Vointa, proces psihic apropiat de activitatea motorie, dar si de caracter, desemneaza formele de motricitate plasate sub controlul sistemului vietii de relatie, neavand nici caracter reflex si nici automat. Vointa reprezinta capacitatea de decizie libera si ferm orientata in directia realizarii unui scop propus, dincolo de orice fel de obstacole. Capacitatea acesteia este de a preveni conflictele si de a reusi in actiunile pe care individul si le-a propus sa le realizeze.In sfera psihopatologiei, Th. Ribot distinge trei categorii de tulburari ale vointei: ideile fixe sau obsesiile, impulsiunile si abulia.
Cea mai importanta forma de tulburare a vointei este abulia. Ea consta, in special, in incetinirea sau in "insuficienta vointei", aparand in cursul procesului de trecere de la idee la act. P. Janet distinge mai multe tipuri de abulie, si anume:
a) abulia motorie, reprezentand inhibitia trecerii la indeplinirea unor actiuni;
b) abulia intelectuala, caracterizata prin slabirea atentiei voluntare de a se putea concentra asupra unei activitati intelectuale si care este recunoscuta ca atare de catre individ;
c) abulia constitutionala, specifica unei categorii de subiecti considerati "slabi", "inerti" sau "lenesi", incapabili de a putea desfasura un efort de adaptare sociala, personalitati in special de tip ezitant, cu tendinta la indoiala si incertitudine.
d) abulii sistematizate, constand in imposibilitatea realizarii voluntare a unor anumite actiuni cu caracter particular, din cauza unor inhibitii obsesive sau fobice.
Tulburarile de tip abulic pot fi intalnite la melancolici sau schizofrenici, in loul clinic al unor neoze, psihastenie, la alcoolici si toxicomani, precum si in unele cazuri de sindroame psihoorganice cerebrale.