Aceasta afirmatie pare contradictorie. Parintii se pot ge uneori de un baietel de 1 an, care va incepe sa ga cand ies ei din camera. Acest lucru nu inseamna ca a capatat un obicei prosl, ci ca a crescut suficient de mare ca sa inteleaga cat de mult e dependent de parinti. Uneori nu este foarte convenabil pentru parinti, dar este un semn bun. La varsta cand copilul intelege dependenta fata de parinti, i se dezlta in acelasi timp neia instinctiva de a fi independent, de a descoperi noi teritorii si de a se descurca singur in relatiile cu persoanele necunoscute.
Urmariti ce se intampla cu un copil la varsta cand merge de-a busilca. Atunci cand parintele spala vasele, copilul se joaca multumit cu niste cani si tigaite pentru un timp, apoi devine usor plictisit si se decide sa exploreze sufrageria. incepe sa se tarasca in jurul mobilelor ridicandu-se cu grija in picioare ca sa poate ajunge la manerul unui sertai. Apoi isi aduce aminte ca are neie de companie si se intoarce in bucatarie. La un moment dat, puteti vedea ca isi satisface neia de independenta, iar in altul cea de securitate (fiecare pe rand). Pe masura ce trec lunile, copilul devine mai incapatanat si indraznet in experimentele si explorarile pe care le face. Are in continuare neie de parinti, dar nu la fel de des. isi construieste propria independenta, dar o parte din curaj provine din sentimentul ca poate gasi sprijin in orice moment, daca are neie.
Subliniez acest lucru deoarece unii oameni nu realizeaza ca independenta provine nu numai din libertate ci si din siguranta, si incearca sa antreneze sentimentul de independenta la copii tinandu-i singuri in camere, chiar daca g pentru a avea pe cineva in preajma. Parerea mea este ca atunci cand se forteaza lucrurile in acest mod copilul nu are de invatat nimic bun.
Asadar, copin la varsta de 1 an se afla la o rascruce de drumuri. Daca li se da o sansa ei devin treptat mai independenti, mai sociabili cu strainii (atat copin, cat si adultii), mai increzatori in fortele proprii si mai comunicativi. Daca sunt tinuti singuri foarte mult timp, daca sunt invatati sa fie ingrijiti numai de parinti, cel mai adesea doar unul dintre ci invartindu-se ca o closca in jurul copilului (paragraful 594), este probabil sa ajunga foarte legati sufleteste si dependenti de acel parinte, foarte timizi cu strainii si foarte interiorizati.
Cum este incurajata independenta? Cand copilul a invatat sa mearga este timpul sa fie dat jos din carucior si in timpul plimbarilor zilnice. N'u va faceti griji daca se murdareste, pentru ca asa si trebuie, incercati sa mergeti intr-un loc unde nu este neie sa stati legat de el si sa se poata juca si cu alti copii. Daca ridica de pe jos mucuri de tigari, puteti atunci sa sariti de pe banca, sa-i luati din mana ce a ridicat si sa-i aratati alte jocuri. Nu trebuie lasat sa manance nisip sau pamant, pentru ca i se irita tractul digestiv si poate capata viermi intestinali.
Daca copilul duce totul in gura, dati-i sa manance un biscuit sau dati-i un obiect curat pe care sa-l poata morfoli ca sa aiba ocupatie. A tine un copil dezltat normal si care a invatat sa mearga in carucior* tot timpul, poate fi o modalitate de a-l feri de pericole, dar i se schilodeste personalitatea si i se intarzie ritmul de dezltare. Unii parinti considera foarte practic un ham, cu care sa fie tinut copilul la cumparaturi si la plimbare. Nu trebuie in nici un caz folosit pentru a lega copilul intr-un loc (paragraful 106).
