Cum ajung copin sa inteleaga rostul lucrurilor? Aceasta este intrebarea pe care si-o pun oamenii de stiinta in legatura cu dezvoltarea cognitivi. Cea mai influenta opinie in aceasta privinta a apartinut unui psiholog elvetian pe nume Jean Piaget. Acesta si-a dedus initial teoriile asupra dezvoltarii cognitive din simpla obserre atenta a celor trei copii ai sai. Si-a petrecut apoi restul vietii incercand sa dovedeasca aderul acestor teorii prin intermediul unor studii stiintifice minutioase, dar la originea tuturor ideilor sale a stat obserrea zi de zi a dezvoltarii propriilor copii. Puteti face acelasi lucru cu copin dumneavoastra.
Piaget a crezut ca dezvoltarea umana se desfasoara in etape care sunt aceleasi pentru toti indivizii. Printr-o atenta descriere a acestor etape, el a explicat cum un copil cu o capacitate de abstractizare redusa devine apt de a rationa logic, de a crea ipoteze despre cum se desfasoara lucrurile si de a da nastere unor noi idei si comportamente pe care nu le-a cunoscut si nu le-a zut mai inainte.
Piaget privea bebelusii si copin mici ca pe niste "oameni de stiinta" in miniatura. El a crezut ca ne nastem cu capacitatea de a da un sens lumii care ne inconjoara si ca reusim aceasta printr-o experimentare continua. Luati, de exemplu, un copil de patru luni car? scapa tot timpul mancarea pe jos din scaunul sau inalt de la masa si se tot uita dupa ea. El experimenteaza ideea de permanenta a obiectului si isi pune intrebarea: "Daca scap pe jos mancarea si apoi nu o mai d si nici nu o mai pot atinge, atunci ea oare mai exista cu aderat?"
Pana in momentul in care copilul se angajeaza in acest experiment, ceea ce se afla in afara campului sau vizual nu ii starneste preocuparea, in afara lucrurilor pe care le vede, le aude si le simte in acel moment, nimic altce nu exista. Puneti- putin in locul sau: pentru a intelege ca, chiar si atunci cand nu poti vedea un obiect, el totusi exista, chiar este necesar sa te increzi in ideea permanentei obiectului. Sugarii incep sa invete acest concept in primele luni de viata si o fac in urma unei suite de incercari si de greseli. La trei luni, sugarul scapa din intamplare biberonul sau suzeta si este surprins sa le da pe jos cate secunde mai tarziu. Asta se intampla din nou si apoi iarasi. incetul cu incetul el incepe sa realizeze ca obiectul de pe jos este acelasi care putin mai inainte s-a aflat in mana lui.
Micul "om de stiinta" intra in actiune. El incepe sa scape cu buna-stiinta lucrurile pe jos. Apoi se uita imprejur si le vede. Repeta experimentul. Reusita totala ! Continua sa scape lucrurile pe jos iarasi si iarasi. Bebelusii adora sa se joace de-a v-ati ascunselea din acelasi motiv: fata este acolo si apoi dispare si apoi reapare. Capacitatea sugarului de a continua acest joc este nelimitata pentru ca reprezinta exact una dintre intrebarile care-l framanta in acea etapa a dezvoltarii sale. O data cu rezolrea acestei probleme, fetele continua sa existe chiar daca el nu le mai poate vedea, jocul de-a v-ati ascunselea cade in dizgratie si un nou joc, unul care se potriveste mai bine intrebarilor sale de moment, ii capteaza interesul.In cele din urma, atunci cand spre bucuria sa cercetarile asupra lucrurilor pe care le scapa pe jos se definitiveaza, ii vine ideea cum ca daca tocmai a zut un lucru care apoi a disparut, acesta trebuie neaparat sa se afle pe podea. Daca nu este pe podea, atunci probabil el nu mai exista. Ideile copilului despre permanenta obiectelor raman in acest stadiu pana la trecerea in urmatoarea etapa, in jurul rstei de 8 luni, cand devin mai sofisticate si el incepe sa caute obiectele care lipsesc si in alte locuri.

Piaget a denumit primii doi ani de viata perioada senzitivo-motorie. Prin aceasta el intelege ca nou-nascutii si sugarii inta prin ceea ce fac, prin exersarea propriilor simturi si abilitati motorii. Capacitatea lor de a intelege sensul lucrurilor se bazeaza pe ceea ce se intamplain lumea materiala, iar cea de-a intelege notiuni abstracte ramane destul de limitata. Totusi, catre sfarsitul celui de-al doilea an de viata ei dovedesc o mult mai buna abilitate de a folosi idei si teorii abstracte pentru a intelege lumea inconjuratoare. in aceasta perioada, de exemplu, copilul stie ca obiectele continua sa existe, indiferent daca poti sau nu sa le sau sa le atingi cu aderat.
Dupa depasirea perioadei senzitivo-motorii, copin parcurg inca trei etape: preoperationala, de activitati concrete si de activitati formale. Piaget este de parere ca un copil nu poate sari peste nici una dintre etape; fiecare dintre ele se naste din precedenta intr-o derulare continua. Fiecare capacitate dobandita de a da sens lumii inconjuratoare isi are originea in intelegerea pe care a capatat-o in etapa precedenta si este modificata prin noi experiente si teorii mai bune pentru a-si explica aceste experiente. Fiecare etapa implica faptul ca copilul este mai bine adaptat pentru a se descurca in lumea ideilor, pentru a fi capabil de-a lega ideile si de a da nastere unora noi.Intelegerea dezvoltarii cognitive conduce la o concluzie importanta: copin nu sunt niste adulti in miniatura. Mai degraba, ei inteleg lumea intr-un mod fundamental diferit de cel al majoritatii adultilor. in functie de stadiul cognitiv in care se afla, ei sunt de obicei destul de egocentrici - asta este, ei d lumea ca gravitand in jurul lor. Desi aceasta poate fi exasperant pentru parinti, este un fel perfect normal de a vedea lumea pentru un copil prescolar. La aceasta rsta intelegerea copilului asupra relatiei intre cauza si efect are mai curand o conotatie magica: lucrurile nu trebuie sa se petreaca intotdeauna ca urmare logica a unei cauze. Dupa parerea mea, aici se afla si explicatia faptului ca spectacolele de magie sunt atat de indragite de adulti. Acestea ne repun in situatia de a vedea lucrurile asa cum o faceam cand eram copii, atunci cand totul parea magic.
Am constatat din experienta ca uneori parintii au probleme cu copin lor pentru ca nu realizeaza cu aderat cat de fundamentala este diferenta intre felurile in care ei si copin inteleg lumea. in consecinta ei cred despre copilul lor ca este capabil de o intelegere mai buna a lucrurilor decat ii sta lui cu aderat in putinta. Acesta este motivul pentru care ei ofera uneori lungi explicatii intelectuale unui copil de doi ani despre modul in care ar trebui sa da lumea.