Doi sau trei din fiecare o mie de
sugari mor din cauza sindromului mortii subite ("sudden infant death syndrome", "SlDS", "crib dcath"). Cel mai adesea, un
sugar intre 3 saptamani si 7 luni ca varsta este gasit mort in patut. Niciodata nu se poate gasi o explicatie, chiar daca se face o autopsie. S-ar putea sa fi avut o usoara raceala, dar fara
febra sau alterare a starii generale. Uneori, cateva picaturi de spuma sangerie se descopera pe buze. Acestea si faptul ca unii din acesti sugari au fata infundata in saltea sau in patura trasa peste cap au dus in trecut la concluzia ca ar fi fost rba de o sufocare. Uneori, se gaseste lichid de varsatura care poate sugera ca copilul s-ar fi inecat aspirand mismentelc.
Parintii sunt socati. O moarte brusca este mult mai zguduitoare decat una care urmeaza unei boli mai lungi. Ei se simt coplesiti de vina, crezand ca ar fi trebuit sa dea mai multa atentie racelii (daca a existat una), ca ar fi trebuit sa observe ca ceva nu e in regula sau ca ar fi trebuit sa intre in
camera copilului sa vada ce face (chiar daca nu exista nici un motiv pentru asa ceva). Dar nici un parinte rational n-ar fi chemat medicul pentru o
raceala atat de usoara cum unii din acesii copii au avut. Chiar daca medicul ar fi examinat copilul, nu i-ar fi dat nici un tratament pentru ca nu ar fi existat motive sa o faca. Nimeni nu a putut anticipa o astfel de tragedie.
Desi sindromul mortii subite la sugar a fost amplu studiat nu s-au gasit pana acum explicatii stiintifice accepile. Au fost speculatii privind diferite feluri de alergic, scadere a glucozei din sange sau infectii bruste fatale, dar nici una nu a putut fi dovedita.
Singurele lucruri care se cunosc sigur sunt ca nu e procata de inec, strangulare sau sufocare (spuma roz de pe buze apare dupa mai multe feluri de moarte). Nu se cunoaste nici o infectie anume care sa proace acest sindrom. Nu exista o predispozitie familiala.
Moartea subiia nu e cauzata nici de factori nou aparuti datorita avansului civilizatiei (cum ar fi anticonceptionalele, fluorizarea, fumatul,
alimentatia la biberon sau medicamentele moderne) deoarece a existat, inca din vremuri biblice, fiind la fel de frecventa in secolul XVIII ca in secolul XX. Nu e cauzata, asa cum s-a crezut la inceputul secolului, de o marire a timusului. Nu e cauzata nici de o leziune a sistemului ners in uraia unui accident de automobil. Apare peste tot iri lume, si la bogati si la saraci.
Foarte des apar noi teorii in ce priveste sindromul mortii subite. Puteti sa le discutati cu medicul dumneaastra curant (de familie). Lucrul cel mai important este sa tineti minte ca NU e datorat unui lucru facut sau omis de parinti. Pe cat se cunoaste pana acum nu poate fi prevenit.
De obicei, parintii r avea o stare depresiva, cu perioade mai accentuate si altele mai bune, timp de multe saptamani. Ei s-ar putea sa aiba probleme de concentrare si dificultati la somn, pofta de mancare scazuta, manifestari cardiace sau digestive. S-ar putea sa simta neia sa fuga departe sau sa le fie frica sa ramana singuri.
Daca au si alti copii, parintilor s-ar putea sa le fie frica sa-i scape de sub ochi, sau sa vrea sa arunce grija lor pe umerii altora, ori sa ii trateze cu nerzitate. Unii parinti simt neia sa-si descarce sufletul in fata altora, iar altii isi inchid
durerea in suflet.
Ceilalti copin din familie r fi in mod sigur afectati, chiar daca arata mahnire, chiar daca nu. Copin mici pot sta mereu de fusta mamei, sau se poarta urat ca sa atraga atentia asupra lor. Copin mai mari pot sa arate complet neafectati, dar experienta psihiatrica ne-a demonstrat ca, de fapt, este un mod de a se proteja de impactul durerii sufletesti si sentimentului de vinovatie. Adultilor le este greu sa inteleaga de ce un copil se poate simti vinovat. Dar totii copin sunt suparati uneori pe fratii sau surorile lor; si felul lor primitiv, subconstient de a gandi ii poate duce la concluzia ca supararea lor a atras moartea bebelusului.
Daca parintii evita sa discute despre moartea bebelusului, se mareste sentimentul de vinovatie al celorlalti copii. Asadar, este bine ca parintii sa rbeasca despre bebelus, sa le explice celorlalti copii ca a fost rba despre un anumit fel de boala care produce moartea si nu este vina nimanui ca s-a intamplat asa. Fraze vagi de genul "bebelusul c dus pe alta lume" sau "a trecut in lumea celor drepti" ori "a adormit pe veci", nu fac decat sa creasca misterul si anxietatea. Este, in mod deosebit, de ajutor daca parintii r incerca sa raspunda cu tact si delicatete la fiecare din intrebarile ori comentariile copiilor, ca ei sa simta ca isi pot exprima cele mai profunde si ascunse temeri fara ascunzisuri.
Parintii trebuie sa caute un mod de a fi sfatuiti pentru a putea depasi aceste momente grele, fie de catre un preot, un psihiatru, un psiholog sau un asistent social. Ei au neie sa isi poata exprima gandurile si intelege sentimentele.
