Cercetatorii care investigheaza fenomenologia TOC au studiat ce anume se intimpla atunci cind pacientii au fost expusi la stimuli care declanseaza ritualuri si li s-a cerut sa nu le efectueze. La inceput, s-a obsert o amplificare semnificati a anxietatii, disconfortului si a impulsului de a ritualiza. Totusi, in loc sa progreseze, aceasta crestere a ramas la un nivel oarecum sil, iar apoi a scazut treptat in asa fel incit, spre finalul sedintei, nivelul de disconfort a revenit la lori aproape normale. Prin repetarea procedurii, s-a ajuns la descoperirea surprinzatoare a faptului ca disconfortul si
anxietatea initiale scad odata cu fiecare expunere, iar timpul necesar revenirii la normal este din ce in ce mai redus, astfel incit, in cele din urma, expunerea la stimul are drept rezultat doar o aparitie fugara a anxietatii. in graficul de mai jos sint prezentate rezultatele initiale ale acestui studiu:
Aceste descoperiri au condus la elaborarea tratamentului comportamental cunoscut drept expunerea si prevenirea raspunsului. Dupa cum sugereaza si numele, cele doua elemente ale tratamentului sint:
a Expunerea la stimuli sau declansatori ai ritualurilor compulsive
a Prevenirea raspunsului ritualizant
Prevenirea nu inseamna ca persoana care sufera de aceasta tulburare este impiedicata sa efectueze ritualul, ci mai degraba ca, ajutata de terapeut, nu apeleaza la el in mod voluntar.
Prin repetarea procesului de expunere asociata cu prevenirea raspunsului (ritualului), rezultatul final implica un disconfort moderat resimtit de pacient la confruntarea cu stimulii care declanseaza ritualurile, insa cea mai importanta schimbare o constituie faptul ca persoana se afla in postura de a controla problema, in loc sa fie dominata de ea.
Atunci cind pacientii afla in ce consta tratamentul, reactia initiala este fie indoiala fata de eficienta unor metode atit de simple, fie reactia opusa - metoda este considerata extrem de dificila. in primul rind, acest tip de tratament nu este atit de simplu cum pare. Abordarea trebuie sa fie structurata, ificata si sistematica pentru a obtine maximum de beneficii. Pacientul trebuie sa fie motit si consecvent in eforturile sale de a depasi problema, iar temele pentru acasa si sarcinile din timpul sedintelor trebuie efectuate cu perseverenta. O abordare aleatorie duce la rezultate nesatisfacatoare si determina dezamagire, frustrare si pierderea sperantei. Abordarea coerenta si organizata garanteaza rezolrea problemei intr-o maniera sistematica. Dificultatile care survin pot fi depasite rapid de catre pacient, cu ajutorul terapeutului. in al doilea rind, pentru persoanele care considera aceasta metoda prea dificila, faptul ca programul de tratament este alcatuit in colaborare cu terapeutul garanteaza un ritm ce poate fi stapinit, iar pasii care trebuie urmati pot fi dozati in asa fel incit sansele de reusita sa fie maxime.
Gindurile obsesive
Principiile expunerii si prevenirii raspunsului sint aplicate si in tratamentul gindurilor si imaginilor obsesive, cu diferenta ca in acest caz nu exista comportamente repetitive de infrinat. Aceasta nu inseamna ca o persoana care manifesta ginduri suparatoare nu efectueaza ritualuri pentru a-si reduce anxietatea si disconfortul, ci doar ca ritualurile pot fi, la rindul lor, tot acte mentale. De exemplu, daca o persoana cu TOC are in mod frecvent ginduri blasfemiatoare, este posibil ca ea sa-si diminueze disconfortul spunind o rugaciune in gind. La fel, persoanele cu ginduri legate de tamarea propriilor copii isi rezol anxietatea produsa de aceste ginduri incercind sa le alunge din minte sau spunindu-si ca isi iubesc copin si ca nu le-ar face niciodata rau.
Alti pacienti cu ginduri obsesive au adesea ritualuri mai elaborate si mai bine definite; de exemplu, refacerea mentala a unui traseu pentru a se asigura ca nu au ranit pe nimeni in timp ce conduceau masina spre o anumita destinatie, necesitatea de a-si aminti daca au simtit vreo intepatura, in caz ca le este frica sa nu se infecteze cu SIDA sau impulsul de a spune un lucru de un anumit numar de ori pentru a evita un dezastru. Atunci cind problema gindurilor obsesive este conceptualizata in acest fel, tratamentul tulburarii se contureaza clar si implica expunerea la gindurile care genereaza anxietate, concomitent cu abtinerea de la ritualurile cognitive sau mentale care diminueaza disconfortul.
Cu toate acestea, exista diferente importante in ceea ce priveste tratamentul ideilor obsesive, in special din perspecti faptului ca expunerea la anumite ginduri nu este la fel de simpla precum expunerea la lucruri concrete : tratamentul presupune infruntarea gindului sau a imaginii pina in momentul cind acestea nu mai declanseaza neplaceri sau disconfort. Pentru cei care manifesta numai ginduri obsesive, aceasta
sarcina poate parea imposibila, dar, daca avem in vedere faptul ca toti oamenii au uneori ginduri neplacute, neobisnuite sau bizare, atunci scopul tratamentului devine mai realist. Principala diferenta dintre persoanele obsesive si ceilalti oameni consta in semnificatia acordata gindurilor suparatoare. O persoana care nu sufera de TOC si are un gind suparator il considera stupid si nu staruie asupra lui. Daca acesta reapare, il considera din nou lipsit de relenta si de sens si il ignora. O persoana care sufera de TOC si manifesta acelasi gind, incerca cu disperare sa si-l scoata din minte sau sa gaseasca o modalitate de a-l nega sau de a-l neutraliza. Cu alte cuvinte, are o reactie de teama, spaima si anxietate, astfel incit sansele ca gindul sa reapara si sa provoace din nou disconfort se amplifica. incercarile de evitare a gindului respectiv se aseamana cu efortul de a ignora un elefant roz, iar tentativele de a-l neutraliza prin intemerdiul ritualurilor mentale nu reusesc decit sa amplifice puterea aparenta a gindului. in termeni mai simpli, revenirea continua a gindului si disconfortul permanent resimtit sint asigurate de frica de gindul respectiv si de semnificatia acordata acestuia. Scopul tratamentului este disocierea semnificatiei emotionale a gindului de gindul in sine, in asa fel incat acesta sa devina un gind "ca oricare altul". Rezultatul se obtine prin intermediul programului de expunere, care trebuie alcatuit astfel incit sa faciliteze discreditari specifice ale gindurilor si semnificatiilor lor. in cazurile in care exista conceptii destul de solide cu privire la ginduri si la semnificatiile lor, tehnicile cognitive care pun la indoiala credintele despre gindurile suparatoare le pot modifica, ajutindu- sa implicati mai usor in programul de expunere. Este important sa discutati aceste tehnici cu terapeutul dumneavoastra.
Expunerea nu trebuie sa abordeze doar gindurile obsesive, ci si toate situatiile evitate care ar putea provoca aparitia gindurilor. De exemplu, o persoana careia ii este frica sa nu isi raneasca proprin copii evita contactul cu cutitele sau cu alte obiecte ascutite atunci cind acestia se afla in preajma, iar o persoana cu ginduri blasfemiatoare evita mersul la biserica, de teama ca acestea sa nu survina exact atunci. Evitarea unor astfel de situatii trebuie depasita, pentru a imbunatati si a mentine progresele obtinute prin tratament.
Reguli de baza pentru reusita
Prima cerinta pentru asigurarea succesului tratamentului este motitia. Vindecarea este dificila si necesita un efort permanent din partea pacientului. Evident, vor exista perioade in care tratamentul decurge fara probleme si perioade in care progresele vor fi lente si dificile. Trebuie sa retineti faptul ca confruntati cu aceste probleme de multa vreme, iar ele sint probabil inradacinate in rutina zilnica. Depasirea acestor dificultati lua cu siguranta ce timp si trebuie sa acordati tot timpul necesar ca sa vindecati. Nu trebuie sa amplificati problemele dind doda de nerabdare. in al doilea rind, progresele nu survin in mod constant, ci tind sa fluctueze, astfel incit zilele mai dificile reprezinta o regula, si nu o exceptie. Cele doua grafice de mai jos demonstreaza diferenta dintre asteptari si ceea ce se intimpla in realitate.
Majoritatea oamenilor se asteapta ca reactia la tratament sa fie liniara, adica isi inchipuie ca se vor simti din ce in ce mai bine. Cu toate acestea, exista fluctuatii de la o zi la alta, unele zile sint mai rele sau mai bune decit altele. Daca eliminam fluctuatiile din graficul din dreapta (linia punctata), devine clar faptul ca starea persoanei se imbunatateste, chiar daca uneori s-ar putea crede contrarul. Uneori vi se pare ca lucrurile se inrautatesc. E important sa spuneti mereu ca o zi mai proasta nu inseamna ca situatia este disperata sau ca aflati in aceeasi situatie ca la inceputul tratamentului. De fapt, singurele persoane care vor reveni cu siguranta la starea initiala sint cele care isi pierd motitia si nu mai continua tratamentul.
O alta conditie esentiala pentru reusita este onestitatea. Trebuie sa fiti cinstiti cu voi insi si cu terapeutul in ceea ce priveste temerile, lucrurile pe care le evitati, ritualurile si gindurile. Din cind in cind, persoanele care stiu ca trebuie sa se expuna la situatii pe care le-au evitat multa vreme evita sa mentioneze terapeutului alte situatii similare sau nu-si fac temele pentru acasa. Aceasta strategie nu-l ajuta deloc pe pacient sa-si rezolve problemele. Daca spuneti ca veti ocupa mai tirziu de problema respecti, aceasta este doar o alta forma de evitare, liste important sa discutati mereu cu terapeutul despre progrese, dificultati si temeri, astfel incit -in caz. de necesitate - programul sa fie modificat pentru a corespunde nevoilor. Unele persoane au tendinta de a evita sa comunice terapeutului informatii importante, deoarece se jeneaza de continutul gindurilor sau de natura ritualurilor. Daca nu discutati despre aceste lucruri, programul de tratament fi incomplet, iar rezultatele vor fi mai slabe decit ar fi trebuit. Dupa cum am mentionat la inceputul acestui ghid, terapeutul a lucrat cu numeroase persoane afectate de TOC si cu siguranta a auzit de multe ori despre probleme asemanatoare. Aceste tipuri de ginduri si ritualuri sint destul de des intilnite la pacienti, chiar daca vi se par bizare sau ciudate.
Un alt aspect important este legat de motitie. Daca mergeti la clinica, inseamna ca ati hotarit ca trebuie sa rezolti problemele legate de TOC. Trebuie sa concentrati asupra acestui lucru, ignorind orice altce, cu exceptia aspectelor esentiale. Progresul fi mai lent daca trebuie sa ocupati si de alte probleme, cum ar fi mutatul intr-o locuinta noua, despartirea de partenerul de viata, schimbarea locului de munca si asa mai departe. E foarte important sa faceti timp pentru a concentra asupra tratamentului, fara sa fiti distrasi. Daca problemele exterioare devin presante, rezolti-le inainte de a incepe tratamentul si acordati- timpul necesar pentru a obisnui cu schimbarile.
Un ultim element important este increderea in sine.
Pe masura ce parcurgeti programul ele tratament, veti capata tot mai multa incredere in faptul ca veti depasi dificultatile asociate cu TOC. Pentru a dohindi acest sentiment de stapinire a problemei, este extrem de important sa nu apelati la medicamente care reduc anxietatea, la substante ilegale sau la alcool in perioada tratamentului, deoarece veti atribui modificarile pozitive acestora, si nu voua insi.
