O analiza atenta a normalitatii si anormalitatii pune in evidenta diferente calitative importante si specifice in ceea ce priveste sfera somatica si sfera vietii sufletesti. Desi medicina este cea care fixeaza boala ca obiect de studiu, evaluarea si intelegerea anormalitatii, considerate din acest punct de vedere ca "proces patologic" exclusiv, ridica serioase probleme in ceea ce priveste explicarea si intelegerea medicala atat a bolii somatice, cat si a bolii psihice. Vom incerca sa analizam in continuare acest aspect.
Diferentele calitative intre "bolile somatice" si "bolile psihice" au fost de multa vreme remarcate, iar explicatiile au fost dintre cele mai diferite, fara a se putea ajunge insa la o conceptie universal admisa. Numerosi specialisti, medici psihiatri, au scos in evidenta particularitatile legate de natura bolilor psihice in atie cu natura bolilor somatice (E. Minkowski, L. Binswanger, K. Jaspers, E. Morselli, V.E. n Gebsattel, R. Kuhn, E. Zutt, H. Tellenbach, D. Cargnello, M. Manfredi). Ne gasim in fata unei situatii bizare sau cel putin paradoxale, atat din punctul de vedere al modului de gandire teoretic, cat si in ceea ce priveste atitudinea practica fata de boala psihica si bolnavul mintal. Acest paradox este reprezentat prin faptul ca viata psihica normala apartine, ca obiect de studiu, psihologiei, pe cand tulburarile vietii psihice apartin, ca obiect de studiu, medianei, mai exact psihiatriei. in ceea ce priveste sfera somatica, atat aspectele normale, cat si cele patologice sunt in egala masura si in totalitatea lor de competenta medicinei. Aceasta situatie a facut ca prin "medicalizarea" (fireasca si absolut necesara, atat din considerente teoretice, cat si practice) "bolii psihice" aceasta sa fie gandita, inteleasa si tratata in conformitate cu modelul bolii somatice. Daca din punct de vedere medical, in sens terapeutic, aceasta atitudine clinico-medicala corespunde necesitatilor de rezolvare a procesului patologic prin resilirea starii de normalitate, ea nu este insa conforma cu "natura bolii psihice". Somaticul si psihicul, inseparabile, de altfel, sunt niveluri de organizare care intra in componenta "aparatului psihic" al personalitatii. Ele, "trupul carnal" si "subiectul sufletesc", sunt "parti" ale acestuia, fiecare cu specificul sau structural si dinamic, care, desi interrelationeaza, nu se suprapun. Gandirea clinico--medicala, din necesitati de ordin practic, opereaza insa acest tip de rationament reduc-tional si unificator.
Specialistii pe care i-am mentionat mai sus au scos in evidenta, in repetate randuri si sub diferite aspecte, diferentele care exista intre boala somatica si boala psihica. Desi ambele apar si elueaza in cadrul aceluiasi sistem psihobiologic, ele au fiecare caracteristici specifice. Ne m ocupa in continuare de analiza aspectelor care definesc boala somatica si boala psihica.

1. Caracteristicile bolii somatice
Boala somatica reprezinta suferinta care afecteaza in diverse forme si grade sfera somatica a persoanei, adica "trupul carnal". Ea consta, in primul rand, in alterarea structurilor biologice, anatomo-fiziologicc ale organismului uman. Aceasta schimbare este etichetata, din punct de vedere medical, ca boala sau ca proces patologic ce determina o anumita invaliditate a individului respectiv.
Bolnavul somatic este constient de pierderea starii sale de normalitate si, din acest motiv, solicita ajutorul medicului pentru resilirea starii de sanatate. El percepe boala ca pe o schimbare care produce suferinta, comunicand aceste "experiente patologice corporale" medicului sau curant.
Bolile somatice recunosc o cauza precisa care produce alterarea structurilor anatomice sau alterarea functionala a acestora, avand astfel o anumita "localizare spatiala" la nivelul trupului carnal, in raport cu structura schemei corporale, afectand prin aceasta "imaginea de sine" a bolnavului. Bolile somatice au un anumit tip de elutie clinica si beneficiaza de un tratament medical corespunzator, de regula de factura etiologica, urmarind combaterea "cauzelor patogenetice".

2. Caracteristicile bolii psihice

Boala psihica reprezinta schimbarea care intereseaza in diferite forme si grade sfera vietii sufletesti a persoanei umane. Ea consta intr-o schimbare a "felului de a fi" al individului, a fiintei interioare a acestuia, din cauza unei tulburari a sistemului personalitatii. Consecintele acestor tulburari vizeaza atat raporturile individului cu lumea, cat si cu sine insusi. in prima situatie avem de-a face cu o instrainare de lume, in cea de-a doua, cu o instrainare de sine. Caracteristica fundamentala a bolii psihice, considerata ca anormalitate, o reprezinta alienarea persoanei respective. Ea se manifesta prin ruperea contactului vital cu realitatea (E. Minkowski) sau prin pierderea continuitatii inteligibile dintre bolnavul psihic si lume.
Bolnavul psihic este partial constient sau, dimpotriva, ignora complet faptul de a fi bolnav, nefiind capabil sa recunoasca schimbarea patologica a starii sale de normalitate psihica. Constiinta propriei sale anormalitati nu este recunoscuta decat in situatii foarte putine, cand tulburarile sunt de intensitate redusa si nu afecteaza constiinta de sine sau nu modifica sistemul personalitatii. Din acest motiv, in majoritatea cazurilor, bolnavii psihic nu solicita si nici nu accepta interventia medicala (consultatie medicala, internare in spital, tratamente etc).
Bolile psihice recunosc drept cauze psihotraumatismele emotional-afective, schimbarile bruste si de mare intensitate in viata personala, esecurile, conflictele, frustrarile, intoxicatiile cronice etc. Acestea produc stari de dezechilibru al sistemului personalitatii manifestate prin tulburari de personalitate, alterari ale starii de constiinta, dificultati majore de adaptare, tulburari de comportament etc.

3. Analiza ativa intre boala somatica si boala psihica
Pe baza celor expuse succint mai sus, m incerca sa facem o analiza ata intre cele doua tipuri de anormalitate : somatica si psihica.
Boala somatica, din perspectiva gandirii medicale, este o complexa tulburare biologica, caracterizata prin alteralitatea manifestata prin procesul patologic. Boala psihica, din perspectiva gandirii psihopatologice, este o experienta ontologica a alienarii persoanei umane. Diferentele dintre cele doua forme de anormalitate sunt reproduse in elul de mai jos.

Tipul de anormalitate

Boala somatica Boala psihica
Are reprezentare spatiala in raport cu schema corporala/imaginea de sine. Nu are reprezentare spatiala, dar afecteaza imaginea de sine.
Este recunoscuta si acceptata ca aheralitate. Nu este recunoscuta si nici acceptata ca alteralitate.
Este traita ca suferinta personala, autentica si obiectiva. Este traita ca o schimbare a naturii proprii.
Este comunicata celorlalti. Nu este comunicata celorlalti.
Produce compasiune din partea celorlalti. Produce teama si repulsie din partea celorlalti.
Se poate obiectiva. Este partial sau deloc obiectivabila.
Reprezinta, de regula, o tulburare organica, somatica. Reprezinta o experienta/traire sufleteasca interioara.
Nu afecteaza raporturile de comunicare interpersonala. Afecteaza in diferite forme si intensitati raporturile si comunicarea interpersonala.
Solicita si accepta tratamentul medical. in majoritatea situatiilor, nu accepta sau refuza tratamentul medical.
Accepta statutul de bolnav. Refuza statutul de bolnav.
Are caracter invalidant. Are caracter alienant. Imbraca aspectul de alteralitate al j normalitatii. imbraca aspectul de alienare in raport cu nonnalitatea.

Cele de mai sus, privind, pe de o parte, boala somatica, iar, pe de alta parte, boala psihica, sunt rezultatul a doua modele de gandire, dar si a doua atitudini metodologice : viziunea medicala si viziunea psihologica. Sa incercam sa analizam aceste doua aspecte.
Punctul de vedere medical converteste, in epistemic, suferinta somatica in boala. Procesul patologic reprezinta o fixare a atentiei predominant sau chiar exclusiv asupra sferei biologicului, a "trupului carnal" atins de starea de alteralitate, considerata ca boala. Boala este o denaturare a "firescului" starii de normalitate. Punctul de vedere psihopatologic cauta sa respecte, dar concomitent sa si explice natura suferintei psihice. Fenomenele psihice morbide sunt "traite" de persoana ca o forma particulara de experienta sufleteasca interioara, iar suferinta psihica este interpretata ca o "experienta ontologica", drept rezultat al alteralitatii persoanei. Fenomenele psihice morbide sunt intelese ca "accidente" ce survin in existenta persoanei, modificand, prin prezenta lor, directia de elutie psihobiografica a acesteia, din cauza evenimentelor psiho-traumati-zante ale istoriei sale personale.
Punctul de vedere medical, intemeiat pe observatii biologice, este insa corelat cu punctul de vedere psihopatologic, intemeiat pe intelegerea suferintei bolnavului. Ceea ce le reuneste este faptul ca atat boala somatica, cat si boala psihica sunt atribute ale persoanei umane, care cuprinde in structura ei atat somaticul, cat si psihicul. In plus, si intr-o situatie, si in alta, fie ca este rba de boala somatica sau de boala psihica, suferinta este reprezentata si traita de individ in ul constiintei sale, ca pe o stare de alteralitate a normalului. Ceea ce le apropie si chiar sterge diferentele dintre ele este aceasta suferinta traita in sfera constiintei individuale, perceputa de individ ca o "schimbare de sine".
Experienta suferintei ca o "stare de constiinta" are semnificatia "trairii" pierderii echilibrului interior prin alteralitate, situatie care face ca fiinta umana sa se inscrie pe o alta traiectorie a existentei sale. Aceasta constatare are in primul rand o semnificatie valorica, care, in epistemologic, plaseaza intelesul suferintei umane, indiferent de cauzele ce au produs-o si de natura ei, in ul intelegerii si al interpretarii antropologice a persoanei umane.
Astfel pusa problema, intre suferinta produsa de boala somatica si suferinta produsa de boala psihica se deschide perspectiva metodica a unei intelegeri comune, oferita de metoda de interpretare filozofica de factura fenomenologica si comprehensiva (E. Minkowski, K. Jaspers, L. Binswanger, V.E. n Gebsattel, R. Kuhn, H. Tellenbach).