Acest grup de manifestari psihopatologice a fost initial descris de Delasiau si ulterior de Chaslin. E. Regis s-a ocupat in mod deosebit de etiologia acestuia, aducand importante completari la datele anterioare. Tratatele clasice de psihiatrie recunosc chiar o afectiune psihica bine individualizata in sensul acesta : "confuzia mintala".
Sindromul confuzional este un sindrom mintal generalizat acut sau subacut, caracterizat printr-o disolutic, mai mult sau mai putin rapida si completa, a starii de constiinta cu obnubilare, optuzie intelectuala, lentoare a perceptiilor si a proceselor de orientare si identificare. Sinteza
mintala se efectueaza cu greutate, intrucat datele percepti si cele mnezice sunt incomplete, fragmentare, disparate sau incoerente. Atentia, reflectia si judecata sunt imposibil de realizat. Se noteaza instalarea unei stari onirice, dezorientarea in timp si spatiu, indiferenta emotionala, bradipsihie cu lentoare in raspunsuri, aerul absent al bolnavului, o stare de inertie generala, putand merge pana la stupoare. La aceste elemente cu caracter negativ ale confuziei mintale se adauga si elemente cu caracter pozitiv, de tipul halucinatiilor polisenzoriale, in special vizuale,
delir oniric si o stare de agitatie anxioasa.
Tulburarile psihopatologice intalnite in sindromul confuzional au fost grupate de K. Jaspers in urmatoarele louri clinice:
a) indepartarea de lumea reala, caracterizata prin perceperea imprecisa a mediului inconjurator, dificultatea sau chiar imposibilitatea fixarii atentiei, reflectarea realitatii inconjuratoare sub o forma fragmentara, fara o legatura;
b) dezorientarea in timp si spatiu, in raport cu situatia sau circumstantele, cu propria sa persoana sau nerecunoasterea persoanelor din jur, cu exceptia, rar, a celor foarte apropiate;
c) incoeren[a gandirii de diferite grade, cu
slabirea sau cu pierderea simtului critic;
d) alterarea memoriei, constand in dificultatea bolnavului de evocare a propriilor acte comise in cursul perioadelor sale de confuzie, precum si o amnezie completa a acestora.
Cauzele care produc sindroamele confuzionale sunt multiple, iar dintre acestea, le notam pe urmatoarele:
- leziuni cerebrale inflamatorii, vasculare, traumatice, toxice sau tumorale;
- paroxisme epileptice (grand mal, petit mal, echivalentele epileptice) ;
- psihogene de factura emotionala, asa cum sunt intalnite in cursul evolutiei psihozelor reacti, a starilor crepusculare isterice etc.
Asa cum afirmam mai sus, tratatele clasice de psihiatrie recunosteau confuzia mintala ca pe o entitate clinica bine delimitata (Georget, 1820; Delasiau, 1851 ; Chaslin, 1895 ; Regis, Bonhoeffer). Astazi, sindroamele confuzionale reunesc o larga paleta de
tulburari complexe si diferentiate ale tulburarilor de constiinta, cu caracter net individualizat, asa cum se poate dea mai jos:
1. Obnubilarea este starea caracterizata de intunecarea perceptiilor, lentoarea asociatiilor, dezorientare temporal-spatiala, dificultati de vorbire si de evocare mnezica, de intelegere, somnolenta cu tendinta la coma sau "apsihismul" descris de R Guiraud.
2. Delirul este o tulburare de constiinta caracterizata prin urmatoarele aspecte psihopatologice :
- dezorientare temporal-spatiala cu conservarea constiintei de sine ;
- tulburari de perceptie (halucinatii vizuale si auditi, iluzii si pareidolii), idei delirante incoerente, tulburari de afectivitate (crize de manie, angoasa sau extaz si euforie), agitatie psihomotoare.
3. Delirul musitant este o forma grava de delir, cu agitatie limitata, miscari carfo-logice, voce soptita ca o mormaiala neinteligibila, evolutie grava spre coma.
4. Sindromul oneiroid este un complex de simptome cu o acceptiune variata constand din urmatoarele:
- onirismul sau delirul oniric (Lasegue, Regis);
- oneiroidia, diferita de onirism (Mayer-Gross), constand in confuzie cu trairi incoerente si fantastice. S-a vorbit in unele cazuri de "oneirofrenie" si de "catatonia oneiroida".
5. Amentia consta in incoerenta gandirii, stare de confuzie mintala, agitatie dezordonata, amnezie posteritica (Meynert, Chaslin, Mayer-Gross, Jaspers). Este o stare clinica de perplexitate la care se noteaza prezenta iluziilor, a halucinatiilor si ideilor delirante cu caracter fragmentar.
6. Delirul acut este o confuzie mintala grava sau maligna, specifica encefalitei psihotice acute azotemice. Clinic, se manifesta printr-o confuzie profunda cu halucinatii si agitatie psihomotoare dezordonata.
7. Starea crepusculara are caracter episodic, tranzitoriu, fiind o stare de confuzie cu pastrarea coordonarii miscarilor, stari afecti intense (anxietate, disforie, manie), halucinatii si idei delirante.
