Unele lucruri legate de tine mi le-am inchipuit altfel. Mai ales in ceea ce priveste sanatatea sau bolile tale. Nu, tu nu esti un copil care pricinuiesti multe necazuri. Se poate spune ca deja, in viata ta, ai dat de multe, adica, la drept vorbind, esti un copil bolnavicios.
Chiar in primele 3 luni te-au suparat colicile. Mijloacele naturiste te-au ajutat doar la inceput. Dupa 3 luni, colicile au disparut -si le-am si dat uitarii. imi aduc destul de bine aminte cand ai facut otita - aveai 5 luni. Ti-am dat atunci antibiotice, oare am gresit cu ce?, - si eram mereu cu frica-n san la gandul daca le vei suporta. insa de-a lungul timpului te obisnuiesti cu toate, si cu nasul plin si cu ranile de la fundulet. Te obisnuiesti si cu situatiile frecvente la copii, anume ca seara se culca sanatos iar dimineata se trezeste cu febra foarte mare. Tu luai insa lucrurile mult mai usor decat noi. Sa fii indispus la 39,5 grade? Nu, nu esti genul. Atata doar ca jucariile iti alunecau uneori din mana si pofta de mancare nu era prea groza, dar nu te icareai. Eu, din contra, eram foarte ingrijorata - nu stiam ce n-a mers bine, cum sa fac sa te feresc de orice infectie. Un articol dintr-o revista pentru parinti imi alunga sentimentele de vinotie. Acolo se explica opinia medicilor vis-a-vis de copin care vin in contact cu sute de virusi si bacterii, fac mereu "infectii usoare". "Usor" n-a fost niciodata pentru mine cand erai bolnav. Erau momentele in care (imi era mai clar ca niciodata) raspunderea ce ti-o purtam imi aparea mai clar ca niciodata. Unele mame s-ar gandi ca totul este normal si ca trebuie sa treaca si prin asa ce. Desigur, insa si acest devotament al sortii trebuie intat. Dar nu numai infectiile "usoare" ne-au facut viata grea. Pe la un an si ce te trezeai (obis-nuiai sa te trezesti) dimineata ragusit. Medicul pediatru m-a luat foarte in serios. "Trebuie sa luati in considerare ca Niklas are Pseudo Croup", mi-a spus el. De parca vrand sa ma consoleze, mi-a explicat ca astazi, aceasta boala de copii este foarte raspandita si ca nu se poate spune ca ar fi o boala gra, mai ales daca este descoperita din timp. Totusi, pe vremea aceea stateam gand in gradina, deznadajduita, intrebandu-ma daca voi reusi sa fiu destul de tare?

Pana la urma am reusit. La un an si jumatate, ai avut primul atac Croup; la miezul noptii, te-a trezit tusea. Am stiut imediat ca este vorba de un acces Croup, desi n-am mai auzit niciodata la tine o respiratie asa de greoaie. in astfel de momente esti stapanit si de frica si de grija - si totusi actionezi automat. Cu frica de un alt atac Croup traim deja de mai bine de un an. Am exagera daca am spune ca avem situatia sub control. Stim ce trebuie sa facem in caz de dar ne lipseste linistea. Eram ingrijorata ori de cate ori iti curgea nasul. Sa nu mai vorbim de tatal tau care intra in panica la orice guturai.
Azi, dupa aproape 3 ani petrecuti cu tine, sunt convinsa ca exista instinctul matern. Noaptea ma trezesc cu 5 secunde mai devreme ca tu sa urli.In general, mama simte pericolul, chiar daca inca nu se intrevede. Instinctul iti spune, in anumite momente ce este bine si ce este rau. Iar dupa ce am intat sa avem incredere in instinctul nostru, putem mai usor tine piept greutatilor. Nu, nu poti ramane rece (calma) cand copilului nu-i merge bine. Nu esti ca un robot si poate nu intotdeauna hotarasti bine. De exemplu, in concediu, ti-ai rupt incisivii intr-o cazatura (cand eram in concediu, ai cazut si ti-ai rupt incisivii).

Tatal tau, speriat de moarte, ne-a urcat in masina si ne-a dus la Urgenta. La spital, cand medicul a vrut sa-ti coase (sutureze) buza de sus - care ti-ai muscat-o - eu am fost cea pe care a clacat nervos, in timp ce tatal tau era foarte linistit. Cu copin se intampla mereu catastrofe mai mult sau mai putin grave. Accidentele nu sunt intotdeauna atat de grave, incat sa nu te mai poti aduna. Pentru noi, toate reprezinta aproape acelasi stres (aceleasiemotii), orice vizita la stomatolog. Desi in ochii nostri, controalele par inofensive, de fiecare data te comporti ca un dracusor salbatic.
Sa cresti copii sanatosi nu este doar noroc, este si stres. Copin - mai ales cand sunt bolnavi, si asta se intampla foarte des -isi constrang parintii sa ia hotarari cat mai rapide si cat mai bune. Toti copin emit semnale cu care ei fac sa intelegeti cum se simt si cum le merge. Fiti sensibili si intati sa deosebiti durerile aderate de cele invocate din joaca, in asta consta aderata arta a unei mame bune si a unui tata bun. O arta care se poate inta, ascultandu-l pe copil si luandu-l foarte in serios.
Un lucru se stie, ca toti parintii sunt nesiguri pe ei la inceput.