Rahitismul nutritional cunoaste mai multe obiective. El cuprinde o latura profilactica si una curativa, fiecare and un caracter specific si o componenta generala.
Tratamentul profilactic se adreseaza unor masuri generale prin care trebuie indepartati toti factorii ce ar putea favoriza instituirea carentelor respective, la care in mod specific se asociaza obligatitatea acoperirii constante a intregului necesar in tamina D si calciu.
Profilaxia rahitismului incepe de fapt din timpul ein inlreauterine prin asigurarea celor mai bune conditii alimentare si de mediu gradei si administrarea profilactica, in ultimele 3 luni de sarcina, a taminei D (D2 sau D3), in doza zilnica de 2 0003 000 U. I., asociat cu calciu cite 23 g zilnic, timp de 10 zile in fiecare luna.
Profilaxia cu doze de soc de 400 000 U.I. la 3045 zile, dupa cum subliniaza si M. Geormanescu, se recomanda sa fie folosita in conditii exceptionale si numai pe cale orala pentru etarea unor posibile riscuri teratogene.
Dupa nastere, conform schemei I.O.M.C.P., profilaxia rahitismului se va continua la nou-nascut prin administrarea, indiferent de sezon, a unei cantitati de 200 000 U.I. tamina D2 sau D3, intre a 7-a si pina in a 10-a zi de la nastere, doza ce se va repeta apoi la rstele de 2 luni, 4 luni, 6 luni, 9 luni si 1 an.
Sugarilor alimentati cu produse dietetice imbogatite cu tamina D li se va completa aportul zilnic prin produse farmaceutice, in limitele necesarului de 8001 200 U.I.
Este recomandabil ca administrarea taminei sa fie pe cale orala cel putin dupa rsta de 4 luni, dupa cum asigurarea necesarului sa fie acoperit prin aportul zilnic minim al unei cantitati de 4001 200 U.I.
Profilaxia specifica a rahitismului se va continua si dupa rsta de 1 an pina la 78 ani, administrindu-se in perioada lunilor octombric-februarie 23 doze de 400 000 U.I. de tamina D.
Sugarii cu unele handicapuri vor primi doze crescute de tamina D cu pina la 100%.
Administrarea profilactica a taminei D va fi insotita de administrarea concomi tenta a calciului in doza de 0,50 g pe an de rsta, timp de 15 zile pentru fiecare administrare.
Profilaxia nespecifica impune respectarea tuturor normelor igienice de ingrijire si de alimentatie corecta, alimentatia naturala reprezeutind unul din factorii cei mai de seama de prevenire a rahitismului. Se vor eta toti factorii favorizanti amintiti, curatenia, ata in aer liber, baile de soare ca si prevenirea oricarei imbolnari fiind tot atitea mijloace importante de prevenire a rahitismului.
Tratamentul curativ recomanda in chip obligatoriu corectarea tuturor deficientelor de ordin dietetic si de ingrijire. in mod specific el consta din administrarea taminei D, in doze mult mai mari, asociata cu calci-terapia. Este de preferat tamina D3, iar dozele administrate vor fi de cite 400 000 U.I. la un interval de 4560 zile, pina la ndecarea bolii. Sint suficiente in general 45 astfel de doze.
Administrarea zilnica a unei cantitati de 5 000 U.I. pe cale orala pina la o doza totala de 1800 000 U.I. reprezinta o alta metoda valoroasa de tratament.
Asocierea acidului citric intr-o solutie de 5%, cite 5 ml zilnic, sau a citricelor, ca si a taminei C sint foarte utile.
Administrarea concomitenta a taminei A, in doze profilactice obisnuite, se pare ca ar creste pragul tolerantei taminei D.
Rezultate mai rapide si cu doze mai mici au fost obtinute folosindu-se unii dintre meolitii acti ai taminei D.
Tetania din cursul rahitismului. Ca urmare a modificarilor biochimice determinate de catre tulburarile survenite in cursul evolutiei rahitismului, poate sa apara o anumita stare, caracterizata printr-o hiper-exciilitate neuromusculara denumita te-tanie, a carei forma latenta se numeste spas-mofilie.
Se disting astfel doua modalitati sub care telania poale fi intilnita si anume sub forma ei manifesta si de spasmofilie, sau forma ei latenta.
Incidenta cea mai crescuta a tetaniei coincide cu perioada de sugar, cu deosebire dupa rsta de 36 luni, frecventa ei fiind mult

mai mare primavara si la inceputul verii.

Desi este strins legata de carenta taminei D, se diferentiaza in mod pregnant de rahitismul carcntial atit din punct de vedere clinic cit si biologic.
Pe cind rahitismul este reprezentat cu predominenta de catre manifestarile proceselor de demineralizare a tesutului osos, tetania are ca substrat fizopatologic hipo-calcemia accentuata cu consecintele ei imediate de ordin neuromuscular.
Tetania apare in perioada de debut, dar mai ales de ndecare a rahitismului, corespunzand, din punct de vedere al modificarilor umorale, scaderii accentuate a fractiunii ionizate a calciului seric.
Tetania se intilneste mai frecvent in formele de rahitism frust decit in cele floride.In cursul tetaniei, calcemia inregistreaza scaderi foarte marcate, cu valori cuprinse intre 4,5 si 7,5 mg %, pe cind fosfatemia poate fi chiar crescuta, cresterea ei fiind un factor favorizant al instituirii tetaniei. Fosfatazele serice sint mai putin crescute.
Raportul seric dintre calciu si fosfor (Ca/P) scade pina la valori subunitare.
Ca si in cursul rahitismului, calciuria este mult scazuta, iar fosfaturia mult mai accentuata.
Forma manifesta a tetaniei se exteriorizeaza cel mai frecvent prin convulsiile to-nico-clonice generalizate.
Aparitia hipertoniei musculare, mai mult sau mai putin dureroasa, pe fondul hipo-toniei din cursul rahitismului, este un semn caracteristic de instituire a tetaniei.
Alte forme de manifestare a tetaniei mai sint: spasmul carpopedal; mina in con-tractura cu pumnul inchis, sau cu degetele in extensie de tipul miinii de mamos ; piciorul in flexie de tipul varus equiu.
Contractia buzelor in "bot de crap", spasmul glotic si laringo-spasmul, adevarate crize de apnee sincopata, iar la nou-nascut forma respiratorie cu polipnee si cea digestiva cu varsaturi sint de asemenea modalitati caracteristice sub care tetania se poate manifesta.
Spasmofilia, reprezentind forma latenta a tetaniei, poate fi pusa in edenta prin cercetarea hiperexciilitatii neuromuscu lare cu ajutorul unor excitanti mecanici sau electrici.
Unul din semnele caracteristice ale hiper-exciilital'u mecanice si cel mai ades cautat este semnul lui Chvostek.
La sugar el nu este specific numai tetaniei rahitice. Poate avea semnificatii diagnostice pentru orice forma de tetanie.
Se pune in edenta in afara perioadelor de convulsii prin percutia, cu ajutorul degetului aratator, a fetei, la nivelul zonei situate la jumatatea distantei dintre comisura bucala si tragus. Este pozitiv atunci cind se produce contractia muschilor orbi-culari ai buzelor si aripii nasului si intens pozitiv cind se asociaza contractia intregii fete de partea respectiva.
Semnul lui Weiss este un alt semn, care, prin percutia unghiului extern al ochiului, dene pozitiv atunci cind are loc contractia muschilor orbiculari ai pleoapelor.
Semnul lui Lusl, sau al peroneului, se provoaca prin percutia sciaticului popliteu extern. Este pozitiv cind se produce abduc-tia cu flexia dorsala a piciorului.
Semnul lui Trousseau consta din exercitarea unei compresiuni circulare, aplicata pe bratul copilului. Este caracteristic tetaniei cind aceasta compresiune este urmata de contractura caracteristica a membrului respectiv, in mina de mamos.
Semnele de hiperexciilitate electrica se pot pune in edenta cu ajutorul unor curenti galvanici sau faradici sau prin cercetarea reobazei si a cronaxiei.
Modificari importante se intilnesc si din partea electroencefalogramei, ce constau din aparitia unor imagini de actitate repetitiva, in dubleta sau tripleta.
La examenul electrocardiografie pot fi edentiate de asemenea unele modificari cu caracter semnificativ ce constau din alun-girea intervalului QT.
Odata cu scaderea marcata a pragului seric al calciului, forma latenta a tetaniei poate trece cu usurinta in forma sa manifesta, aceste situatii fiind cu mult favorizate de starile infectioase intercurente.
Tetania din cursul rahitismului trebuie diferentiata de tetaniilc de alta origine.
Se presupune ca sugarul sub rsta de 2 luni poate prezenta o insuficienta functio-
nala paratiroidiana, dupa cum se intilnesc tetanii consecutive starilor de alcaloza sau in cursul hipomagneziemiilor.
Alimentatia artificiala cu lapte de vaca, proaspat sau in pudra, prin continutul lui neadecvat in calciu si fosfor, determina in mod constant o actitate intensa a para tiroidelor cu hipertrofia lor, care nu intotdeauna poate compensa suprasolicitarea mentinerii calcemiei in limitele sale normale, astfel incit instalarea unei tetanii manifeste este oricind posibila.
Se descriu la copil de asemenea si alte forme de tetanie prin pseudohipoparali-roidism cronic sau hipoparatiroidism adevarat de alte cauze, acestea, in contrast cu tetania rahitica, prezentind o accentuata hipofosfaturie.
Importanta diagnostica este legata de actul terapeutic, pentru ca hipoparatiroi-ditele cronice impun un tratament intens si nelimitat cu tamina D si calciu.
Tratamentul profilactic al tetaniei rahitice este comun cu profilaxia rahitismului, dupa cum, in conditiile prezentei rahitismului, el se adreseaza combaterii hipocalcemiei din cursul evolutiei lui prin administrarea calciului, alaturi de tamina D.
Tetania manifesta impune aplicarea unui tratament imediat etiopatogenic si simptomatic, cel ulterior fiind asemanator tratamentului specific al rahitismului.
Tratamentul convulsiilor solicita o asistenta de urgenta prin administrarea i.m. a fenobarbitalului, in doza de 10 mg/kg corp, repetata la nevoie, alaturi de calciu, administrat in doze de pina la 810 g, pe cale i.v.
Asigurarea unei bune respiratii, dezob-structia la nevoie a cailor respiratorii reprezinta de asemenea masuri utile de aplicat in tratamentul imediat al convulsiilor.
Combaterea hipertermiei ca si corectarea eventuala a unor tulburari .meolice asociate sint de asemenea obligatorii.
Tratamentul etiopatogenic solicita in continuare combaterea hipocalcemiei prin administrarea calciului in doza de 0,5 g/kg corp greutate si zi, sau de 23 g zilnic, si a taminei D in doza de 5 000 U.I. zilnic.
Din ul general de masuri nu trebuie sa lipseasca tratamentul igieno-dietetic.