Virusii care provoaca guturaiul ("raceala") si germenii care pot provoca aparitia unor complicatii. Copilul dumneavoastra se va imbolnavi probabil de guturai de 10 ori mai des decat de toate celelalte boli luate la un loc. Desi atat de frecnt, guturaiul ("raceala", "coriza") este doar partial inteles la ora^actuala. El este provocat de o gama variata de virusi si se crede ca acestia produc doar o forma usoara: nasul curge (rinoree), este infundat (obstructie nazala) si exista, poate, o usoara durere in gat. Daca nu se intampla altceva, raceala provocata de virusi trece de la sine in 3-l0 zile. Din pacate, adesea se intampla si altceva. Raceala virala duce la scaderea rezistentei organismului, in special la nilul mucoasei nazale si faringiene, iar germenii care produc boli mai sere trec la actiune. in acest caz, ei sunt denumiti invadatori secundari si pot fi reprezentati cel mai frecnt de streptococ, pneumococ si haemophilus influenzae. Acesti germeni pot declansa ei singuri imbolnaviri in alte circumstante. Adesea, ei se afla in mod normal la nilul mucoasei nazale si faringiene, dar nu au actiune nociva datorita barierelor naturale de protectie a organismului. Cand rezistenta organismului e scazuta, ei au sansa sa se multiplice si sa invadeze tesuturile, ducand la aparitia pneumoniei, infectiilor urechii sau sinuzitclor.

Cel mai bun mod de a evita raceala este sa evitati contactul direct fizic cu cineva care este bolnav de guturai.

Guturaiul la sugari. In primul an de viata exista toate sansele ca guturaiul la sugar sa aiba o forma usoara. La inceput, copilul poate stranuta, apoi va prezenta rinoree si obstructie nazala. S-ar putea sa si tuseasca un pic. Foarte rar apare febra. Cand nasul e infundat cu secretii abundente, ati dori sa-t puteti sufla dumneavoastra in locul lui, dar el nu pare deranjat. in schimb, cand e obstruat cu mucus uscat, [ faptul ca nu poate respira il face pe copil sa se agite cu disperare, refuzand chiar sa suga uneori.
Obstructia nazala se poate rezolva aspirand mucusul cu pompitcle speciale de cauciuc. Strangeti para de cauciuc, introduceti varful de plastic cu delicatete in nara sugarului si dati drumul la para.
Umezirea atmosferei din camera (paragraful 729) ajuta uneori la prenirea obstructiei nazale. Daca obstructia e sera, medicul poate prescrie instilatii cu picaturi pentru nas adecvate (inainte de supt) sau administrarea unor medicamente pe gura.
Sugarul nu isi pierde de obicei pofta de mancare, iar raceala se termina tn maxim o saptamana. Este posibil (mai rar) sa dureze mai mult tara, a apare complicatii. Daca au trecut 2 saptamani si simptomele persista, probabil au aparut complicatii, precum sinuzita sau infectii ale urechii. Doctorul va pune diagnosticul potrivit.
Evident, guturaiul la sugar poate lua si forme gra. Daca tusea e frecnta sau suieratoare, copilul trebuie neaparat examinat de medic, chiar daca nu are febra. Aceeasi regula se aplica si daca starea generala e alterata, copilul aratand bolnav in timpul unei raceli banale. Cu alte cuvinte, un sugar poate fi grav bolnav fara a aa febra, mai ales in primele 2-3 luni de viata.

Obstructia nazala se poate rezolva aspirand mucusul cu pompitele speciale de cauciuc. Strangeti para de cauciuc, introduceti varful de plastic cu delicatete in nara sugarului si dati drumul la para.
Umezirea atmosferei din camera (paragraful 729) ajuta uneori la prenirea obstructiei nazale. Daca obstructia e sera, medicul poate prescrie instilatii cu picaturi pentru nas adecvate (inainte de supt) sau administrarea unor medicamente pe gura.
Sugarul nu isi pierde de obicei pofta de mancare, iar raceala se termina in maxim o saptamana. Este posibil (mai rar) sa dureze mai mult fara a apare complicatii. Daca au trecut 2 saptamani si simptomelc persista, probabil au apamt complicatii, precum sinuzita sau infectii ale urechii. Doctorul va pune diagnosticul potrivit.
Evident, guturaiul la sugar poate lua si forme gra. Daca tusea e frecnta sau suieratoare, copilul trebuie neaparat examinat de medic, chiar daca nu are febra. Aceeasi regula se aplica si daca starea generala e alterata, copilul aratand bolnav in timpul unei raceli banale. Cu alte cuvinte, un sugar poate fi grav bolnav fara a aa febra, mai ales in primele 2-3 luni de viata.

Guturaiul dupa varsta de 1 an.

Unii copii au in continuare raceli la fel de usoare ca atunci cand erau sugari. Totusi, e mai des intalnita situatia infectiilor acute ale cailor respiratorii superioare mai gra, dupa 6 luni - 1 an. Sa urmarim ce se intampla cel mai des. O fetita de 2 ani este bine mersi dimineata, la pranz pare insa obosita si nu prea arc pofta de mancare. Doarme dupa-masa, iar cand se scoala nu se simte prea bine si parintii ii iau temperatura constatand ca are 38C. Pana cand vine doctorul, febra s-ar putea sa urce la 39-40C. Obrajii copilului sunt rosii, iar privirea usor sticloasa, dar altfel fetita nu pare afectata. S-ar putea ca scara sa manance putin sau chiar deloc. Nu exista simptomelc obisnuite de raceala, iar tot ce a putut descoperi medicul este o entuala roseata in gat. in ziua urmatoare mai poate aparea o usoara febra, dar acum nasul a inceput sa curga si poate ca fetita tuseste din cand in cand. De acum incolo, raceala urmeaza cursul guturaiului banal care poate dura intre 2 zile si 2 saptamani.
Exista si variatii de la tipic. Uneori, copilul vomita la inceput, cand temperatura creste brusc (mai ales daca la pranz parintii au fortat fetita sa manance contra vointei ei). Alteori, febra dureaza cateva zile, pana incep sa apara simptomele de guturai, iar uneori nu mai este urmata de acestea.
Subliniez faptul ca la copilul mic, guturaiul incepe adesea cu un puseu brusc de febra mare, pentru a nu fi alarmati parintii cand se intampla asa. Evident, medicul trebuie consultat de fiecare data cand copilul se imbolnaste si are febra, pentru ca uneori poate fi vorba de o boala grava. Termenul de gripa se foloseste de obicei cand predomina simptomele generale de tipul febrei sau starii generale alterate, in locul celor locale de tipul rinorcei. Dupa 5 ani, raceala nu mai este in general acompaniata de febra mare.
Febra care apare dupa ce simptomelc guturaiului s-au diminuat, indica faptul ca a aparut o alta infectie sau cea existenta s-a agravat. Nu trebuie sa va alarmati neaparat, dar medicul trebuie sa examineze copilul din nou pentru a dea daca nu exista o infectie la nilul urechilor, aparatului respirator, sau cailor urinare.

Sinuzita acuta banala

Sinusurile sunt cavitati din interiorul oaselor care inconjoara cavitatea nazala, fiecare comunicand cu aceasta prin mici deschizaturi. Sinusurile maxilare se afla in oasele de ia nilul obrajilor, cel frontal deasupra nasului (la radacina acestuia), cele ctmoidalc in profunzime, deasupra cavitatilor nazale, iar cel sfenoidal se afla cel mai profund, in spatele cavitatilor nazale. Sinusurile maxilare si ctmoidalc sunt singurele suficient dezvoltate in primii ani de copilarie pentru a se putea produce la nilul lor infectii. Cele sfenoidal si frontal se dezvolta treptat dupa 5-6 ani.
Cand exista un guturai mai ser sau prelungit, infectia se poate proa din nas in aceste cavitati. Infectia sinusurilor (sinuzita) poate aparea insa si fara a fi precedata de un guturai.
Sinuzitele dureaza de obicei mai mult decat racelile comune, deoarece cavitatile sinusalc sunt mai greu de drenat. Sinuzita poate aa o forma usoara, care nu se manifesta decat printr-o scurgere cronica de secretii purulente din fundul nasului in gat (care poate duce la o tuse cronica atunci cand copilul sta culcat sau se scoala dimineata din pat), dar si forme gra, sere, cu febra ridicata si dureri de cap. Medicul care suspicioneaza existenta unei sinuzite poate instiga copilul prin radiografie sau transiluminarea sinusurilor intr-o camera intunecata (diafanoscopie). Exista variate tratamente, precum instilatii nazale si antibioterapie, pe care medicul le poate alege in functie de caz. Oricare ar fi metoda de tratament aleasa de medic, nu uitati ca ingrijirea generala a copilului este foarte importanta. in fond, o sinuzita este pana la urma o forma de guturai mai grava si persistenta.

Cand trebuie chemat doctorul?
Nu e nevoie sa fie chemat medicul cand copilului doar ii curge nasul, sau tuseste de cateva ori pe zi. Dar trebuie neaparat chemat cand apar noi manifestari, cum ar fi durerea in urechi sau febra (sugerand unele complicatii).

Tratamentul.

Majoritatea medicilor si parintilor nu retin copilul in casa si nu ii dau tratament atunci cand are o raceala simpla.
Daca totusi copilul dumneavoastra este susceptibil la raceli prelungite sau cu complicatii (cum ar fi bronsita sau otita), s-ar putea sa doriti sa fiti mai precauti. Din proprie experienta, precum si prin observarea copiilor, am impresia ca frigul poate agrava o raceala. In orice caz, experimentele au aratat ca frigul nu poate declansa guturaiul. Asadar, sunt de parere ca e indicat sa tineti un astfel de copil in casa pana ce ii trece raceala, cu exceptia anotimpului cald.

Atmosfera in camera trebuie sa fie umeda! Doctorii recomanda uneori umidificarea aerului in camera copilului in timpul unei raceli. Este contracarata uscaciunea din aer datorata incalzirii camerei, si se umezesc suficient mucoasele nazale si faringiene fiind ameliorata inflamatia lor. Umidificarea aerului este de o valoare deosebita in tratarea ruselor uscate, rebele sau a crupului. in anotimpul cald, cand nu se incalzeste camera, este mai putin necesara umidificarea aerului.
Cel mai eficient, dar si costisitor (intre 40-400 $), este nebulizatorul ultrasonic. Se poate folosi si un umidificator electric ce genereaza vapori fierbinti, dar este mai putin indicat, deoarece prin incalzirea mucoaselor poate duce la accentuarea inflamatici, contribuie la incalzirea camerei si poate fi rasturnat de un copil mic, care se poate astfel opari.

Picaturile nazale
Doctorul poate prescrie instilarea unor picaturi in nari. Aceste preparate sunt, in general, de 2 tipuri. Primul este reprezentat de apa sarata, pe care o puteti prepara cu 1/2 lingurita de sare la 200 ml apa calduta, sau o puteti cumpara sub forma de fiole de ser fiziologic de la farmacie. Acest tip duce la inmuierea secretiilor uscate pentru a fi mai usoara respiratia. Secretiile inmuiate cu apa salina se aspira cu pompa speciala de cauciuc.
Celalalt tip de picaturi pentru nas este reprezentat de substante decongestionante ale mucoaselor nazale. Se creeaza mai mult spatiu pentru respiratie si se poate drena mucusul. Principalul dezavantaj este ca, dupa faza astrigenta, tesuturile reactioneaza printr-o inflamare si mai puternica. Nasul va fi din nou infundat, iar daca instilatiile se repeta prea des, mucoasa nazala poate fi iritata. Exista 3 situatii cand se pot folosi cu efect benefic aceste picaturi. Prima este cand nasul copilului e asa de infundat incat acesta devine extrem de agitat. El nu poate suge, fiindca se sufoca, iar somnul ii este mereu intrerupt. in acest caz, s-ar putea folosi si aspirarea cu pompa de cauciuc a secretiilor nazale. A doua situatie este in stadiul final al unei raceli gra sau sinuzite, cand secretiile nazale purulente sunt atat de groase incat nu se pot drena. A treia situatie este cand medicul ORL-ist doreste sa destupe trompa lui Eustachio, care uneste urechea cu portiunea posterioara a cavitatii bucale, in timpul unei infectii a urechii.
Picaturile nazale au efect mai bun daca spala toata cavitatea nazala, ajungand pana in gura. Aspirati mucusul din stibulul nazal cu pompa, apoi culcati copilul pe spate pe marginea unui pat, cu capul atarnand in jos. Instilati apoi picaturile in nari si tineti copilul in aceeasi pozitie 30 de secunde, ca picaturile sa poata ajunge pana in fundul cavitatilor nazale.
Picaturile nazale nu trebuie folosite decat la sfatul medicului, nu mai des decat la 4 ore interval. Nu le folositi mai mult de o saptamana decat la indicatia medicului. Un dezavantaj al picaturilor nazale este ca pe multi copin ii deranjeaza si, de multe ori, nu fac atat de mult bine incat sa merite efortul.
Sunt unele cazuri in care medicul poate prescrie unele medicamente care sa fie luate pe cale bucala, pentru a decongestiona tesuturile care tapeteaza cavitatile nazale.

Medicamentele antitusi.

Ele nu pot vindeca o tuse, in sensul distrugerii germenilor care au provocat infectia. Au efect doar de usurare a manifestarilor bolii, adica a tusei.
Insa, o persoana care are o infectie a cailor respiratorii trebuie sa tuseasca din cand in cand, pentru a elimina prin expectoratie (scuipat) secretiile purulente ce se acumuleaza si, daca stagneaza, agraaza infectia.
Mai ales la copil este important sa nu fie suprimata tusea prea mult.
Doctorul prescrie uneori aceste medicamente pentru a usura o tuse rebela care oboseste pacientul sau il impiedica sa doarma, ori irita prea tare gatul. Orice copil sau adult cu o tuse atat de grava trebuie sa fie sub supragherea medicului, care e singurul ce poate alege medicamentele potrivite.

Rezistenta organismului la raceli.

Multi oameni au impresia ca racesc mai usor daca sunt obositi sau stau in frig, dar aceasta nu s-a dodit pana acum stiintific. E mai putin probabil ca organismul sa fie afectat de frig daca a fost calit prin plimbari regulate zilnice in aer liber, in anotimpul rece. Din acest motiv, copin indiferent de varsta trebuie sa iasa zilnic la aer, cateva ore pe zi in timpul iernii, tara a fi prea gros imbracati. Pe timpul somnului, copin nu trebuie sa fie infofoliti gros, iar camera nu trebuie incalzita prea tare.
Camerele care sunt incalzite pe vreme de iarna, devin prea uscate si incinse, afectand mucoasele respiratorii care devin la randul lor uscate, si astfel poate scadea rezistenta la infectii. Temperatura in camere trebuie sa fie sub 2IC si trebuie masurata regulat, cu termometre de buna calitate, corect calibrate. Daca nu puteti controla temperatura camerei, folositi un nebulizator (umidificator) al atmosferei.
Ce efect arc alimentatia asupra rezistentei la infectii? Normal, fiecare copil trebuie sa primeasca o alimentatie echilibrata, dar nu exista do ca un copil care primeste deja o varietate suficienta de alimente va aa mai putine (sau mai multe) raceli daca se introduce un nou aliment (sau se elimina putin din cantitatea primita din alt aliment).
Ce efect au vitaminele asupra rezistentei la infectii? S-a constatat ca persoanele care practic nu primesc vitamina A prin alimentatie sunt mai expuse la raceli si alte infectii. Acest lucru nu se poate aplica insa in cazul copiilor, deoarece vitamina A se afla din plin in lapte, unt, oua, legume. Doar daca alimentatia lor nu cuprinde aceste alimente pot fi afectati. Nici vitamina D, in doze mai mari decat cele necesare, nu influenteaza rezistenta lor la infectii in bine. In alimentatie trebuie sa existe o cantitate adecvata de vitamina C (50 mg sau 30 ml suc de portocale, si paragraful 439), dar nu exista do stiintifice, fundamentate experimental, ca doze mai mari pot preni aparitia racelilor.

Varsta joaca un rol important.

Deoarece in zilele noastre tot mai multi copii sunt introdusi repede in colectivitate (cresc, gradinite), exista tendinta ca intre varsta de 4 luni si cea de 2 ani sa apara mai multe si mai prelungite forme de guturai, cu mai multe complicatii.
In Statele Unite, media este de 7 pe an in orasele din nord, mai multe daca in familie sunt si copii care merg la scoala. Dupa varsta de 2-3 ani, frecnta si gravitatea racelilor descreste. La varsta de 9 ani, copin fac doar jumatate din numarul de raceli de la 6 ani, iar la 12 ani doar jumatate din numarul de la 9 ani. Acest lucru constatat statistic trebuie sa reprezinte o alinare pentru parintii carora li se pare ca micutul lor e permanent racit.

Factorul psihologic in guturai.

Psihiatrii sunt foarte siguri ca anumiti adulti si copii sunt mult mai susceptibili la raceli in perioadele de tensiune sau suparare. Am in minte exemplul unui baietel de 6 ani care era nefericit in ce priste mersul la scoala, deoarece nu putea tine pasul cu colegii la citit. in fiecare zi de luni a saptamanii, o perioada foarte lunga, prezenta o tuse care, desi s-ar putea sa credeti ca era "mimata", din contra, lucrurile nu stateau asa de simplu, fiind o tuse groasa, umeda, reala. Pe parcursul saptamanii ea se ameliora, disparand pana vineri, doar ca sa reapara duminica seara sau luni dimineata. Nu este nimic misterios. Se stie doar ca unele persoane au mainile reci si umede cand sunt nervoase, iar atletii pot aa diaree inaintea unei curse. Asadar, e perfect posibil ca stress-ul si nervozitatea sa influenteze circulatia sangelui in mucoasele respiratorii, germenii descoperind un teren mai propice pentru a se dezvolta.

Contactele cu alti copii.
Exista si alt factor care influenteaza numarul de raceli pe care il poate prezenta un copil, si acesta este numarul copiilor cu care se joaca, mai ales in sali inchise. in medie copilul unic la parinti, care traieste la o ferma izolata, are mai putine raceli deoarece e expus la mai putini germeni. Pe de alta parte, tot in medie, copilul care merge in colectivitate (gradinita, cresa, scoala) are foarte multe raceli, fiind expus la o varietate mult mai mare de germeni, chiar daca scoala are grija sa trimita acasa pe toti copin care prezinta simptome de raceala. Din pacate, boala se poate transmite chiar cu o zi inainte ca persoana respectiva sa aiba ea insasi simptome, iar uneori germenii pot fi transmisi de o persoana care nu va face boala. Exista si copii norocosi, care fac rareori raceli, chiar daca sunt expusi la contacte frecnte cu alte persoane bolna.

Poate fi limitata transmiterea racelii la alti membrii ai familiei?
Majoritatea racelilor aduse in familie afecteaza copin mai mici cel putin intr-o forma usoara, mai ales daca exista putin spatiu si se folosesc aceleasi camere. Germenii sunt transmisi de la o persoana la alta prin picaturile imprastiate in aer prin stranut sau tuse (in doze masi), precum si prin acrul respirat in care pluteste un numar suficient de mare de germeni. Testele au aratat ca o masca de panza purtata peste nas si gura nu opreste trecerea germenilor. Ca urmare, nu e cazul ca parintii sa poarte o masca sau sa incerce, cu inima stransa, sa izoleze copin. Sugarii fac mai putine raceli.
Parintii (mai ales daca au o raceala cu dureri in gat), trebuie sa evite totusi stranutul, tusitul sau respiratul direct spre fata copilului. Ei trebuie sa se spele pe maini cu apa si sapun inainte de a manevra obiecte care ajung in gura copilului (lingurita, tetina, jucarii, hrana) pentru a evita transmiterea unui numar marc de germeni.
Daca suspectati o persoana straina ca e racita (sau are alta boala transmisibila) fiti foarte fermi in a nu o lasa in aceeasi casa cu copilul sau la o distanta sub 4-5 m de carucior cand sunteti la plimbare. Daca vi se pare ca e cazul sa dati o explicatie, spuneti-i ca doctorul v-a spus sa nu lasati persoanele racite langa copil.
Cum se procedeaza in cazul racelilor cronicizate sau sinuzitei? Daca aceeasi persoana a avut raceala mai mult de 2 saptamani, probabil ca nu mai prezinta importanta sa fie izolata. Totusi, va recomand pastrarea celorlalte precautii: spalatul mainilor, evitarea tusitului, stranutatului sau respiratului in fata copilului.
In conditii speciale (copilul mic foarte delicat sau foarte sensibil la infectii) se pot face eforturi mai mari pentru a proteja copilul. E nevoie (daca e posibil) sa fie izolat intr-o camera separata, cu usa inchisa, si sa fie ingrijit de o singura persoana care sa nu fie racita. E de preferat ca aceasta, care nind in contact cu restul familiei estt totusi purtatoarea unor germeni, sa nu doarma in aceeasi camera cu copilul mic.

Testarea tuturor persoanelor cu tuse cronica pentru depistarea TBC. Orice persoana din familie care prezinta o tuse cronica trebuie testata prin intradermoreactie la tuberculina pentru a se dea daca nu este cumva bolnava de tuberculoza. Este foarte important acest lucru daca se asteapta nirea unui copil mic in familie, sau daca exista un copil deja. Aceeasi regula se aplica si in cazul angajarii unei menajere sau ingrijitoare pentru copil.