Psihiatrii considera ca este cea mai frecventa urmatoarea situatie, descrisa aici pe scurt. Baietelul se simte oarecum in nesiguranta si ajunge prea usor sa creada ca este nepotrit sau incapabil. S-ar putea sa-i fie frica sa intre in competitie cu alti baieti sau sa le faca fata. Este inclinat sa se simta dominat de mama sa, care ii este foarte devotata, dar uneori prea bagacioasa si impacientata datorita felului sau de a fi. Baiatul e prea bine educat ca sa se opuna pe fata, dar rezistenta lui pasiva se traduce prin incapatanare sau, pur si simplu, comportament care provoaca iritare, sau prin "udarea patului". Ca urmare, mama nu se poate abtine sa se simta si mai dezamagita de el. Adesea, tatal nu ofera suficient sprijin moral in aceste cazuri. si paragrafele 30, 56, 57.
Masurile pe care Ie iau parintii uneori pentru a rezolva
enurezisul de acest fel, pot avea efect exact invers fata de cel scontat. A lua pe sus un copil mic din
somn (copin cu enurezis au in mod special se pare un somn mai profund) si sa-l impingi de la spate catre baie in fiecare noapte, nu duce decat la intarirea neincrederii acestuia. Interzicerea consumului de
lichide dupa ora 5 p.m. il face pe copil de obicei sa-si inchipuie instantaneu ca ii este sete (la fel ati pati si dumneavoastra in aceasta situatie) si, aproape garantat, va urma o dupa-amiaza de argumente continue intre parinte si copil, fiecare pledandu-si cauza. Nu este bine nici pentru copil, nici pentru parinte. Orice baiat peste 5 ani ar da orice sa poata depasi o astfel de problema. El vrea sa colaboreze, dar nu-si poate controla sistemul nervos si sentimentele subconstiente care declaseaza mictiunile involuntare noaptea.
Cel mai important lucru de care are nevoie un baiat cu enurezis este mai multa incredere in faptul ca e o persoana competenta, iar aceasta se dobandeste treptat, cu timpul. Chiar daca parintii nu doresc sau nu pot sa recurga la psihoterapie, exista o serie de masuri pe care le pot lua in functie de situatie. Atitudinea lor generala fata de baiat trebuie sa fie una de incurajare. Ei pot explica baiatului ca se stie ca o serie de copii au aceasta problema, dar practic toti o depasesc cu timpul. Parintii trebuie sa-si arate increderea ca si copilul lor o va depasi. *
Dupa parerea mea, este mai bine sa se renunte la metode de genul scularii copilului noaptea pentru a
urina sau limitarea ingestiei de
lichide.
Merita incercat sa se ofere copilului o recompensa mult dorita (patine cu rotile, bicicleta, alt echipament sportiv) sau sa i se dea pentru fiecare seara cand nu "uda patul" o steluta colorata pe care sa o lipeasca pe o harta a cerului. Cred ca si mai bine ar fi, desi s-ar putea sa nu se para indicat, sa i se ofere copilului pe loc (ca un fel de stimulent pentru a nu mai "uda patul") un obiect pe care si-l dorea de mult dar parintii nu il lasau sa-l foloseasca. Scopul este sa-l faceti sa se simta egal cu alti oameni si sigur de increderea parintilor in el.
Daca tatal nu a petrecut suficient tirpp acasa cu familia, este bine sa-si gaseasca de acum mai mult timp pentru a se juca cu el si a se ocupa de baiat si, daca este posibil, sa gaseasca o actitate pe care o pot face impreuna din timp in timp. Daca mama l-a dascalit pe baiat prea mult si l-a impins de la spate sa se scoale dimineata, sa-si faca temele, sa-si curete camera etc. este bine sa incerce sa se corecteze si sa lase baiatul sa se descurce pe cont propriu.
