Cadrul psihologic general
Dupa P. Schilder, "imaginea corpului uman este imaginea propriului nostru corp pe care ne-o formam in ul spiritual, felul in care corpul nostru ne apare noua insine, ca imagine de sine". Imaginea corporala este suma senzatiilor exteroceptive (tactile, termice si dureroase), proprioceptive (musculare, posturale) si visceroceptive (visceral--cenestezice). Din sinteza totalitatii acestora se va constitui o "imagine unitara" a propriului nostru corp. Aceasta "unitate" este perceputa ca un "model postural al coqwlui" (H. Head) avand o imagine spatiala de tip tridimensional.
Pentru M. A. Woodsbury, "schema corporala este cadrul de referinta care organizeaza si articuleaza datele senzoriale" ale corpului intr-o unitate complexa. Plecand de la "schema corporala tridimensionala", persoana adulta normala in stare de constiinta clara isi construieste si autoreprezinta propria sa realitate spatiala. Aceasta reprezinta coordonatele care ne permit localizarea perceptiilor si organizarea sintezei acestora. Ele reprezinta prelungirea in spatiul geometric extracorporal a "tridimensionalitatii noastre corporale" determinate prin raportarea la propriul nostru corp, in sensul de : "inainte-inapoi", "sus-jos", "dreapta-stanga", "orizontal-vertical", "aproape-departe", "interior-exterior". Se poate spune ca atat lumea exterioara, cat si lumea interioara sunt percepute si construite plecand, ca punct de referinta, de la imaginea corporala a persoanei umane.
Imaginea corporala are, pe de o parte, un aspect perceptiv, iar pe de alta parte este o reprezentare in ul constiintei personale a "ceea ce suntem", cu un caracter mult mai extins in raport cu "modelul organizat conceptual". Din aceste considerente se pot distinge mai multe aspecte legate de reprezentarea propriului corp:
a) schema corporala, care este imaginea senzorio-perceptiva a corpului somato-visceral;
b) imaginea de sine, care este ..imaginea moral-valorica" a individului respectiv sau, altfel spus, "ceea ce reprezinta" persoana respectiva ca specificitate si unicitate. Aceasta este, de fapt, imaginea Eului personal care reprezinta identitatea personala a individului.
M.A. Woodsbury deosebeste, la randul sau, existenta a trei scheme corporale. Acesta considera schema corporala ca fiind rezultatul tuturor experientelor perceptive anterioare, organizate sintetic intr-un Gestall. o "conuratie" specifica, un cadru care, in ul constiintei subiectului, se exprima prin "imaginea de sine".
Notiunea de "structura", atribuita schemei corporale, este determinata de modelul de perceptie si de reprezentare a lumii, atat a celei exterioare, cat si a celei interioare, in care si prin care individul se recunoaste ca "existenta independenta" si ca "situatie in lume".
Cele trei forme ale schemei corporale sunt urmatoarele:
a) schema corporala tridimensionala, pe care individul o percepe in stare normala, de constiinta clara, ca pe ceva personal, net separata de lumea exterioara prin limitele corpului sau.
b) schema corporala intermediara, o forma de regresiune a schemei corporale tridimensionale prin "intrarea" fenomenelor viscerale in campul constiintei sale sub forma de cenestezii. Ea constituie forma intermediara de trecere de la normal la patologic in domeniul "imaginii de sine". in sensul acesta, sunt semnalate urmatoarele aspecte de natura psihopatologica :

- fenomene de depersonalizare;

- fenomene anormale vizuale si auditive (fosfene, acufene);
- fenomene vestibulare (vertij, greata, tulburari de echilibru si de orientare spatiala);
c) schema corporala viscerala, care se raporteaza la fenomenele viscerale, sub forma de manifestari ceneslopatice, tranzitorii si partiale, cu urmatoarele aspecte:

- palpitatii, dispnee, greturi;

- atacuri de panica;

- derealizare schizofrenica;

- sindromul Cottard din melancolie.

Aspecte psihopatologice
Psihopatologia schemei corporale ofera un cadru extrem de larg si nuantat de tulburari care pot fi intalnite in multe afectiuni psihiatrice sau neurologice. O sistematizare precisa este destul de greu de facut. Din acest motiv, m prezenta mai jos aspectele psihopatologice in ordinea complexitatii lor.
Membrul-fantoma, descris de A. Pare, sau "iluzia amputatilor" este o tulburare de schema corporala care apare la persoanele carora li s-a amputat un membru. Acestia continua sa aiba "senzatia" prezentei acestuia, precum si anumite "impresii" neplacute (durere, furnicaturi, mancarime etc.) la nivelul acestuia.
Tulburarile imaginii corporale in cazul leziunilor emisferice cerebrale difera calitativ dupa emisfera cerebrala afectata, dupa cum se poate vedea in continuare:
1. in leziunile emisferei cerebrale drepte "minore" sunt intalnite urmatoarele tulburari de schema corporala:
- iluzii cenestezice cu prezenta unui al treilea membru-fantoma;
- hemiasomatognozia sau sindromul Anton-Babinski.
2. in leziunile emisferei cerebrale stangi "majore" sunt semnalate ca tulburari de schema corporala urmatoarele:
- autotopoagnozia sau sindromul Pick ;
- sindromul Gerstmann (agnozie digitala, agrafie si dezorientare dreapta-stanga).
Ideile de negare corporala, de factura deliranta ca interpretare a propriei scheme corporale, apar fie in asomatognozia totala, fie in cursul sindromului Cottard, de negare corporala si imortalitate, din melancolia deliranta.
Tulburarile de schema corporala din nevroze si psihoze sunt reprezentate prin urmatoarele:
- depersonalizarea din cursul neurastemei si psihastenie ;

- alochiria din isterie ;

- halucinatiile somato-corporale si viscerale, fenomenele de derealizare-depersonalizare, heautoscopia din cursul schizofreniei;

- dismorfofobia din cursul starilor obsesi-fobice ;

- starile ipohondriace asociate cu falsa impresie a unor afectiuni ale organelor interne.