusi, trebuie evitate anumite piedici. a Sa nu se inverseze rolurile. Rolul dumneavoastra patern trebuie sa fie in totalitate recunoscut .si respectai de proprin dumneavoastra parinti, care nu trebuie sa se comporte ca niste rili, si nici sa critice metodele dumneavoastra de educatie pentru a prelua ei controlul. Daca, din comoditate, le incredintati in mod sistematic grija copilului dumneavoastra, acesta risca sa aiba anumite dificultati pentru a sti cu claritate cu cine sa se identifice pentru a creste. Straduiti- sa pastrati un rol preponderent in educatia sa, chiar daca bunicii ocupa un rol important in viata sa. a L'n ajutor in situatii dificile. Cand un cuplu se desparte ( p. 341), bunicii devin adesea pentru copil un reper de securitate, asigurandu-i o anumita silitate afecti. F.i pot atunci sa-i fie de un mare ajutor pentru a depasi incercarea separarii. Cu conditia ca ei sa ramana departe de conflictele cu care sunt confruntati parintii si sa slie sa-i arate copilului ca este primit si iubit pentru el insusi.
Relatiile intre frati si surori
Cu fratii si surorile, copilul se comporta diferii in functie de faptul ca el este cel mai mare. cel mijlociu sau mezinul familiei.in oricare caz, gelozia este ineviila chiar daca ea se exprima in moduri diferite la copii. Fiind constieflti de acest lucru nu ajuta decat sa dramatizeze scene uneori penibile care mascheaza relatiile lor. Nu ezitati sa le explicati ca intelegeti ceea ce simt, cautand sa pastrati locul fiecaruia.
Fratele mai mare
Fratele mai mare, a avut, pentru o perioada de timp. privilegiul de a capta in intregime iubirea si interesul parintilor. Cand el pierde acest privilegiu, odata cu venirea pe lume unui fratior sau a unei surioare, el devine ineviil gelos. O gelozie care se manifesta cateodata inca de la anuntarea sarcinii, printr-un comportament impregnat cand dc tristeti, cand de agresivitate. Adesea, cel mare cere sa beneficieze de aceleasi antaje ca si nou-nascutul: el vrea sa reia biberonul, cere mai multe dezmierdari, vorbeste ca un bebelus.
Dar fratele mai mare nu incearca intotdeauna sentimente ostile fata de fratele sau mai mic. I se adreseaza, vrea sa se ocupe de el, sa ii dea biberonul. Cate un gest prea puternic, o falsa stangacie sau
0 vorba mai putin amabila ("trebuie sa-
1 vindem", "trebuie sa-l aruncam") dovedesc gelozia resimtita. El se arata in general deceptionat ca micutul nu poate inca sa se joace cu el si se ener frecvent cand, mai tarziu, il vedea pe mezin castigand autonomie si venind sa incalce teritoriul "sau". Fara sa acceptati manifestarile uneori violente de gelozie, trebuie sa tolerati comportamentul regresiv al celui mai mare. incercati sa-l insarcinati cu hranirea micutului si cu asumarea unei responsabilitati in aceasta privinta.Punand in loare rolul sau de "mare", ii veti permite sa faca mai bine cunostinta cu fratele sau sora sa.
Mezinul
Mezinul nu-si pune problema partajului in acelasi fel. In general, el apreciaza compania fratelui mai marc si-i tolereaza manifestarile de gelozie deoarece il admira. Totusi, el insusi poate sa fie invidios: invidios pe tot ceea ce fratele mai mare arc dreptul sa faca si ceea ce lui ii este inca refuzat. Daca el interpreteaza aceasta "inegalitate de drepturi" ca pe un semn de favoritism din partea dumneavoastra, risca sa incerce sa rilizeze cu fratele mai mare (pentru a avea aceleasi drepturi) sau sa incerce sa-l scada in ochii dumneavoastra. impingandu- sa-l pedepsiti. Uneori, este tentat sa castige preferinta facand pe bebelusul, cu scopul de a ramane cel care e cel mai mult rasfatat. El este astfel impartit intre dorinta de a creste si cea de a ramane dependent de dumneavoastra. Pentru a se dezvolta alaturi de fratele sau, mezinul are deci nevoie sa stie ca sunteti mandri sa-l vedeti evoluand si progresand. Spuncti-i-o: el trebuie sa fie convins ca dragostea dumneavoastra pentru el nu scade pe masura ce creste.
Fratele mijlociu
In realitate, pozitia cea mai delicata in interiorul fraternitatii e cea a copilului care nu e nici cel mai marc, nici cel mai mic, caci locul sau nu-i permite sa spere nici un antaj special (sa fie primul, ultimul), nu-l scuteste de conflicte. Un frate mijlociu putea fi profund intristat de
nasterea unui copil, aratandu-se dragut, poate prea dragut fata de el. incearca sa se apropie de sugar, identi-ficandu-se cu fratele mai marc, dar se descuraja uneori pentru ca nu reuseste. Daca in final are impresia ca nu este iubit, incerca totul pentru a capta interesul: face, de exemplu, multe prostii pentru a determina sa reactionati, chiar daca li pedepsit. Nu fi intotdeauna usor sa acordati fiecaruia dintre copin dumneavoastra atentia la care se asteapta. Vegheati totusi sa nu-l neglijati pe cel mijlociu si evitati pe cat posibil ca rarele momente pe care le le petreceti singuri cu oricare dintre copin dumneavoastra, indiferent care ii este rsta sau ordinea nasterii, sa fie legate doar de conflicte.
