Lacrimatul si secretiile oculare.
Foarte multi
sugari fac o inflamatie usoara a ochilor la cateva zile
dupa nastere. Aceasta e probabil cauzata de un canal lacrimal insuficient dezvoltat sau partial obstruat, si nu necesita tratament, ndecandu-se rapid de la sine.
Exista alt tip de inflamatie usoara a conjunctivei pleoapelor care apare din cand in cand pe parcursul primelor luni de ata la un numar destul de mare de sugari, de cele mai multe ori la un singur ochi. Ochii lacrimeaza excesiv, mai ales la vant, si o secretie albicioasa se acumuleaza la colturile si pe marginile pleoapelor, facand ca uneori la sculare
sugarul sa nu poata dezlipi pleoapele. Cauza este
obstructia canalelor lacrimale (prin care lacrimile se scurg spre catatea nazala). Cand canalele lacrimale sunt partial obstruatc, lichidul lacrimal nu se scurge in catatea nazala pe cat de repede se secreta, ci se acumuleaza sub pleoape si se scurge pe obraji. Conjunctiva pleoapelor este permanent usor infectata si inflamata, deoarece nu mai este spalata suficient de lacrimi. Trebuie consultat medicul care va va prescrie tratamentul adecvat.
Primul lucru care trebuie inteles de parinti este ca aceasta situatie se intalneste destul de des, nu este grava si nu se produc leziuni la nivelul ochiului. S-ar putea sa dureze mai multe luni, dar de cele mai multe ori se rezolva de la sine. Daca pana la un an exista inca manifestari neplacute, medicul poate dezobstrua canalele lacrimale printr-o procedura medicala necomplicata. Atunci cand sugarul arc dificultati in desprinderea pleoapelor dimineata, le puteti dezlipi cu un tampon steril inmuiat in
ceai de musetel caldut, facand miscari foarte delicate pentru a nu produce leziuni oculare. Uneori medicul recomanda
masajul canalelor lacrimale, dar nu recurgeti la aceasta metoda fara indicatii precise. Obstruarea canalelor lacrimale nu duce la inrosirea albului ochilor. Ori de cate ori copilul prezinta o inflamare a ochilor care produce un aspect rozaliu sau injectat al albului ochilor este vorba probabil de o infectie si trebuie consultat imediat medicul.
Strabismul (prirea "crucisa"). In primele luni de ata este normal ca sugarul sa se uite din cand in cand "crucis".
Muschii care coordoneaza miscarile globilor oculari lucreaza inca deficitar la aceasta varsta. Cu timpul, in majoritatea cazurilor, axa globilor oculari se aliniaza si se silizeaza. Cu toate acestea, in cazul in care sugarul se uita "crucis" majoritatea timpului sau tot timpul, ori daca strabismul nu dispare pana la 3 luni, trebuie consultat medicul oftalmolog (paragraful 813).
Sunt multi parinti care au impresia ca sugarul se uita "crucis", cand de fapt motilitatea oculara este normala. Acest lucru se datoreaza faptului ca zona dintre ochi este mai larga la
sugar decat la adulti, si in consecinta albul ochilor este mai lat in partea mediana (spre nas) decat in cea laterala (spre ureche). Alt motiv este ca, datorita faptului ca lungimea bratelor e mica, sugarii trebuie sa apropie pupilele pentru a focaliza imaginea unui obiect pe care il tin in mana, asa cum fac si adultii dar intr-o mai mica masura. Nu exista pericolul sa "intepeneasca" ochii intr-o astfel de pozitie. Daca aveti impresia ca sugarul are strabism, puteti verifica urmarind imaginea unei surse de lumina reflectata pe pupilele copilului. Cand este simetrica in orice pozitie, este putin probabil ca sugarul sa sufere de strabism.
Parintii intreaba adesea daca nu e rau sa atami jucarii deasupra patului sugarului, deoarece acesta se uita "crucis" cand le priveste. Nu atarnati jucaria chiar in nasul copilului, fiind perfect in ordine daca o atarnati in raza lui de apucare cu mana.
Principalul motiv pentru care e important sa fie examinat sugarul de medicul oftalmolog in caz de
strabism este ca ochiul deat va deveni practic nefunctional (orb), daca nu se instituie precoce un tratament pentru a antrena copilul sa il foloseasca. Cand prirea nu se coordoneaza si nu converge asupra unui obiect, fiecare ochi va vedea imaginea oarecum diferita: copilul vede "dublu". Aceasta situatie creeaza confuzie si disconfort, iar creierul in mod automat ignora si suprima informatia provenita de la unul din ochi (prin fenomenul de neutralizare). Ochiul dene cu timpul orb, nu in sens fizic ci functional. Daca procesul dureaza prea mult timp, leziunile den ireversibile fiind imposibil sa se mai vada cu ochiul respectiv. Acest ochi a fost denumit si "lenes" iar doctorul oftalmolog arc rolul de a pune la treaba din nou ochiul "lenes", de obicei realizand acest lucru prin acoperirea ochiului buii cu un bandaj majoritatea timpului. Se poate prescrie purtarea unor ochelari sau se poate recurge la operatia chirurgicala pentru realinicrea axelor globilor oculari. Uneori este necesar sa se efectueze cateva operatii succesive pana la obtinerea rezultatelor dorite.
Nu este ceva neobisnuit ca la un nou-nascut una din pleoape sa acopere ceva mai mult ochiul respectiv decal cealalta, facand ca unul din ochi sa para mai mic. In majoritatea cazurilor, diferenta dene din ce in ce mai mica, disparand odata cu cresterea sugarului. In cazul cand persista trebuie consultat medicul oftalmolog.
