Pe linga "teoria lucrului judecat" (res judicata), mai sint disponibile:
1. Asumarea risculuiIntr-o actiune pentru incalcarea datoriei, in mod ocazional, acuzatul poate sa pretinda asumarea riscului ca o aparare. in mai multe sisteme juridice, persoana care se expune in mod voluntar unui risc cunoscut va fi exonerata de plata daunelor cauzate de riscul care survine. Solutionarea cazului depinde de consimta m in tul obtinut dupa prealabila informare, care denota asumarea constienta a riscului de catre pacient. Riscurile asumate nu includ insa si neglijenta medicului in aplicarea tratamentului.
2. Neglijenta contributorie sau participativa
Chiar daca un medic este neglijent, trebuie sa se tina seama daca pacientul s-a comportat ca o persoana rationala, prudenta si nu altfel, contribuind prin propria neglijenta la prejudiciu.
Pacientul nu va putea reclama daune pentru neglijenta medicului cind a contribuit el insusi ia prejudiciu. Se citeaza un caz din jurisprudenta americana cind un medic, care era in mod evident beat, a tratat un pacient. Curtea a refuzat sa-l gaseasca responsabil doar pe medic, pe temeiul ca pacientul a fost neglijent, acceptind tratamentul unui medic care era intr-o evidenta stare de ebrietate.
Este important de diferentiat cazurile unde neglijenta pacientului contribuie la prejudiciu, de cele in care, prin neglijenta contributiva, se agraveaza un prejudiciu cauzat de neglijenta medicului. Daca neglijenta contributiva agraveaza un prejudiciu care ar fi survenit in ciuda ingrijirilor necesare, pacientul va fi indreptatit la dezdaunare partiala. Se citeaza exemplul unei fete de 18 ani care a fost neglijent tratata pentru o fractura de femur drept, cu scurtare dureroasa si deformare. Hotarirea judecatoreasca a silit ca fata poate primi daune pentru neglijenta medicala, desi ea insasi a dat dovada de neglijenta, parasind spitalul mai devreme, sofind 70 km pina la domiciliu si nemairevenind pentru continuarea tratamentului. Exista notiunea de "neglijenta ativa", prin care se tinde sa se compenseze partea prejudiciata intr-o anumita masura, in ciuda neglijentei contributorii de care a dat dovada. Ca ilustrare, se citeaza cazul bolnavului internat intr-un spital, care a cazut in timp ce facea dus si a suferit leziuni. Hotarirea judecatoreasca a decis ca spitalul a fost vinovat de neglijenta in proportie de 20%, posibil prin neinstalarea unor dispozitive care sa previna caderea, dar pacientul a fost in proportie de 80% vinovat. In consecinta, desubirea pacientului a fost modesta.
3. Contractul disculpatorIn unele situatii, medicul va folosi in sprijinul apararii sale o clauza de contract care stipuleaza ca pacientul este de acord sa renunte la dreptul sau de a-l urmari pe medic pentru neglijenta. Regula generala este ca aceste contracte disculpatorii sint invalide in relatia medic-pacient. Aceeasi regula se aplica si in cazul relatiei medic-spital, clauza fiind impotriva interesului public.
4. Statutul "samariteanului milostiv"
Este prevazut in textul legii ca un medic care acorda asistenta de urgenta la locul unui accident nu va putea fi gasit responsabil pentru neglijenta. Utilitatea acestui mod de aparare este sesizata din consultarea statisticilor care nu releva decizii impotriva unor medici actionind asemenea samariteanului milosti
5. intelegerea reciproca
Daca un medic si un pacient ajung la o intelegere in ceea ce priveste o reclamatie de neglijenta, intelegerea de disculpare data de pacient medicului nu va permite o reclamatie ulterioara pentru prejudiciu rezultind din acelasi act neglijent.
O situatie complicata se creeaza cind un raufacator lezeaza pacientul, iar leziunea este agravata de neglijenta medicului care a tratat pacientul. Se pune intrebarea daca, atunci cind raufacatorul ajunge la intelegere cu pacientul care ii da o disculpare, se poate referi disculparea si la medic. Jurisprudenta generala cere specificarea expresa a medicului, dar exista cazuri in care disculparile facute in termeni generali elibereaza si medicul de raspundere. Este cazul unui accidentat intr-o statiune de ski care a pretins ca leziunile sale au fost agravate de neglijenta medicului. Reclamantul avusese o intelegere reciproca la statiunea de ski, in baza careia primise o desubire de 6000 $, completind si semnind un formular care specifica : ".. .pentru orice fel si intreaga responsabilitate si oricare pierdere sau dauna, indiferent de natura ei, existenta sau care rezulta ulterior din accidentul survenit pe data de, in statiunea, referitor la intreaga responsabilitate, reclamafiile, pretentiile controversate, daunele, oricare ar fi temeiurile de . actiune si caile de actiune, juridice sau etice, pe care subsemnatul, In nume propriu sau sub alta legitimare (executor, administrator, succesor sau reprezentant), poate sau va putea sa vizeze incidentul sau ceea ce rezulta din accidentul mentionat anterior". Curtea de judecata a sustinut ca acest formular de intelegere pentru disculpare este suficient de larg conceput, pentru a cuprinde si redamatia de neglijenta impotriva medicului, dispunind incetarea urmaririi impotriva medicilor si a spitalului.
6. Statutul limitarilor prin termene
Termenele silesc perioada in care se poate introduce actiunea de urmarire pentru neglijenta medicala. Aceste termene de prescriptie sint mai scurte decit pentru alte actiuni in justitie si variaza de la stat la stat. Problema majora este determinarea momentului cind incepe perioada de introducere a actiunii. Daca intr-un stat american actiunea pentru neglijenta medicala poate fi introdusa in termen de 2 ani, startul termenului este silit de mai multe posibilitati:
a) Interpretarea literala sileste ca perioada de 2 ani incepe din momentul cind tratamentul neglijent este executat.
b) Regula descoperirii cere inceperea termenului de 2 ani din ziua in care pacientul descopera sau ar fi trebuit sa descopere presupusa neglijenta. Curtea de Apel a decis ca termenul de>2 ani a inceput cind reclamantul a descoperit un ac ce i-afost lasat in
abdomen cu 25 de ani inainte. Unele situatii nu permit totusi termene atit de mari pentru obiecte "uitate" in corpul pacientului.
c) Regula terminarii cere ca termenul sa inceapa sa curga atunci cind se termina tratamentul sau cind se termina relatia medic-pacient.
d) Alte reglementari ce se aplica in circumstante particulare:
- Daca un medic ascunde in mod fraudulos neglijenta, termenul in care poate fi introdusa actiunea poate fi aminat pina la descoperirea neglijentei.
- Cind pacientul este minor, termenul poate incepe mai tirziu. Se citeaza exemplul unui medic care a folosit neglijent forcepsul la o nastere, determinind pierderea aproape completa a vederii ochiului drept al copilului. Urmarirea in justitie a fost ingaduita 22 de ani mai tirziu, deoarece actiunea a pornit in perioada celor doi ani care au trecut de la momentul in care persoana prejudiciata a ajuns la virsta majoratului.
- Actiunile de urmarire pentru moarte prin greseala medicului, in ciuda regulii descoperirii, au ca debut al derularii data mortii.
Exista variatii de la interpretarea literala a statutelor termenelor, generind mari variatii ale primelor de asigurare la diferite agentii de asigurari pentru neglijenta medicala. Se considera ca pierderile potentiale la o polita de asigurare facuta pentru un an sint foarte incerte, tinind cont de posibilitatea de a reclama un tratament neglijent timp de 20-30 de ani. Silirea termenelor ca aparare poate fi folosita deopotriva de pacient si de medic. Un chirurg care a reclamat pacientul pentru neplata serviciilor acordate a fost oprit de la indestulare, deoarece avocatul pacientului a aratat ca termenul de punere a reclamafiei pentru neplata expirase deja.
7. Compensatia lucratorului
Compensatia lucratorului este o aparare finala acceptata prin ideea de compensare fara greseala. Sub aceasta forma angajatii prejudiciati in timpul serviciului pot fi compensati, desi prejudiciul lor nu este cauzat de neglijenta patronului sau a altor angajati. Pe de alta parte, beneficiarul acestei compensatii, muncitorul, nu va putea cere o acordare de daune printr-o actiune in justitie pentru neglijenta, chiar daca exista un prejudiciu rezultat din neglijenta patronului sau a altor angajati. in aceasta ordine de idei, daca medicul si pacientul sint salariatii aceluiasi patron, pacientul nu va putea primi daune pentru prejudiciul creat de neglijenta medicului, compensatia lucratorului fiind un remediu exclusi
