Nfectiile osoase - osteomielita, osteoartrita, tuberculoza vertebrala

NFECTIILE OSOASE

Osteomielita

Afecteaza cu predilectie copii si tinerii intre 5 si 20 de ani, sediul initial al infectiei fiind, in majoritatea cazurilor, metafiza oaselor lungi in perioada de crestere, datorita particularitatilor circulatiei locale (sistem de vase sinusoide, dilatate, cu flux sangvin incetinit)

Germenele cel mai frecvent incriminat este stafilococul auriu, mai rar stafilococul alb, pseudomonas aeruginosa, streptococul, etc.

Osteomielita acuta reprezinta infectia acuta, hematogena a osului.

Initial, singura modificare care poate sugera diagnosticul este ingrosarea si cresterea opac 525j95f itatii tesuturilor moi adiacente. Prima modificare osoasa elemetara radiografica este osteoporoza, cauzata de rezorbtia osoasa datorata hiperemiei, care apare la 10 14 zile de la debut, cu aspect omogen sau patat. Ulterior, se evidentiaza zone de osteoliza, unice sau multiple, neregulate, care pot conflua, reprezentand zone de os grav afectate, fagocitate de osteoclaste.

Intinderea infectiei spre periferia osului, produce elevarea periostului si la 3 6 saptamani de la debut, apare pe radiografie reactia periostala, cel mai frecfent lamelara. Pe masura ce

continua formarea de os nou periostal, intregul segment poate ajunge sa fie invelit intr-o camasa osoasa (involucrum). Prin procese de necrozare a acestui invelis, apar fistule prin care se elimina puroiul sau sechestrele de mici dimensiuni. Involcrumul adera intim la osul viabil, dar este separat de zonele necrotice printr-o linie transparenta, astfel ca un sechestru osos poate fi suspectat inainte sa apara modificarile caracteristice de densitate.

Osteonecroza este urmarea intreruperii circulatiei intr-un teritoriu datorata embolizarilor septice sau compresiunii exercitate de colectiile purulente. In absenta circulatiei, zona respectiva, denumita sechestru osos, nu se poate demineraliza si isi mentine densiatea initiala ce contrasteaza cu teritoriile osteoporotice din jur. Sechestrele au dimensiuni variabile, la nivelul compactei fiind mai mari decat cele spongioase, ajungand uneori sa cuprinda toata diafiza.

In faza de vindecare, cavitatile rezultate in urma necrozei sunt inlocuite de tesut fibros si apar ca zone de rarefactie pe fondul unui os scleros, ingrosat si cu contururi neregulate.

Osteomielita cronica cuprinde doua forme : osteomielita secundara unei osteomielite acute si osteomielita cronica de la inceput, fara a trece printr-un episod acut, datorata unor germeni cu virulenta scazuta.

Radiologic predomina procesele de osteoscleroza si periostoza. Dupa mai multe luni sau ani, la nivelul spongioasei se produce fenomenul de compactizare, iar compacta se ingroasa treptat, ingustand canalul medular , uneori pana la disparitie. Pe fondul acestei scleroze se evidentiaza zone de osteoliza bine delimitate si sechestre osoase.

Periostoza progresiva duce la ingrosarea si deformarea segmentului respecctiv.

Abcesul Brodie este o forma circumscrisa de osteomielita cronica de la inceput, care apre ca o zona unica de osteoliza, fara sechestre, inconjurata de o banda de scleroza, cu reactie periostala discreta.

Osteomielita posttraumatica. In forma acuta, la 2 3 saptamani de la debut, pe fondul unui tablou clinic si biologic sugestiv, apar osteoporoza si zone de osteoliza la nivelul fragmentelor osoase. Osteomielita cronica posttraumatica imbraca doua forme : pseudartroza septica (in care radiologic se evidentiaza degradarea montajului de fixare, aparitia sechestrelor si pierderea de substanta osoasa) si calusul osteitic (cu un contur neregulat, hipertrofic, alternand zone de osteoliza cu zone de scleroza).

Osteoartrita tuberculoasa

Afectarea tuberculoasa a scheletului este, de obicei, de origine hematogena si se datoreaza activarii unor focare de insamantare, aparute cu ocazia primoinfectiei.

Localizarea primara la nivelul scheletului este frecvent articulara si mai rar osoasa, in acest caz, procesul extinzandu-se rapid la articulatia adiacenta.

Clinic, simptomatologia este discreta si precede cu cateva luni aparitia modificarilor radiologice.

Prima manifestare este osteoporoza extremitatilor articulare ale osului, cu intensitate si extensie variabile. Ulterior se produce osteoliza marginala la nivelul corticalei articulare, pe care o erodeaza si ii confera un aspect neregulat, sau centrala, sub forma cariilor osoase.

Proceseleosteogenice sunt slab reprezentate. Osteoscleroza perilezionala eset frecvent consecinta unei suprainfectii cu germeni banali; periostoza apare rar.

Spatiu articular apare largit initial, cu o transparenta diminuata, datorita epansamentului articular. Ulterior se produce o pensare progresiva, pana la disparitie uneori. Modificarile articulare sunt completate de subluxatii si pozitii vicioase. Peirarticular pot aparea abcese reci. In multe cazuri, stadiul final tuberculozei osteoarticulare este anchiloza osoasa.

Tuberculoza vertebrala (spondilita tuberculoasa) constituie cea mai frecventa forma de tuberculoza scheletica. Zona cea mai afectata este jonctiunea dorso-lombara.

In mod caracteristic sunt afectate doua vertebre vecine impreuna cu discul dintre ele. Primul semn radiologic este osteoporoza, care apare dupa cateva luni sau ani de la debutul real, urmata dee diminuarea inaltimii spatiului intervertebral si aparitia de eroziuni marginale sau intravertebrale.

Tardiv, vertebrele apar trapezoidale sau cuneiforme prin tasare, spatiul intervertebral dispare complet, rezultand modificari de ax ale coloanei : cifoza angulara (morbul lui Pott) , cifoscolioza, etc.

Extinderea infectiei la partile moi ia aspectul abcesului rece paravertebral,care se manifesta ca o opacitate fuziforma, pe ambele laturi ale coloanei.

Spre deosebire de alte localizari scheletice, in cazul tuberculozei vertebrale, mai ales in perioada de vindecare, au loc procese de osteosclerozaa care delimiteaza leziunile mai sus mentionate.