in acest modul as dori sa discut, datorita impactului lor asupra copiilor, cate din profundele schimbari care s-au petrecut si se petrec inca datorita dezvoltarii sociale si eforturilor Miscarii de Eliberare a Femeilor pentru asigurarea egalitatii intre sexe.
Discriminarea intre sexe este inca in floare. in societatea noastra femeile au trebuit sa lupte jumatate de secol pentru a obtine dreptul la educatie, vot, participarea la cat mai multe profesii. Cu toate acestea si in anii '90 ele trebuie sa se lupte cu faptul ca sunt inca puternic desconsiderate - au dificultati in practicarea unor profesii; nu sunt promote in posturi inalte sau bine platite, in cele mai multe domenii; sunt platite cu salarii mai mici la munca egala cu barbatii si, de asemenea, au de facut fata unor obiceiuri sociale discriminatoare.
Miscarea feminista a castigat mult, dar inca mai este un drum lung de parcurs in fata.
Dintre femeile care stau acasa pentru a avea grija de gospodarie si copii, multe sunt fericite si mandre ca pot face asta bine. Altele simt acut lipsa de respect a unei societati materialiste fata de o ocupatie care nu este platita si in care nu exista posturi mai inalte pentru care sa lupti. Multe mame se simt prite, din cauza relativei izolari a locuintelor, de stimularea si distractia oferite de compania adultilor.
Cel mai respingator lucru pentru femeile care au curajul sa priveasca in fata realitatea, este faptul ca sunt considerate, de catre multi barbati si multe femei, cum inferioare in ce priveste capacitatile si influenta.
Subordonarea femeilor incepe cu nenumarate fapte marunte inca din copilarie. Unele dintre acestea sunt cu premeditare facute pentru crearea sentimentului de inferioritate. Majoritatea sunt insa expresia inconstienta a unor prejudecati sau traditii vechi.
Oamenii au tendinta sa manifeste admiratie pentru realizarile baietilor si fata de dragalasenia fetitelor. Rochitele acestora sunt facute astfel incat adultii exclama "Ce draguta esti!", ceea ce intr-un fel este un compliment dar in acelasi timp creeaza fetitei impresia ca este in primul rand apreciata pentru felul cum arata si nu pentru realizarile ei. Cartile pentru copii prezinta baieti care construiesc diferite lucruri sau pornesc in aventuri minunate, pe cand fetele se joaca cu papusile sau ii privesc cu admiratie pe baieti. Fetele sunt in mod obisnuit avertizate sa nu se catere in copaci sau pe acoperisul garajului deoarece sunt mai "fragile" si fi mai usor sa se loveasca. Baietilor li se fac cadou masinute din plastic, seturi de constructie si unelte, echipament sportiv sau truse de medicina- Fetelor li se ofera papusi, truse de broderie, se de bucatarie in miniatura sau articole de podoaba. Nu e nimic rau cu astfel de lucruri mai ales daca sunt cerute de copil. Raul vine atunci cand adultii impun cu perseverenta aceste distinctii, care implica fapnil ca femeile sau barbatii sunt buni numai pentru anumite ocupatii. ( paragraful 53).
Baietilor li se da de lucru in garaj, pivnita sau gradina, iar fetelor in casa. Evident ca munca in gospodarie este extrem de importanta pentru binele familiei si trebuie privita cu respect, dar cand este indeplinita numai de femei intr-o societate care acorda atata prestigiu barbatilor, fi considerata inferioara de ambele sexe.
Multi baieti, fiindca ei insisi se simt inferiori, dispretuiesc fetele spunandu-le ca ele nu pot sa alerge la fel de repede sau sa joace fotbal la fel ca ei si in consecinta nu le primesc in echipa lor.
Unii parinti si profesori spun fetelor ca, datorita sexului lor si faptului ca sunt mai limitate, nu vor fi in stare sa studieze matematica sau fizica la un nivel superior, sau sa fie mecanici buni. Multe fete devin convinse din copilarie ca vor fi inferioare barbatilor in aspecte cum sunt gandirea abstracta, controlul activitatii altor persoane sau al propriilor sentimente. Acceptarea acestor prezumtii distruge increderea in sine si genereaza in final chiar acele diferentieri ale posibilitatilor care sunt considerate innascute, de catre multi barbati sau unele femei.
Si barbatii trebuie eliberati, la randul lor, de efectul prejudecatilor. Femeile intuitive, in efortul lor de emancipare, au sesizat ca si barbatii sunt victimele atitudinilor sexiste si a stcrcotipelor despre sex.
Baietii sunt intati ca nu trebuie sa-si manifeste sentimentele de durere, nefericire sau frica, si cu cat absorb mai mult astfel de credinta ei isi pierd o parte din sensibilitatea fata de orice fel de sentiment (fie al lor fie al altei persoane), chiar fata de sentimente pozitive ca bucuria si tandretea.
Am obsert acest lucru la studentii de la medicina pe care incercam sa-i fac sa inteleaga sentimentele pacientilor lor. Baietii devin limitati din punct de vedere al emotivitatii, si mult mai putin receptivi si intelegatori - ca soti, ca tati. ca prieteni sau ca persoane care lucreaza cu publicul - si ca urmare mult mai dificili pentru cei din jur.
Baietii inta de mici ca, in societatea noastra, este de asteptat ca barbatii sa aiba o personalitate dura, neinfricata, agresi, competiti, care castiga mereu. Ei trebuie sa aleaga numai profesiile care se presupune ca sunt "pentru barbati". Cei mai multi barbati care se pot adapta cu usurinta unei astfel de scheme sunt ca rezultat rigidizati ca personalitate, si vor ezita sa faca orice altce decat ce e conventional in ce priveste interesul, prieteniile si slujba lor.
Baietii si barbatii care nu se bucura sa fie duri si competitivi sunt tacuti sa se simta inferiori sau chiar ciudati. Acest lucru le afecta eficienta, fie ca lucreaza intr-o meserie conventionala fie ca nu si Ic diminua sentimentul de"implinire.
Cand o persoana se simte obligata sa se conformeze cu schema conventionala de mascul sau femela ca fi intr-un anume grad blocata sa se dezvolte, depinzand de cat de mult trebuie sa-si nege sau suprime unele inclinatii naturale, iar societatea pierde potentiale loroase. Fiecare persoana se simti nepotrivita in masura in care nu se potriveste cu idealul silit de traditie.
Care e semnificatia muncii, pentru femei si pentru barbati?
In societatile primitive fiecare adult precum si copin mai mari iau parte la munca intregii comunitati (agricultura, pescuit, tesut, gatit, olarit etc). Munca se desfasoara prin aportul fiecaruia si colaborarea membrilor familiei sau comunitatii, iar scopul ei este sa serveasca intereselor grupului- nu sa se obtina bani sau superioritate asupra altora.
Copin sunt permanent alaturi de parinti, dar ingrijirea lor e doar secundara fata de alte activitati. Ei incep sa ajute adultii la munca inca de la rste fragede.
Chiar si in Statele Unite, inaintea industrializarii, mestesugarii aveau satisfactii deosebite prin crearea unor lucruri pentru ei sau pentru altii: mobila, podoabe, covoare, haine, tesaturi, jucarii etc.
In societatea actuala puternic industrializata, vietile noastre s-au artificializat si fragmentat in mod drastic. Multe mame sau tati merg la serviciu, care uneori e la o distanta, foarte mare de casa. El poate consta dintr-o munca plicticoasa, repetiti, impersonala, care nu da nici o satisfactie in sine, si ca urmare satisfactia trebuie sa provina exclusiv din banii castigati si pozitia detinuta. Acest lucru c realitate de atata timp incat am ajuns sa credem ca acestea sunt satisfactiile normale. De fapt ele sunt inlocuitori subtiri, de proasta calitate, pentru bucuria de a crea ce folositor si frumos, asa cum o face un mestesugar. Concentrarea asupra banilor si pozitiei tinde sa incurajeze rilitatea intre lucratori, vecini si chiar soti, pe cand munca alaturi, in colaborare, pentru binele familiei si comunitatii, da o caldura si seninatate sufleteasca aparte. Izolarea fiecarei familii in casa ci, departe de rude si de multe ori fara legaturi de prietenie cu vecinii, ca si mutarea dintr-un oras in altul pentru a obtine o slujba mai bine platita, creeaza o stare de stres pentru parinti si pentru copii, ii separa de comunitate impiedicandu-i sa-si formeze radacini si sa absoarba sprijin de la ea.
Ce inseamna slujba pentru barbati si femei
Banii si prestigiul au fost in mod traditional lorile de prim rang pentru oamenii Amcricii secolului XX. Din punctul meu de vedere aceasta exagerare a importantei lor a jucat un rol primordial in ghidarea gresita a oamenilor catre competitivitate excesi, materialism excesiv, neglijarea frecventa a relatiei cu sotia si copin (pe care multi tati ai caror copii la
adolescenta au avut
tulburari de comportament mi-au marturisit-o), neglijarea prietenilor, neglijarea relatiilor cu comunitatea si a interesului fata de cultura, precum si la producerea cu frecventa crescuta a ulcerului, infarctului miocardic si altor probleme de sanatate cauzate de stres.
Cand a inceput prin anii '70, miscarea de eliberare a femeilor, cele care aveau slujbe s-au concentrat, in mod normal, pe obtinerea egalitatii la locul de munca (salarii egale cu barbatii la munca egala, sanse egale de promore etc), la care erau - si sunt - perfect indreptatite, desi inca acestea nu s-au materializat pe deplin.
Ca urmare, cerand egalitatea in munca cu barbatii, unele femei au adoptat, poate chiar fara sa-si dea seama, scara de lori a barbatilor pe care cu o consider ingusta si in unele parti gresita, luand parte, intr-un fel, la "cursa". Unele s-au imbolnavit de afectiuni legate de stres, ca ulcerul si
infarctul miocardic. Altele, care au avut succes in cariera s-au simtit vinote si furate de bucuria pe care ti-o ofera copin, datorita separarii lor pe timpul zilei de familie. Si barbatii ar fi simtit aceeasi vina daca ar fi crescut intr-o societate care sa acorde responsabilitate egala sotilor pentru cresterea copiilor. Ca urmare pretul egalitatii in salarii si prestigiu (nici macar pe deplin obtinuta) a fost prea mare.
Cat de bine ar fi fost (desi imi dau seama ca era imposibil) ca la inceputul anilor '70 barbatii sa aiba bunul-simt si intelegerea necesare ridicarii propriei lor constiinte pe un nivel nou, si sa realizeze (ceea ce femeile au realizat intuitiv de-a lungul secolelor) ca familia si sufletul, participarea la comunitate, interesul pentru cultura, sunt lorile care au dat oamenilor cea mai de durata si cea mai adanca satisfactie iar ca satisfactiile oferite de slujbe (poate cu exceptia scriitorilor, artistilor compozitorilor, inventatorilor si a altora ce au activitati cu inalt grad de creativitate) sunt palide in atie.
Eu cred ca ar fi un mare beneficiu pentru barbati, familisti si societatea noastra, daca familia si sufletul ar fi ridicate la rangul de prima prioritate. Atunci barbatii si femeile ar putea imparti un vis comun si o viziune comuna asupra vietii. Ambii autori ai acestei carti si-au devotat carierele acestui scop, intandu-i pe studentii la medicina cum sa devina mai sensibili si ca urmare mai eficienti ca medici.
Dar de ce atata caz despre micsorarea importantei date slujbelor? Nu neg ca venitul unei familii e esential pentru supravietuire. Ce ma ingrijoreaza e faptul ca devine o obsesie ce apasa intolerabil de mult asupra vietii de familie, facandu-i pe oameni sa priveasca la slujbe ca la telul principal al vietii, contribuind la destramarea multor casnicii si prind nenumarati copii de securitatea caminului unde macar unul din parinti e prezent pentru un timp, daca nu pentru toata ziua.
Cred ca si baietii si fetele trebuie crescuti cu convingerea profunda ca familia este cea mai bogata si mai de durata sursa de bucurii si satisfactii in viata. Atunci femeile nu s-ar mai simti presate sa accepte lorile traditionale silite de barbati iar acestia, eliberati de obsesiile inguste despre sex ale trecutului, vor putea face multe din lucmrilc care ofera atata bucurie femeilor si vor putea incerca sa adopte lorile lor.
