Obsesiile reprezinta idei, ginduri, imagini si impulsuri care survin in mod repetat in mintea subiectului. Acestea sint identificate drept produse ale gindirii proprii, sint percepute drept suparatoare si necugetate, iar subiectul incearca sa le contracareze, sa le ignore sau sa le suprime. Compulsiile sint comportamente repetitive sau stereolipe care survin ca reactie la o obsesie, pentru a impiedica aparitia unui eveniment putin probabil sau a unui sentiment de disconfort. Adesea, rezistenta este evidenta, dar, in cazurile cu un istoric indelungat, ea poate fi minima. Diagnosticul de TOC se aplica atunci cind persoana manifesta atit obsesii, cit si compulsii, dar si atunci cind survin numai obsesii sau numai compulsii, dat fiind faptul ca asemenea simptome sint mari consumatoare de timp ori afecteaza in mod semnificativ comportamentul. O atie intre criteriile de diagnostic propuse de ICD-l0 si DSM-lV releva multe puncte comune.

STUDIU DE CAZ

Datele pacientului

Dl P. are 30 de ani, este tatal a doi copii si prezinta un istoric de noua ani de comportament compulsiv. in momentul investigatiei, obisnuia sa efectueze verificari foarte amanuntite, comportament care ii afecta foarte mult viata.

Prezentarea problemei

Deoarece are impresia ca s-ar putea produce un dezastru si ca, din cauza neglijentei sale, li s-ar putea intimpla ceva rau celor dragi, vecinilor sau altor persoane, dl P. sustine ca trebuie sa verifice de citeva ori orice obiect potential periculos", inainte de a pleca de acasa. Verificarea se desfasoara ca un ritual; se asigura ca aparatele electrice sint scoase din functiune, iar uneori numara pina la 4 in timp ce fixeaza cu privirea cite un aparat. Daca este intrerupt in timpul acestei activitati sau se simte supus eunei presiuni, trebuie sa reinceapa ritualul de verificare. La fel, daca pe parcursul verificarii ii trece prin minte ca eun aparat s-ar putea sa fie inca pornit, nevoia de a repeta verificarea duce la marirea intervalului de timp consacrat ritualului. Pe linga necesitatea de a se asigura ca sint evitate posibilele evenimente catastrofice, dl P. simte ca trebuie sa se asigure ca toate robinetele sint inchise si intimpina dificultati atunci cind are de scris si de expediat cecuri si scrisori. Sustine ca intirzie mereu cind pleaca de acasa si chiar i s-a cerut sa demisioneze de la ultimele doua locuri de munca, din cauza faptului ca ajungea mereu cu intirziere.

Istoricul tulburarii
Dl P. afirma ca si-a facut mereu griji, de cind se stie; in adolescenta, telefona uneori acasa si ii ruga pe membrii familiei sa verifice daca a scos din priza un aparat. Dupa ce a implinit 18 ani si a inceput sa lucreze, se intorcea uneori din statie la birou, pentru a verifica daca nu lasase calculatorul sau alte aparate electrice in functiune. La 21 de ani, cind s-a casatorit si s-a mutat din casa parintilor, a descoperit ca obiceiurile legate de verificari s-au accentuat in mod dramatic. Pune acest lucru pe seama faptului ca nu raminea nimeni acasa dupa ce el si sotia lui plecau la serviciu. Dimineata, inainte de a parasi domiciliul, verifica de mai multe ori fiecare aparat electrocasnic, iar uneori se vedea nevoit sa plece de la serviciu pentru a se intoarce acasa si a se asigura ca toate aparatele erau scoase din functiune. Desi era un angajat eficient, i s-a cerut sa-si dea demisia pentru ca intirzia la serviciu si pentru ca plecase de mai multe ori si se dusese acasa, din cauza grijilor pe care si le facea. A reusit sa se angajeze temporar, dar i s-a cerut din nou sa-si dea demisia, din aceleasi motive. in momentul intocmirii acestei fise, se implinesc doi ani de cind nu a mai reusit sa se angajeze.

Istoricul psihiatric

Dl P. a fost indrumat sa consulte un psihiatru la virsta de 26 de ani, deoarece era deprimat pentru ca isi pierduse slujba. La inceput i s-a prescris clomipramina, atit pentru simptomele sale obsesive, cit si pentru depresia adiacenta, dar nu a reusit sa tolereze efectele secundare si, prin urmare, nu a a ajuns la doza terapeutica. A continuat sa mearga la psihiatru in mod regulat, o data pe saptamina sau la doua saptamini, eme de 6 luni, pentru consiliere. A renuntat la sedintele de tratament deoarece simtea ca starea i se imbunatatise si nu ar mai fi avut progrese de facut daca ar fi continuat. Comportamentul sau obsesiv a ramas in continuare un handicap. Nu a mai urmat nici un fel de tratament psihiatric pina in prezent, cind a fost trimis la o sectie specializata.

Istoricul personal si social
Dl P. este mezinul unei familii cu trei copii, avind doi frati mai mari. isi caracterizeaza viata de familie si educatia ca fiind stricte, dar pline de afectiune. Viata scolara a fost lipsita de evenimente importante; avea citiva prieteni. A avut rezultate academice medii, a absolvit liceul la virsta de 18 ani, iar apoi a urmat un curs acreditat de conilitate cu o durata de doi ani. S-a angajat la o firma de conilitate si a lucrat acolo eme de 6 ani, pina cind a demisionat. in continuare, a fost angajat temporar pe o perioada de 6 luni. S-a casatorit la 21 de ani, dupa o relatie sila de prietenie care dura de trei ani. Dupa nasterea celui de-al doilea copil, acum doi ani, nu a mai incercat sa se angajeze. Considera ca are un mariaj sil, iar sotia sa, care lucreaza ca profesoara, este afectuoasa si intelegatoare.