Onirismul este un mod de activitate xmintala automatica, construit din viziuni si scene animate, asa cum se realizeaza in cursul viselor (A. Porot). Alaturi de productia onirica a omului care doarme si viseaza, exista o gama intreaga de stari onirice de natura psihopatologica (psihogene, organice, toxice, infectioase).
Lasegue descrie sindromul oniric in cursul delirului alcoolic. Chaslin asociaza onirismul cu confuzia mintala. Regis a descris "delirul oniric" cu cele doua aspecte psihopatologice ale sale, confuzia si delirul. Toi el este cel care precizeaza etiologia acestui sindrom ca fiind de natura infectioasa sau toxica.
Din punct de vedere psihopatologic, subiectul cu sindrom oniric da impresia unui somnambul, prezentand viziuni elementare sau organizate sub forma de scene animate din viata profesionala, preocuparile cotidiene sau evenimentele cu care acesta vine in contact. Aceste viziuni au un caracter halucinatoriu, cu o incarcatura afectiva variabila de factura penibila si anxioasa sau chiar terifianta, declansand reactii diferite din partea bolnalui.
Delirul oniric este, de regula, asociat cu confuzia mintala, rezultand dintr-o disolutie a starii de constiinta, cu stergerea facultatii de percepere a realitatii (Chaslin, Charpentier). El apare in mod frecvent in cursul intoxicatiei alcoolice, in care delirul oniric halucinatoriu este deosebit de intens.
Delirul oniric prelungit, cu o mare incarcatura anxioasa, poate duce la o slabire intelectuala si o stare de disociatie mintala cu tulburari de emotivitate si caracter.
Alaturi de onirism se mai descriu si starile oniroide, care sunt "infiltratii ale constructiilor de vis in gandirea vigila" (Ey si Rouart), cand se produce o veriila "osmoza a subiectilui si a obiectilui". in acest caz, pot sa apara modificari in comportamentul subiectului de tip anxios sau tulburari de depersonalizare sau de interpretare.