Prezenta tulburarilor anxioase la pacientii cu TOC este foarte frecnta. Atit studiile epidemiologice, cit si cele clinice desfasurate pe grupuri de adulti, adolescenti si copii au relevat concluzii similare (Rasmussen si Tsuang, 1986; Flament et al., 1988; K&moetal., 1988; Swedo et al., 1989; Brown si Barlow, 1992; Crino si Andrew, 1996a). Seritatea tulburarilor anxioase asociate cu TOC trebuie evaluata de catre terapeut, deoarece acestea pot necesita interntii terapeutice ulterioare sau chiar premergatoare tratamentului problemelor de natura obsesiva. Exista si posibilitatea ca aceste tulburari sa ocupe un loc secundar in raport cu tulburarea obsesiva, astfel incit ceea ce pare a fi evitare agorafobica sau fobie sociala sa reprezinte, de fapt, o consecinta directa a temerilor obsesi sau a incercarilor pacientului de a-si ascunde ritualurile fata de cei din jur. De exemplu, un pacient care se teme de contaminare poate intimpina dificultati legate de folosirea transportului in comun, de mincatul sau bautul in locuri publice sau de alte situatii care l-ar putea expune contaminarii, dificultati care, prin urmare, ar putea fi identificate in mod eronat drept fobii. Daca se observa clar asocierea cu o alta tulburare anxioasa, este indicat ca pacientul sa decida ce tulburare va fi tratata prioritar, iar o astfel de hotarire ar trebui sa se bazeze pe gradul in care tulburarea respectiva ii afecteaza viata.

Tulburarile de personalitate
Relatia dintre TOC si diagnosticele de pe Axa II a determinat un interes considerabil din partea cercetatorilor. Studiile indica faptul ca un procent cuprins intre 48% (Jenike et al., 1986) si 87,5% (Black et ai, 1993) dintre pacientii cu TOC prezinta una sau mai multe tulburari de personalitate, diagnosticate prin dirse metode. Rezultatele acestor studii pot fi contestate pe baza citorva argumente. In primul rind, validitatea metodelor este incerta, mai ales pentru ca nu exista un standard absolut pentru chestionare. in al doilea rind, confuzia dintre manifestarile normale si cele patologice este, cu siguranta, un element demn de luat in considerare atunci cind tratamentul eficient al simptomelor obsesi la pacientii cu TOC are ca efect o scadere a incidentei diagnosticului de tulburare de personalitate (cf. Joffe si Rcgan, 1988; Mavissakalian etal., 1990). Ar fi de asteptat ca trasaturile persistente de inadaptare specifice tulburarii de personalitate sa se mentina si dupa tratarea tulburarilor de pe Axa I. Cu toate acestea, in cazul pacientilor care sufera de TOC si de alte tulburari anxioase, terapia eficienta permite majoritatii acestora sa duca o viata normala, lipsita de complicatiile patologiilor evidente de pe Axa II. Rezultatele obtinute in clinica noastra (Crino si Andrews, 1996b) indica faptul ca frecnta tulburarilor de personalitate asociate cu TOC sau cu alte tulburari anxioase este relativ mica si ca intre tulburarile anxioase exista diferente minore, dar importante, daca tulburarile de personalitate sint evaluate dintr-o perspectiva dimensionala, mai degraba decit categoriala.

Multe dintre aspectele referitoare la TOC si la cauzele acesteia ramin neelucidate, in pofida extraordinarei dezvoltari din ultimii ani a cercetarilor in domeniu. Desi exista un acord general in privinta criteriilor de diagnostic din cele doua principale sisteme de clasificare, precum si a recunoasterii complicatiilor frecnt intilnite in cazul depresiei asociate cu TOC, mai sint multe neclaritati legate de etiologie, de comorbiditate si de alte complicatii ale acestei tulburari, care ramine o afectiune deconcertanta si - daca nu este tratata -incapacitanta. O problema importanta care continua sa apara in literatura de specialitate se refera la ipoteza ca TOC ar putea fi o tulburare eterogena. Acceptarea acestei ipoteze ofera o explicatie partiala a unora dintre descoperirile disparate prezentate anterior (de exemplu, factorii genetici, relatia cu sindromul Tourette, dirsele stiluri cogniti etc). Totusi, exista tratamente eficiente ale acestei afectiuni, care - fie in mod independent, fie asociate cu alte terapii -permit ca majoritatea pacientilor sa-si controleze tulburarea.