Sindromul catatonic este un sindrom psihic si psihomotor interesand in principal activitatea motorie voluntara.
Descris initial de Kahlbaum (1863, 1874) sub numele de Spannung-irresein (dementa de tensiune), pe care o considera o grupare nosologica bine individualizata, caracterizata prin episoade psihomotoare in cursul carora apar stari de stupoare, melancolie si manie, cu evolutie catre dementa. K. Kraepelin include aceste tulburari in loul clinic al dementei precoce, considerand-o ca fiind o forma clinica a acestei boli. Ulterior, se constata ca elementele catatonici pot aparea atat in cazul schizofreniei, cat si in psihozele toxiinfectioase, confuzionale sau in melancolie.
K. Baruk si de Jong au realizat louri experimentale de catatonie prin injectarea la pisica a bulbocapninei. Stari catatonice mai pot aparea in cursul terapiei cu neuroleptice, ca efecte secundare (sindromul neuroleplic extrapiramidal).
Bolnavul catatonic are un aspect intepenit, ca de statuie. El este fie asezat in decubit lateral, fie chircit, fie in pozitie fetala, fie in picioare, cu capul flectat pe spate. Orice tentati de mobilizare, interogare sau alimentare a bolnavilor este sortita esecului. in spatele acestei tulburari se afla o stare de "opozitie negativista". Pot insa exista si situatii in care este posibila mobilizarea pasi a unor segmente corporale care, din cauza hipotoniei musculare, de data aceasta, dau impresia unei "flexibilitati ceroase". Se mai noteaza in cadrul simptomatologiei acestui sindrom stereotipii de atitudine, gestica, mimica si limbaj, grimase, manierisme etc.
Din punct de vedere psihopatologic, sindromul catatonic are doua forme clinice de manifestare: stupoarea catatonica si agitatia catatonica. Le vom prezenta in continuare.
1. Stupoarea catatonica se caracterizeaza, din punct de vedere psihopatologic, prin urmatoarele manifestari: imobilitatea bolnavului, hipertonie musculara, pastrarea atitudinilor impuse de experimentator (flexibilitate ceroasa, catalepsie), negativism (impotrivire sau opozitie acti sau pasi la miscari), mutism. Stupoarea catatonica poate fi de trei feluri:
- stupoarea cu flexibilitate ceroasa, negativism, imobilitate, mutism;
- stupoare cu hipertonie musculara cu imobilitate, mutism, hipertonie musculara, pozitii bizare;
- stupoare negativista cu imobilitate si mutism, hipertonie musculara.
2. Agitatia catatonica apare in miscari, scris, vorbire. Ea are un caracter bizar, nefiresc, este lipsita de unitate, incoerenta, fara un scop (parachinezia, descrisa de Kleist). Din punct de vedere psihopatologic, agitatia catatonica poate fi :
- agitatie confuzo-patetica;

- hebefrenocatatonia;

- agitatia impulsi;

- agitatia catatonica.