Tusea convulsiva.
Prima saptamana de boala nu te face sa suspectezi ca e vorba de tuse convulsiva. Pare a fi doar un guturai banal, cu rinoree si usoara tuse seaca. Dc-abia in a 2-a saptamana incep sa se ridice semne de intrebare. Parintii observa ca noaptea copilul are lungi accese de tuse, tusind de 8-l0 ori pana sa-si traga din nou respiratia. intr-una din nopti, dupa cateva accese severe de tuse, copilul se ineaca si vomita, sau poate inspira adanc si sonor cu un zgomot at cu un zbierat de magar ("tuse magareasca"). Accesul de tuse e anuntat de o stare de neliniste, debuteaza printr-o inspiratie adanca si consta apoi din expiratii spastice, ca si cum ar scoate tot aerul din plamani, sfarsindu-se cu inspiratia sonora caracteristica. Boala se poate face si dupa vaccinare, dar formele sunt mult mai usoare (rareori se ajunge la tusea de "magar"). Diagnosticul se bazeaza atunci pe faptul ca ir. a doua saptamana copilul tuseste de cateva ori la rand fara sa mai traga aer in piept, si existenta unor cazuri similare la scoala sau in cartier.
Niciodata sa nu sariti la concluzia ca este vorba de tuse convulsiva, daca copilul are o tuse accentuata in primele zile ale unui guturai mai sever. De fapt, in acest caz, date!.a pledeaza contra tusei convulsive.
Tusea convulsiva poate dura intre 4 saptamani, in cazurile usoare, si 2-3 luni in cele severe. Doctorul se gandeste la tuse convulsiva ori de cate ori tusea uscata persista mai mult de o luna la un copil sub 1 an, sau la un copil mai mare a existat contactul cu bolna. Sunt teste de laborator care pot preciza diagnosticul.
Medicul va prescrie tratamentul adecvat, in functie de varsta copilului si severitatea bolii. Medicamentele calmante ale tusei se folosesc adesea, dar au un efect limitat. Majoritatea copiilor se simt mai bine in aer rece, ziua si noaptea (dar trebuie protejati sa nu se infrigureze). Copiilor li se permite uneori sa se joace afara din casa daca nu au febra, dar trebuie etat contactul cu alti copii timp de 10 zile de la inceperea administrarii de antibiotice (critromicina). Unii copii au mai putine accese de tuse daca stau in pat. Daca vomita abundent, este bine sa li se dea mese mai dese si mai reduse cantitativ. Cel mai bine este sa li se dea de mancare DUPA ce au avut un acces de tuse, deoarece va mai trece ceva timp pana ce acesta se va repeta.
Deoarece tusea convulsiva este o boala grava, uneori, mai ales la sugar si copilul mic, este foarte important ca medicul sa fie chemat imediat ce aveti suspiciuni ca e afectat copilul de ea. Exista 2 ratiuni importante pentru a proceda asa: in primul rand puteti avea un diagnostic sigur si in al doilea rand copilul primeste tratamentul corect.
Tratamentul corect e absolut necesar si de foarte mare valoare pentru imbunatatirea starii copilului. Tusea convulsiva e o boala de care trebuie sa va feriti ca de ciuma, daca aveti un copil mic. Principalele pericole la aceasta varsta sunt: encefalita, bronhopneumonia, complicatiile mecanice, defectele psihice si sechelele motorii care pot ramane in urma formelor severe. ,
Izolarea difera in functie de stat. De obicei, copilului i se permite sa rena la scoala dupa 4 saptamani de la inceputul perioadei cu tuse "magareasca", iar tratamentul cu eritromicina a fost efectuat. Contagiozitatea nu dispare brusc, ci treptat. Acasa puteti considera ca copilul nu mai reprezinta un pericol pentru ceilalti membri ai familiei dupa 2 saptamani de ameliorare edenta a tusei si tratament cu eritromicina. Incubatia bolii dureaza intre 5- 14 zile de la contactul cu bolnavul. Cititi paragraful 311 prind vaccinarea antipertussis.

Orcionul. Este o boala infectioasa acuta transmisibila, determinata de rusul urlian si care afecteaza in principal glandele salivare (paroti-de, submaxilare si sublinguale), dar si pancreasul, testiculele si sistemul nervos. Cel mai des este afectata glanda parotida dispusa anterior de ureche. Parotida se umfla (se tumefiaza) si produce o deformatic caracteristica a fetei (ca o "para"). Daca atingi cu mana regiunea umflata constati ca este consistenta, usor dureroasa, iar osul nu se mai simte.
Atunci cand un copil prezinta o umflatura la gat, se ridica totdeauna intrebarea: este oreion?; este cumva o alta infectie a parotidei?; este vorba de o tumefiere a ganglionilor limfatici? Dar ganglionii limfatici sunt situati mai jos, sub ureche si nu in dreptul ci, iar umflarea lor nu se poate extinde incat sa acopere maxilarul.
La un copil mic primul lucru care se observa este umflarea fetei. Un copil mai mare se poate ge de dureri la ureche sau in gat, mai ales la inghitit si mestecat, inca eu o zi inainte de aparitia umflaturii. Starea generala e de obicei alterata. Adesea, la inceput, exista o febra moderata care poate creste dupa 2-3 zile. Cel mai adesea umflatura incepe intr-o parte a fetei si apare si la cealalta dupa 1-2 zile (uneori dupa 6-7 zile, iar alteori deloc). Oreionul poate afecta si celelalte glande salivare, iar uneori infectia urliana se poate localiza numai la alte glande (pancreas, testicule, ovare, glande lacrimale) fara ca cele
salivare sa fie afectate.
Cazurile usoare se rezolva in 3 - 4 zile, iar in medie umflatura
parotidclor dureaza 7-l0 zile.
Uneori, este afectat sever sistemul nervos (meningita, encefalita), putand ramane chiar sechele. Pancreatita urliana se manifesta prin Varsaturi, dureri abdominale puternice si sensibilitate la presiune pe
abdomen.
Infectia urliana se poate extinde la testicule in cazul baietilor care au ajuns la pubertate sau al adultilor. Acestia trebuie sa ete contactele cu persoane bolnave. Chiar daca ambii testiculi au fost inflamati, rareori surne sterilitate (incapacitatea de a mai avea copii). Ovarele pot fi si ele afectate, dar nu este influentata capacitatea de a
avea copii ulterior.
Se intampla uneori ca o persoana care credea ca a avut oreion sa prezinte o umflatura a glandelor parotide. Majoritatea medicilor cred ca unul dintre aceste atacuri infectioase a fost cauzat de alt agent infectios decat rusul urlian, sau poate cauza a fost obstructia duetului prin care se scurge saliva in gura. Se crede ca nu se poate face oreion de doua ori, o singura infectie conferind protectie pe toata ata. Chiar daca nu-ar fi asa, cineva poate face cu adevarat oreion dupa ce a avut alta afectiune pe care a considerat-o, in mod gresit, oreion. De aceea sfatuiesc baietii care au ajuns la pubertate si adultii sa nu se expuna in mod inutil, cand exista oreion in familie.
Toti copin ar trebui vaccinati pentru prevenirea orcionului la varsta de 15 luni si din nou in prima parte a adolescentei. Exista un trivaccin combinat pentru prevenirea pojarului, rubeolei si orcionului.
Medicul e singurul in masura sa puna un diagnostic corect si sa recomande un tratament adecvat. Nu va hazardati sa va descurcati singuri. Daca e vorba de o inflamatie ganglionara, tratamentul e cu totul altul decat pentru oreion. Uncie persoane nu suporta alimentele acide cand au oreion, dar altele nu au preferinte. Mancatul unei felii de lamaie sau muratura nu poate constitui un test de diagnostic al oreionului. Incubatia dureaza intre 2-3 saptamani de la contactul infectant.

Difteria. Diftcria este o boala grava, dar care poate fi usor prevenita. Vaccinarea se fac% injecil, 3 doze la sugar, una la 18 luni, alta intre 4-6 ani si apoi cate una din 10 in 10 anii. Dupa o vaccinare corecta, practic e imposibil sa se mai faca boala.
Localizarea faringiana a difterici este cea mai frecventa. Boala incepe cu febra, dureri in gat si stare generala alterata. Pe amigdalc apar depozite alb-cenusii (false membrane) care se extind rapid si in restul gatului. in cazul localizarii laringiene, boala incepe cu febra, raguseala si tuse aspra, spasmodica, precum si dificultati la respiratie. Indiferent de situatie, trebuie chemat medicul arunci cand copilul are febra si durere in gat sau simptome de crup. Tratamentul difteriei, indiferent de localizare, se face prin administrarea imediata a unor medicamente specifice, spitalizarea fiind obligatorie. Incubatia difterici este de 2-7 zile.

Poliomielita. Boala a fost aproape complet eliminata acolo unde
s-a facut in mod sistematic vaccinarea. Fiecare copil trebuie vaccinat
cu trivaccin, fie oral (Sabin), fie injecil (Salk).
Boala incepe, ca si alte multe infectii, cu o alterare a starii
generale, febra si dureri de cap (cefalce). Pot exista varsaturi, constipatie sau diaree. Majoritatea cazurilor nu ajung la paralizie, iar foarte multe dintre cele cu paralizie se ndeca fara sechele. Daca exista orice fel de paralizie dupa stadiul acut al infectiei, este tal ca in mod regulat, copilul sa fie examinat medical si tratat corespunzator.