Fata de un organism in crestere, influentele nefavorabile ale aportului nutritiv insuficient sint cu atit mai grave cu cit rsta copilului este mai mica.
Perioada de rsta subordonata cu precadere acestor influente corespunde primei copilarii, primul an de ata si mai ales primele luni devenind cele mai critice.In aceasta etapa intensitatea influentelor nefavorabile si a riscurilor lor este determinata pe de o parte de catre nevoile nutritive foarte crescute, impuse de procesele intense ale cresterii si dezvoltarii, iar pe de alta parte de
alimentatia limitata a
sugarului prin actitatea lui digestiva
insuficienta si foarte labila, cu totul particulara in primele luni de ata.
Concomitent si alti factori, dintre care cei infectiosi in principal, pot conditiona si sa se insumeze cu aceeasi usurinta in tulburarea homeoslaziei nutritionale. Rasunetul lor asupra starii de
nutritie poate fi astfel imediat si de mare gratate.
Sugarul nu suporta infometarea. Rezervele lui in substante nutritive sint nesemnificative, de aceea ratia sa alimentara zilnica va trebui sa fie completa si bine echilibrata, cuprinsa totodata intr-un continut adecvat posibilitatilor sale de digestie, in acelasi timp, pentru realizarea sintezelor moleculare, impuse de procesele cresterii, aceasta ratie solicita un surplus proteic, obligatoriu in toti acizii aminati esentiali, precum si un supliment caloric adecvat tuturor proc(Silor mil^bol.'cc, stiut fiind ca pentru sinteza unui gram de proteina sint necesare cel putin 35 de calorii, iar pentru fiecare gram de azot din
ratia alimentara, un echivalent de 150 de calorii.
Din acest punct de vedere aportul pro-teo-caloric detine un loc primordinal in mentinerea echilibrului homeostaziei nutritionale, orice astfel de deficit, prin factori exogeni sau endogeni, determinind cu usurinta la
sugar o tulburare a starii lui de nutritie.
Influentele nefavorabile ale carentelor proteo-calorice, in raport de intensitatea si durata lor, pot determina asupra organismului uman modificari patologice importante cum sint: starea de
subnutritie si sindromul de denutrifie. Cind starii de denu-tritie i se asociaza malnutrijia, atunci tulburarea homeostaziei nutritionale imbraca un caracter de mare gratate, exteriorizat prin starea de marasm, cu cele doua tipuri de manifestare : forma , uscata" si findro-mul Kwashiorkor, sau forma edematoasa.
Starea de subnutritie ar reflecta acel raspuns al organismului la deficitul pro-leo-caloric, fata de care mecanismele compensatorii ale homeostaziei sale sint inca in stare sa-i pastreze un bilant meolic echilibrat, impielindu-i copilului insa ritmul cresterii lui in greutate.
Sugarului i-ar corespunde aceasta stare cu perioada initiala a distrofierii lui, cind insuficienta aportului proteo-caloric, nean-gajind alte
tulburari manifeste, se tradeaza totusi prin reducerea in principal a acumularilor de tesut adipos si incetinirea ritmului cresterii in greutate.
Deficitul de aport, chiar si in cantitati mai mici, nu este suportat decit poate numai pentru o scurta perioada de timp, pentru ca acumularile inregistrate in aceasta perioada se adreseaza tuturor structurilor celulare in plina multiplicare si cu deosebire celor ale sistemului nervos central. Astfel, din cele 2530 g cu cit creste zilnic in greutate un sugar mic, o proportie de 10% din aceasta rata este retinuta de cresterea substantei cerebrale.In aceasta prima etapa, organismul uman raspunde in general prin mecanisme de adaptare compensatoare zind mobilizarea diverselor rezerve proprii acumulate si reducerea unor actitati energetice, ale termoreglarii etc. Cind carenta nu se prelungeste, aceste modificari sint reversibile si recuperabile, mai putin insa, pentru
sugarul mic, cele ale sistemului nervos central.
Starea de denulritie corespunde de fapt stadiului precar, caruia ii este subordonat organismul uman, consecutiv reducerii excesive si de durata a aportului proteo-caloric, determinind mari dificultati in mentinerea echilibrelor nutritionale si meolice.
Dupa depasirea etapei functionale sint angajate apoi si la adult tulburari trofice importante, cu precadere asupra mucoasei intestinale, afectind astfel si actitatea digestiva.In stadiul final, starea de denulritie la toate rstele se insoteste de grave perturbari meolice, a caror evolutie se desfasoara pe fondul unor modificari morfologice ireversibile, ce intereseaza intregul organism, in mod constant se alatura unele ataminoze si suprainfectiile. intregul complex al tulburarilor survenite se desfasoara cu mai multa gratate si mai repede la
sugari si batrini.
JVlalmitritia reprezinta acea stare a organismului determinata de infometarea lui, in contextul careia sint cuprinse toate deficientele morfofunctionale consecutive.
La sugar, starea de malnutritie se poate institui mult mai devreme. Carenta proteica, cu deosebire in acizii aminati esentiali, ca si a suportului energetic, interne in mod rapid in tulburarea sintezelor moleculare, ce zeaza atit procesul cresterii cit si toti factorii ce participa la mentinerea homcostaziei generale (hormoni, en-zime, catecolamine, anticorpi, fermenti digesti etc).
Malnutritia se va exterioriza astfel prin-tr-un ansamblu de manifestari, ce pot fi grupate intr-un sindrom caracteristic, care, pe linga aspectele pritoare la starea de denutritie ca atare, va cuprinde si pe acelea ale modificarilor biologice si fiziopato-logice, cu consecintele lor, exercitate asupra diferitelor sisteme, aparate sau organe si a actitatilor acestora.
Prin prisma acestor aspecte, sindromul de malnutritie isi recunoaste gratatea sa nu atit din carentele respective, cit mai ales din deficitele si tulburarile subordonate lor, ca si din dificultatile stapinirii acestora.
Caracterul deosebit al dificultatilor este de ordin terapeutic, ca urmare a proceselor infectioase supraadaugate si mai ales a tulburarilor digestive prin mal
digestia si malabsorbtia celor mai multe dintre substantele nutritive. Boala diareica in astfel de cazuri cunoaste deficitul dobindit in fermenti digesti, cu deosebire pentru digestia glucidelor, ridicind probleme deosebite dietetice. in formele grave, acuitatea bolii diareice poate imbraca un aspect foarte grav si anume acela al unei diarei intrac-ile.
Particularitatile tulburarii actitatii digestive sint aproape specifice sindromului de malnutritie intilnit in primul an de ata, iar caracterul lor imbraca, la aceasta rsta, o gratate deosebita.
