Amigdalele palatine si amigdala faringiana a lui Luschka.
Sunt mase de tesut limfoid, ca un fel de ganglioni limfatici mai mari, care atunci cand exista o infectie in vecinatate au rolul de a distruge germenii care produc boala si a construi rezistenta specifica a organismului. in cazul unei inflamatii cronice ele se maresc ca lum (hipertrofiaza) ducand la
amigdalita cronica si respectiv adenoidita cronica (vegetatii adenoide).
In trecut, "amigdalele" si "vegetatiile" au fost blamate pentru atatea boli, incat oamenii au ajuns sa Ie considere un fel de banditi care trebuie indepartati si cu cat mai repede se face asta, cu atat mai bine. Este un mod de gandire gresit. indepartarea amigdalclor palatine lipseste copilul de factorii de aparare a organismului de cea mai mare importanta, de cele mai multe ori inutil.
Amigdalele palatine.
La copin normali si sanatosi, amigdalele palatine (situate in lojile formate intre stalpii anteriori si posteriori ai valului palatin, de-o parte si de alta a bazei limbii) incep sa se mareasca pana la 7-8 ani, dupa care descresc treptat in lum. In trecut, se credea ca toate amigdalele marite inseamna ca sunt bolnave si trebuie extirpate. Acum s-a inteles faptul ca lumul lor nu este important, si numai in cazuri foarte rare trebuie extirpate chirurgical (amigdalectomie).In cazul amigdalitei cronice simple, racelilor frecvente, otitelor, reumatismului, nu este cazul sa fie extirpate amigdalele. Nici in situatia cand sunt hipertrofiate, dar copilul c perfect
sanatos (avand putine infectii ale
cailor respiratorii superioare) nu mai este indicata amigdalectomia. Nu sunt motive sa se recurga la ablatia chirurgicala, deoarece pot aparea
tulburari de alimentatie, balbaiala sau nerzitate, iar uneori c posibil ca operatia sa agraveze starea generala a copilului si susceptibilitatea sa la infectii. ,
Exista 3 cazuri cand se ia in considerare amigdalectomia: amigdalita cronica criptica purulenta,
obstructia severa a cailor respiratorii prin hipertrofie amigdaliana neobisnuit de marc si flegmonul amigdalian sau periamigdalian.In paragrafele 826 - 830 se dau sugestii in ce priveste pregatirea copilului pentru operatie.
Amigdala faringiana Luschka ("vegetatiile adenoide").
Amigdala faringiana a lui Luchka este o masa de tesut limfoid situata pe plafonul rinofaringelui (unde partea posterioara a foselor
nazale comunica cu faringclc). Cand se hipertrofiaza (se mareste ca lum) poate obtura caile respiratorii, procand aparitia respiratiei pe gura si a sforaitului, impiedicand drenarea secretiilor nazale purulente, avand drept consecinta prelungirea si agravarea guturaiului sau a sinuzitelor. in trecut, in astfel de situatii se recurgea la extirparea lor chirurgicala (adenoidectomia). Astazi se recurge mai des la tratamentul medicamentos, combinat cu o antibioterapie care sa combata infectia.
Adenoidectomia nu duce totdeauna la rezolvarea problemelor. Se pare ca unii copii prefera din
nastere sa respire pe gura. La alti copii obstructia nazala e datorata inflamatiei tesuturilor din partea anterioara a cavitatilor nazale (de exemplu in alergii), iar adenoidectomia nu are efectul scontat. Frecventa otitelor nu este redusa deloc (sau e foarte putin influentata) de indepartarea "vegetatiilor".
Daca vegetatiile adenoide cauzeaza, totusi, obstructie marcata a cailor respiratorii, medicul poate considera potrivit sa fie extirpate, lasandu-se insa pe loc amigdalele palatine. Cu timpul, prin incetarea iritarii acestora din urma de secretiile din nas si de aerul rece si impur care patrunde prin gura,
hipertrofia amigdaliana se reduce, si ele revin la lumul normal, scazand in acelasi timp incidenta puseurilor inflamatorii amigdaliene.
Vegetatiile adenoide se refac intotdeauna intr-o oarecare masura, acest lucru aratand ca organismul are neie de tesut lrmfoid in aceasta zona si se straduieste sa il refaca (nu cum, gresit, considera unii parinti ca operatia nu a fost bjne efectuata sau trebuie facuta din nou).
