Autismul este o forma de gandire interiorizata cu aspect subiectiv, care implica, in general, faptul ca materialul sau continutul gandirii deriva de la subiectul insusi, avand aspectul unor idei onirice, fantezii, franturi delirante, halucinatii etc. Continutul gandirii autiste este de natura endogena.
Autismul este o forma a narcisismului, in sensul de "intoarcere a gandirii catre sine insasi". In acest caz, constiinta bolnavului isi interpreteaza materialul in termenii sai proprii, desprinsa de orice contact cu realitatea.
Termenul autism a fost introdus de E. Bleulcr (1911) pentru a desemna pierderea contactului cu realitatea, avand ca urmare o imposibilitate sau o mare dificultate de comunicare cu ceilalti. Ulterior, L. Kanner va descrie "autismul infantil precoce".

Se considera ca autismul, dereismul, introversia intra in cadrul aceleiasi categorii de tulburari psihice. Unii autori rbesc chiar de existenta unui "tratament autistic" in care individul, rupt de realitate, pare a fi cufundat in sine printr-o stare de interiorizare totala.
Autismul, asa cum au silit K. Bleuler si E. Minkowski, reprezinta unul dintre simptomele fundamentale ale schizofreniei. In autism, Eul este rupt in totalitate de realitate si intors catre el insusi. Autismul infantil apare mult mai frecvent la baieti decat la fete si este semnalat in familiile cu nivel profesional elevat si inteligenta superioara. Se noteaza faptul ca si parintii acestor copii prezinta caracteristici particulare de personalitate. Tabloul clinic al copiilor cu autism prezinta particularitati psihopatologice specifice, care au fost descrise de L. Kanner, R. Rimbaud, J. de Ajuriaguerra.
Copilul, de aparenta normala la nastere, este fie de o mare vitalitate, fie apatic si garet. Catre luna a patra sau a opta de viata, se remarca miscarile obisnuite atunci cand sunt luati in brate. Actiunile motorii se desfasoara pe un fond de apatie si dezinteres fata de ceilalti, tendinta de izolare sau refugiul in jocuri ritualizate. Aceasta categorie de copii prezinta un tip particular de comportament fata de obiecte si fata de oameni. Ei dau impresia ca traiesc intr-o lume de obiecte pe care le utilizeaza intr-un fel stereotip. Fata de celelalte persoane nu manifesta nici un fel de interes, nu comunica cu acestia, relatiile silite uneori sunt fragmentare. Nu manifesta nici un fel de reactie la disparitia parintilor sau a celorlalte persoane care-i ingrijesc. Nu participa la jocurile colective ale copiilor. Acesti copii pastreaza aceleasi cadre, aceleasi tipuri de situatii sau de desfasurare a actiunilor cu care ei sunt obisnuiti. Ei manifesta un refuz puternic la schimbarea imbracamintei, bizarerii alimentare, utilizarea acelorasi obiecte. Desi, in general, sunt docili si aparent usor de dirijat, ei nu pot fi scosi din pasivitatea lor, din ritualul unei activitati monotone si stereotipe care-i caracterizeaza. in felul acesta, ei dau impresia ca nu au nici un contact direct cu realitatea care-i inconjoara.
Un alt aspect important il reprezinta tulburarile de limbaj ale acestor copii autisti, descrise de L. Kanner si G. Arnoldt. Astfel, cuvintele "eu" si "da" sunt absente pana spre varsta de 6-7 ani. in loc de "eu", copin autisti folosesc "i" si "tu" etc.
L. Kanner distinge in cadrul sindromului autist doua forme clinice:

1. Formele deficitare. la care mentioneaza urmatoarele:

- un tip emergent de psihoza cu QI in crestere;
- un tip regresiv, deteriorat de psihoza cu QI in scadere;
- un tip static, la care QI se mentine neschimbat;
- un tip simbolic, la care QI variaza in timp si in functie de examinator.
2. Distorsiuni precoce ale personalitatii, descrise de R. Mises si M. Moniot, care constau in reducerea si electivitatea schimbarilor, copin fiind incapabili de comunicarea cu ceilalti intr-un fel adecvat. Debutul acestei forme este brusc sau progresiv si se insoteste de tulburari de comportament si angoase care preced instalarea autismului.
Din punct de vedere psihopatologic, sindromul autist se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:
1. Deteriorarea calitativa in interactiunea sociala reciproca manifestata prin urmatoarele:
a) lipsa marcata a constiintei existentei sau a sentimentelor altora;
b) nici o imitatie sau imitatie alterata;
c) deteriorare evidenta in capacitatea de a-si face prieteni printre egalii sai.
2. Deteriorare calitativa in comunicarea verbala si non-verbala si in activitatea imaginativa, manifestata prin urmatoarele:
a) nici un mod de comunicare, cum ar fi murmuratul comunicativ, expresia faciala, gestica, mimica sau limbajul rbit;
b) comunicare non-verbala anormal de marcata, cu utilizarea privirii drept in ochi, a expresiei facile, a posturii capului sau a gesturilor de a initia sau modula interactiunea sociala;
c) absenta activitatii imaginative, cum ar fi interpretarea rolurilor de adulti, a unor personaje fantastice sau a animalelor, lipsa de interes pentru naratiuni referitoare la evenimente imaginare;
d) anomalii marcate in producerea rbirii, incluzand lumul, inaltimea, accentul, viteza, ritmul si intonatia;
e) anomalii marcate in formarea continutului rbirii, incluzand uzul stereotip si repetitiv al rbirii;
f) deteriorare marcata in capacitatea de a initia sau sustine o conversatie cu altii, cu toate ca poseda un limbaj adecvat.
3. Repertoriu restrans de activitati si interese, manifestat prin urmatoarele aspecte:
- miscari stereotipe ale capului;
- preocupare persistenta pentru anumite parti ale obiectelor;
- indiferenta marcata in legatura cu modificari in aspectul banal al ambiantei;

- insistenta irationala de a urma in detaliu rutele ;

- restrangerea marcata a intereselor si preocuparilor la un singur interes marunt.
Sindromul autist isi fixeaza debutul fie in perioada de sugar, fie in prima copilarie, elutia clinica fiind cea care a fost prezentata mai sus.