Aspecte psihologice generale
Se considera instinctele ca fiind factorii ce determina aparitia si orientarea (vectorizarea) comportamentului, acestea and un rol hotarator in procesul de supravietuire a speciei. McDougall vorbeste despre "forta hormica" si, asemenea lui C. von Manakow, pune in prim- importanta pulsiunilor instinctuale, identificandu-le cu "elanul vital" berg-sonian. S. Freud denumeste pulsiunile instinctuale "libido".
Pentru CI. Bernard, toate manifestarile vitale au ca scop mentinerea constanta a "mediului intern". W.B. Cannon desemneaza cu termenul "homeostazie" aceasta tendinta generala de restabilire a echilibrului intern tulburat, afirmand ca orice fiinta vie este un organism care dispune de capacitatea de a-si compensa tulburarea echilibrului sau intern prin neutralizarea factorilor perturbanti.
Instinctele sau trebuintele sunt activitati ale organismului indreptate spre satisfacerea nevoilor acestuia in vederea mentinerii si dezvoltarii vietii individuale. Ele se caracterizeaza prin urmatoarele:
a) trebuinta instinctuala are intotdeauna un obiect;
b) fiecare trebuinta capata un continut concret in functie de conditiile si felul in care este satisfacuta;
c) una si aceeasi trebuinta are tendinta de a se repeta;
d) dezvoltarea trebuintelor se realizeaza prin schimbarea sferei de obiecte care le satisfac si, de asemenea, prin schimbarea modului de satisfacere.
E. DuprA distinge trei niveluri sau zone in sfera instinctelor:
a) instinctul de conserre, privind instinctele personale, egoiste relative la viata individului;
b) instinctul de reproducere, privind instinctele sexuale, genezice, in relatie cu viata si perpetuarea speciei;
c) instinctul de asociere, privind gregaritatea, instinctele colective, altruiste, in raport cu viata comuna din cadrul societatii.
Fiecareia dintre grupele de instincte de mai sus ii corespund anumite caracteristici proprii.
Instinctul de conserre se raporteaza la nevoile sau apetentele nutritive, posesiunea de bunuri materiale, respectiv instinctul de proprietate si, in fine, la sentimentul propriei personalitati (egocentrism, ambitie, orgoliu, nitate etc).
Instinctul de reproducere priveste functiile genezice, viata si activitatea sexuala a individului, perpetuarea speciei, dorinta de a avea copii, sentimentele de ocrotire si de crestere a copiilor.
Instinctul de asociere priveste instinctele sociale, altruiste, in raport cu viata colecti. Aceste instincte grupeaza ansamblul de tendinte constitutionale care permit individului sa se adapteze la viata colecti, sa aiba un statut si un rol social, sa-si ordoneze relatiile si conduitele in raport cu normele modelului sociocultural. Toate aceste tendinte deri, dupa E. Dupre, Th. Ribot si M. Scheler, din "instinctul de simpatie", in virtutea caruia individul se simte atras catre ceilalti. Instinctul de simpatie exprima acordul individului cu ceilalti membri ai grupului. El este acea "tendinta ego-altruista care rezuma in ea combinarea instinctelor de conserre individuala, de reproducere specifica si de solidaritate gregara, unite pentru a asigura, in cadrul speciei si in timp, opera de continuitate a vietii" (E. Dupr6).

Tulburarile vietii instinctuale

Psihopatologia cuprinde o gama riata si complexa de tulburari ale instinctelor. Ele pot fi, in general, de trei categorii:
1. Tulburari in exces ale manifestarilor instinctuale, ale nevoilor sau trebuintelor fundamentale ale individului. Cele mai frecvente sunt nevoia exagerata de aport si ingestie alimentara (polifagia sau bulimia) si consumul exagerat, excesiv de lichide (potomania).
2. Tulburari in minus sau diminuarea satisfacerii nevoilor instinctuale ale individului se manifesta, in mod predilect, tot in sfera aportului de alimente sau de lichide si este reprezentat prin refuzul partial sau total de a se alimenta (anorexia) sau de a consuma lichide (sitiofofia).
3. Cea de-a treia mare grupa de tulburari ale instinctelor este reprezentata prin pervertirea instinctelor. in aceasta categorie intalnim urmatoarele tipuri de tulburari:
a) pervertirea instinctului alimentar prin deturnarea apetentelor de la alimentele comestibile catre obiecte sau produse necomestibile, ca in cazurile de copro-fagie, pica etc.;
b) pervertirea instinctului matern, manifestat prin abandonul copilului, aversiune sau ura fata de copil, refuzul de a-l ingriji, pruncucidere;
c) pervertirea instinctului de autoconserre, manifestat prin automutilari sau suicid;
d) perversiuni ale instinctului sexual, vizand obiectul placerii sau modalitatea de obtinere a placerii erotico-sexuale. Acest grup de perversiuni cuprinde o gama extrem de larga de manifestari, dintre care vom mentiona: nimfomania si satiriazisul, exhibitionismul si fetisismul, sadismul si masochismul, homosexualitatea feminina (lesbianismul) si masculina (pederastia), bestialitatea si necrofilia, gerontofilia si pedofilia etc.
Se poate obser din cele de mai sus ca tulburarile vietii instinctuale reprezinta un domeniu extrem de larg si de o nuantare complexa a sferei psihopatologiei. Aceste tulburari sunt intalnite destul de frecvent si ele insotesc multe afectiuni psihiatrice. Un loc predilect il ocupa prezenta tulburarilor instinctuale in sfera psihopatiilor, la oligofreni si dementi.
Tulburarile de comportament alimentarIn aceasta clasa de tulburari care privesc trebuintele alimentare sunt incluse anorexia mintala si bulimia nervoasa. Prima se caracterizeaza prin refuzul de a avea o greutate corporala minima necesara acceptata in limitele normalului; cea de-a doua consta in episoade de ingestie alimentara compulsi urmata de o crestere ponderala rapida si anormala.
1. Anorexia mintala
Este o tulburare gra caracterizata din punct de vedere psihopatologic prin anorexie, scadere ponderala, amenoree si o structura mintala specifica. Tulburarea apare de regula la pubertate si este predominanta ca incidenta la fete intre 15 si 20 de ani. Evolutia tulburarilor se desfasoara in trei faze:
a) restrangerea aportului alimentar mergand pana la refuzul complet de a manca, urmata ulterior de pierderea apetitului alimentar;
b) a doua faza consta in consolidarea ideii de refuz alimentar, devenita regula de conduita asociata cu impresia absentei oricarei consecinte negative pentru organism;
c) cea de-a treia faza se caracterizeaza printr-o stare de casexie urmata de complicatii somatice grave si moartea bolnavei.
Ch. Durand descrie cate tipuri de anorexie mintala : nevrotica, psihotica, conflic-tuala. In plus, se mai semnaleaza anorexia mintala a sugarului si a tinerelor femei maritate ca o forma de refuz conjugal.
2. Bulimia nervoasa
Este o tulburare nevrotica a comportamentului alimentar opusa anorexiei mintale si care consta in ingestia exagerata a unor cantitati crescute de alimente, and drept urmare o crestere rapida a greutatii corporale. Ca si in cazul anorexiei mintale, apar turburari legate de imaginea de sine. loul psihopatologic este consecinta unor frustrari, carente emotionale, situatii conflictuale interiorizate care se "descarca" prin aportul alimentar exagerat.