Aspecte psihologice generale
Se vorbeste despre memorie ori de cate ori comportamentul unui indid se organizeaza in raport cu o experienta traita anterior. Pentru P. Janet, memoria consta in recunoasterea sau evocarea spontana a amintirilor. Procesul memoriei consta in fixarea, evocarea si recunoasterea datelor anterior achizitionate de persoana.In ceea ce priveste tipurile de memorie se descriu urmatoarele:
- memorie mecanica, de inregistrare automata a unor date ;

- memoria asociativa, legata de intentionalitate ;

- memoria de evocare, ce implica un proces de selectie voluntara;
- memoria reflectata sau reflexiva, forma cea mai inalt intelectuala a proceselor mnezice;
- memoria afectiva, care consta in evocarea unei amintiri legate de starea afectiva care o insoteste.
Dupa J. Delay, exista trei niveluri psihologice ale proceselor mnezice, care exprima, de fapt, nivelurile de evolutie, dar si pe cele de disolutie ale acestora. Ele sunt urmatoarele :
a) memoria senzomotoare, prind amintirile elementare ale senzatiilor si miscarilor;
b) memoria autista, raportata la se, delir, cu un caracter strict personal si care exprima o functie a inconstientului;
c) memoria sociala, caracterizata prin "conduita recitarii" (P. Janet), implicand o ordine rationala si o conceptie sociala asupra timpului, inseparabila de categoriile logice.

Aspecte psihopatologice

Tulburarile de memorie, asa cum sunt ele intalnite in psihopatologie, pot fi cuprinse cu denumirea generala de amnezii. Acestea pot fi de mai multe forme, si anume:
a) amnezii anterograde, prind amintirea evenimentelor in curs de desfasurare;
b) amnezii retrograde, prind amintirea evenimentelor trecute, anterioare instalarii bolii;
c) amnezii de fixare, in care evenimentele etii prezente par a nu putea fi inregistrate;
d) amnezii de evocare, constand in imposibilitatea bolnavului de a putea aduce in campul constiintei prezente unele date mnezice;
e) amnezii de conservare, constand in pierderea iremediabila a tuturor amintirilor; 0 amnezii secundare unor leziuni corticc-cerebrale si asociate tulburarii unor functiiInstrumental-simbolice cerebrale, asa cum sunt intalnite in afazii (uitarea limbajului), apraxii (uitarea executarii unor acte motorii) sau agnozii (tulburari de evocare si recunoastere).

Tulburarile psihice in care sunt semnalate cel mai frecvent tulburarile de memorie de natura amnezica sunt urmatoarele:
- confuzia mintala, in care intalnim amnezia lacunara;

- sindromul Korsakow, amnestic confabulator;

- dementele presenile si senile, care prezinta o amnezie de evocare de un tip particular, in aceste cazuri, amintirile cele mai vechi sunt cel mai bine conservate, pe cand cele recente se pierd. Este un proces psihopatologic specific de "deteriorare mintala".

Psihopatologia proceselor de inteligenta

Aspecte generale

Procesele de inteligenta desemneaza un cadru destul de larg, dar bine delimitat, de functii psihice superioare, cu caracter simbolic operational, fie ca este vorba de un aspect de factura conceptuala (procesele de gandire propriu-zise), fie ca este vorba de un aspect de factura instrumentala (procesele de expresie propriu-zisa). Ambele aspecte sunt intim legate intre ele si nu pot fi separate, astfel incat putem considera procesele intelectuale ca reprezentand mecanismele simbolice cerebrale (C. Enachescu). Din aceste considerente, orice analiza psihopatologica a inteligen[ei trebuie sa priveasca toate aceste aspecte, si anume gandirea si expresia.

Inteligenta, din punct de vedere psihologic, este definita ca reprezentand aptitudinea mintala de a rezolva operatii cu maximum de randament si fidelitate, in raport cu sarcina propusa si cu posibilitatile personale ale subiectului. Dupa A. Porot, termenul "inteligenta" are urmatoarele semnificatii:
- desemneaza o anumita categorie de acte deosebite de actitatile automate sau instinctive;
- defineste facultatea de cunoastere sau de intelegere;
- semnifica randamentul general al proceselor de elaborare ideativa mintala.
La edificarea proceselor de inteligenta contribuie doua categorii de factori (Wenzl si Gottschaldt):
a) factori noematici, de ordin psihologic, reprezentand intinderea (documentarea cognitiva a campului intelectual), profunzimea (capacitatea de a surprinde esentialul prin punerea in edenta a functiei logice) si inaltimea (facultatea de abstractizare rationala);
b) factorii sociali de ordin exterior dobanditi de indid prin educatie, instructie, influenta mediului familial, social si profesional.