in cazul In care este tolerata, se folosi intotdeauna rehidratarea pe cale orala. Se pot utiliza produse ca Rehidrati - care contine glucoza, sodiu si potasiu. Explica mamei cum se prepara (apa este ingredientul vital!), in cazul in care copilul este alaptat la san, continua aceasta alimentare.
Foloseste o solutie de dextroza in ser fiziologic pentru acoperirea acestor nevoi (clorura de sodiu 0,18% si dextroza 4% - contine putine calorii dar previne cetoza). Trebuie acoperite pierderile anterioare si de asemenea trebuie sa se asigure si acoperirea tururor pierderilor care continua. Graficele sigure, care sa reprezinte echilibrul de intrare si iesire a lichidelor, sunt un element esential.
Calcularea deficitelor preexistente. Deficitul de lichid preexistent este egal cu procentul de deshidratare x greutatea x 10 - exprimat in general sub forma de solutie salina 0,45% in 24 de ore (de ex. 750 ml pentru un copil cu o greutate de 10 kg care este deshidratat in proportie de 7,5%). Se adauga potasiu (20 mmol/500 ml) dupa ce s-a reluat diureza
Estimarea gradului de deshidratare. Deshidratarea poate fi: a Moderata - scaderea debitului urinar; a 5% - uscarea membranelor mucoase, scaderea debitului urinar; a 10% - cele de mai sus + fontanele deprimate (dar sul face sa creasca presiunea intracraniana), scaderea presiunii intraoculare (dificil de estimat la copii mici), tahicardie; a peste 10% - severitatea simptomelor de mai sus creste si apar: socul, somnolenta, hipotensiune. in cazul in care se cunoaste greutatea recenta aceasta fi utila pentru estimarea gradului de deshidratare.
Administrarea IV de
lichide in primele 24 h in deshidratarea moderata. Se asigura nevoile de intretinere ( mai sus) si se incepe administrarea de lichide pe cale orala cand acest lucru devine posibil.
Administrarea IV de
lichide in primele 24 h in deshidratarea 5-l0%. (Administreaza cantitatea de apa necesara -conform elului de mai sus, + cantitatea necesara pentru acoperirea deficitului. Mentine o rata de infuzie mai mica de 25 ml/kg/ora.
a Masoara si inlocuieste cantitatile pierdute (de ex. prin intestin);
a Se fac determinari
urinare si de electroliti la internare, apoi se repeta la 2, 12 si 24 de ore. De asemenea determina hematocritul.
Administrarea IV de
lichide in primele 24 h in deshidratarea mai mare de 10%.
a Daca nu se poate gasi o vena accesibila se denuda una -solicita de urgenta asistenta chirurgicala; A Se administreaza urgent solutie salina (la nevoie plasma) cu un ritm de 25 ml/ kg/ora -in acest timp calculeaza pierderile. Urmareste permanent pulsul, presiunea sanguina si ECG;
a Continua administrarea pana cand incepe sa creasca presiunea sanguina, se simte pulsul, si
urina incepe sa curga (prin cateter);
a Administreaza cantitatile necesare zilnic si acopera deficitul de lichide (conform schemei de mai sus). Pierderile curente sunt acoperite cu solutie salina 0,18% sau 0,45% -in functie de tipul de deshidratare;
a Masoara creatinina si osmolaritatea plasmei si a urinei (p.332) si bicarbonatul plasmatic. De obicei acidoza meolica se autocorecteaza.
Indicatii pentru a reusi tratamentul deshidratarii. 1. Stai la
patul copilului si foloseste datele clinice si cele biochimice pentru a adapta terapia intravenoasa; 2. Se adopta o atitudine simpla; 3. Cauta sa identifici pierderile ascunse (edem, ascita, staza gastro-intestinala); 4. Masoara frecvent ureea si electrolitii plasmatici precum si electrolitii urinari.
Deshidratarea cu hipernatremie.2 Este caracterizata de o pierdere mai mare de apa decat de sodiu -din cauza unei alimentari gresite. Rezultatul este deshidratarea intracelulara care poate fi sau nu asociata cu convulsii, tromboze ale SNC. Rehidratarea se face lent, folosind solutie salina 0,45% (se inlocuieste deficitul intr-un interl de 48 de ore, reducand sodiul cu
