Ce frumos este sa fii copil! Sau .. cine stie, poate ne inselam? (ne inselam oare?) Pentru ca pentru copii, nu este deloc usor. Ei trebuie sa mearga in pat, sa se imbrace si sa se spele pe dinti cand le convine celor mari. Ei trebuie sa se lase plimbati fara comentarii. Ce ar spune unii adulti si cum ar reactiona daca ei s-ar comporta asa?
Nu, nici chiar asa, sa ne fie clar, aceasta lume a copiilor nu este chiar atat de imposibila, insa din multe puncte de vedere este o lume limitata, in care adultii sunt aceia care silesc limitele - iar acest lucru se numeste educatie.
Daca un copil fi un om cu o fire deschisa, increzatoare si cu un fond afectuos sau din contra, un egoist si un agresiv, de acest lucru isi dau seama parintii in primii 5 ani de educatie. Aceasta tema este foarte discutata intre familiile cu copii. Teama si nesiguranta parintilor sunt de inteles pentru ca ei sunt raspunzatori de aceasta educatie Dar problema este ca fiecare are propriul sau stil in ceea ce priveste educatia.
Parintii trebuie sa recunoasca nuantele, sa ia pozitii si sa fie convinsi de stilul lor de educatie. Multe din ceea ce veti citi in inile urmatoare nu se vor potrivi poate cu conceptul dumneavoastra de educatie. inca niciodata pana acum, n-au fost atat de combatute aceste teorii de educatie.

Lupta pentru pozitie: Tata da - mama ba!

Unul dintre motivele pentru care parintii discuta in contradictoriu (ajungand adesea la cearta) este cel al educatiei. Prapastia care apare are o explicatie: mama, stand mai mult timp cu copilul, sileste alte relatii si limite cu copilul decat tatal care-si consacra prea putin timp pentru copil. Nu este deloc placut daca se ajunge la unele contradictii - iar singurul castigator al acestei metode de inconsecventa (este bine - nu este bine) este tocmai copilul: ceea ce unul din parinti nu-i permite, celalalt i-o permite. Copilul speculeaza si stapaneste bine jocul cu scara tolerantei. Este obligatoriu ca in procesul de educatie parintii sa raspunda si sa actioneze la unison (in acelasi fel). Copilul are nevoie de siguranta ca sa se dezvolte armonios. Aceasta siguranta insa are multe fete: limitele pe care le silesc ambii parinti; sentimentul responsabilitatii, si anum, si copilul are dreptul sa hotarasca in anumite cazuri. Si mai este siguranta oferita de parinti, atunci cand acestia recunosc si respecta personalitatea copilului.
In cazul in care parerile parintilor nu coincid in privinta educatiei copilului, se vor inlatura disensiunile, chiar cu riscul unui compromis. Efectul secundar pozitiv este ca acesti copii care se lovesc de asemenea cazuri d ca este posibil sa mai existe si alte pareri.

Silirea limitelor - nu este deloc simplu

Nu exista o teorie globala in ceea ce priveste educatia propriului copil. Mai inainte de toate, ar trebui sa elucidam doua probleme: Ce fel de caracter are copilul meu? Daca este un neastamparat, un argint viu sau este linistit, un timid?
Copin foarte vioi si foarte curiosi au nevoie de mai multe astfel de "limite", de mai multe interdictii decat ceilalti copii care sunt mai "intelegatori" din fire.
Unii sunt "insensibili" la interdictii, altii reactioneaza deja cand se ridica putin vocea. Doar cine-si obser copilul poate sili corect limitele. Ce fel de caracter am eu insami? Nu putem pretinde de la copii ceea ce nici noi nu putem realiza. Daca tatal, spre exemplu, este dezordonat, el nu putea sa-l orienteze pe copil spre ordine. Daca mama are un talent organizatoric deosebit, nu se purta niciodata foarte dur sau foarte calm cu copilul, ea nu trece dintr-o extrema intr-alta. Iar in afara de aceasta, in procesul educational, trebuie silite anumite prioritati: Ce este cu aderat important? inca de la inceput se silesc regulile care vizeaza siguranta: prin urmare, sa nu fuga pe strada, pentru ca acolo circula masinile sau sa nu puna mana la aragaz, pentru ca se arde. Cel mai greu fi insa cu cele care vizeaza comportamentul social. Cat este de important sa stea linistit la masa sau daca sa dea mana sau nu unui strain? Este important ca el sa invete cum sa se poarte cu strainii? in cele ce urmeaza sunt prezentate 7 sfaturi care au scopul de a usura viata dumneavoastra, dar mai ales a copiilor: Aratati-i dragostea dumneavoastra! Copilul trebuie sa fie sigur ca mama si tata il iubesc, chiar si atunci cand a facut vreo boacana. Astfel el accepta mai usor pedeapsa, fara sa constientizeze.
Sfatul: Nu spuneti deci "esti o fetita rea", ci "ce ai facut a fost foarte rau!" Sa nu-i spuneti niciodata "daca nu esti cuminte, tata nu te mai iubeste" sau "daca esti asa de rea atunci mama pleaca". Astfel de amenintari ii sperie si isi vor aduce aminte mult timp de ele.

Fiti fermi cand doriti ce!

Cu cat educatia este mai calculata, cu atat intervin mai putine probleme de disciplina. Nu le interziceti doar unele lucruri, explicati-le si de ce nu este voie. Desi copin foarte mici nu inteleg inca sensul, pe la 3 ani ei incep sa invete sa inteleaga. De aceea foarte de timpuriu trebuie sa le explicati ceea ce este voie si ceea ce este bine sa faca si de ce nu este voie sau nu este bine sa faca lucrul respectiv. Sfat: in unele situatii, copin sunt receptivi la interdictii. Atunci ar fi bine sa aveti putin tact si sa schimbati subiectul.

Ramaneti consecvent! Parintii trebuie sa respecte si ei regulile pe care le impun. Nu puteti promite astazi un lucru si maine sa uitati de el. Interdictiile trebuie argumentate clar si concis, pe intelesul lor. Un exemplu: albinele si viespii se intorc ra din tarile calde si ii ameninta pe copin care mananca afara. Copilul nu prea intelege de ce i se dau afara doar bomboane sau sticsuri. Este mai bine sa generalizam: Vara nu se mananca afara nici biscuiti, nici ciocolata, nici sticsuri, nici paine. Pe de alta parte, consecventa nu trebuie sa degenereze in principii. in unele zile mai deosebite, puteti arata putin mai inconsecvent, lasandu-l sa manance afara ce poftesc.

Cu lauda faceti mai multe decat
cu cearta! Asa ca laudati-l, nu-l certati! Copin vor sa faca uneori mai mult decat le sta in putinta. Daca reuseste sa puna pe masa o farfurie, fara sa rastoarne continutul ei, trebuie sa-l laudati. Daca totusi rastoarna ce, nu trebuie sa tipati imediat - intentia buna conteaza. Daca el ajuta la stropitul florilor, laudati-l, chiar daca apa curge pe de laturi.

Alegeti-i pedeapsa binemeritata!

Mania oarba nu este un bun sfatuitor pentru pedepse. Este important de stiut ca pedeapsa trebuie sa fie legata de situatie. Prin urmare, jucaria pe care copilul tocmai a aruncat-o, ii fi luata cate momente sau copilul trebui sa stranga intr-o galeata nisipul imprastiat in sufragerie.
Ajutati-l, daca inca nu poate singur. Palmele nu sunt argumente tari, ba mai mult, nu rezol nimic. Cititi ceea ce urmeaza:

Conflicte

Unii cred ca micutii trebuie sa invete care lucruri le sunt interzise, a-doptand reguli stricte. Inutil, deoarece, nici chiar dupa a suta interdictie, copilul nu intelege de ce nu poate sa se "joace" ca mama si ca tata cu telefonul sau cu statia audio. Evitati conflictele de durata pentru a inlatura motivul. Totusi, exista in fiecare zi momente, cum ar fi inainte de masa sau dupa ce s-a trezit copilul, cand el are nevoie de mai multa intelegere si de mai putina pedeapsa.

Prea multe indicatii il fac imun! "Nu" si "nu este voie" se rostesc prea des. Copilul devine insensibil la prea multe indicatii si amenintari. Urmarea: lucrurile cu aderat importante abia de se mai impun.
Daca tineti cont de aceste sfaturi, inseamna ca aveti deja baza propriului sistem educational. Exista totusi, din pacate, situatii in care cu propria filosofie nu rezolti nimic, reusiti doar sa enerti copilul.