Toate suntem absolut ingrozitoare cand vine vorba sa pastram masura in materie de rasfat. Cele 55 de miliarde de lire sterline, la cat se ridica totalul datoriilor facute pe sectiune de credit in tara noastra, stau marturie in aceasta privinta - alaturi de cele patruzeci de perechi de pantofi pe care le ai in dulap! Da, cunoastem : .De cele mai bune lucruri are parte cine stie sa astepte", dar cand in magazinele Office iese colectia de primara, cine poate rabda sa astepte?! "Doamna doreste; doamna isi face pofta chiar acum" este filosofia din ziua de azi - si e foarte bine, in general, sa nu-ti refuzi nicio mica o placere personala, dar, ca orice lucru, are dus si-ntors, fiindca devine extrem de dificil sa te mai bucuri de o tratatie aderata.
Ai impresia ca e greu sa rezisti tentatiilor pentru tine insati? Ha, stai sa cand copilasul tau te privi cu ochi mari si rugatori, gesticuland in directia cutiei cu biscuiti! Doar un singur biscuit cu ciocolata, te roooog! Dar e musai sa rezisti: tratatiile speciale sunt argumentul tau imbail, cu care-ti vei convinge copilul sa faca aproape orice doresti tu sa faca, fiindca, atunci cand exista tratatii, se poate recurge la micul santaj sentimental. Si, desigur, mai inseamna si ca prichindelul tau cunoaste starea aceea de emotie nerabdatoare, cand se intampla ce deosebit, in loc sa-i fie tot timpul satisfacut orice capriciu si sa devina un mare razgaiat.
Din nefericire, tu esti singura persoana care poate face ca o tratatie speciala sa ramana intr-ader un lucru deosebit si mult-ravnit si aici trebuie sa intre in joc vointa ta de fier. Daca poti sa pastrezi tratatiile la un nivel minim si sa le oferi numai pentru un motiv clar, pe care copilul tau sa-l inteleaga, atunci vei avea in continuare toti asii la tine in maneca. Evident ca, daca pui la bataie cate-o ciocolatica de fiecare data cand micuta Chloe isi termina orezul fiert din farfurie, nu prea mai are niciun indemn sa treaca la lucruri ce mai complicate - cum ar fi sa stea si jos, in timp ce mananca! Plus ca-si strica toti dintii si deveni obeza.
Noi, adica eu si sotul meu, am fost atat de rai, incat nu i-am dat primei noastre fetite niciun pic de ciocolata, pana sa implineasca zece luni, si atunci ne-am induplecat doar pentru ca isi prinsese degetele intre marginea barcii in care ne aflam noi si o alta barca, si mai ca si le rupsese pe toatei Arssss! O singura bucatica de "papa bun" a fost suficienta, ca sa puna capat pe loc racnetelor. Ca prin farmec. Cu ceilalti copii care-au urmat, am abandonat aproape in totalitate acest tip de autocontrol, iar Charlie, mezinul, primeste ciocolata si alte mici tratatii de o suta de ori mai mult decat au avut parte surorile lui. Nuasami-arfi placut mie sa se desfasoare lucrurile, dar uite ca am reusit, totusi, sa pastram o oarecare masura: chiar si-o bombonica mica de ciocolata e ce special, adica exceptia de la regula, si, cu cat dura mai mult acest obicei, cu-atat mai bine pentru noi toti.
Ceea ce ne permite si noua Sa mantuim rapid restul cutiei, cand nu ne d copin. Mmmmm ce buna-i cio-co-la-ta!