DSM IV descrie probleme legate de abuz si neglijare, ca si categorii pe care clinicienii trebuie sa le considere atunci cand se focalizeaza pe tratamentul negativ al unui individ de catre altul prin abuz fizic, abuz sexual sau neglijarea copilului. Psihiatrii si psihologii pentru copii numesc aceste abuzuri in termenul de "maltratarea copilului".

In SUA sunt evocate rate alarmante in legatura cu abuzul si neglijarea copilului, indiferent de nilul economic, etnic sau cultural (1 la 4 copii), care sunt asociate eu o rata crescuta a problemelor emotionale si a simptomelor
psihiatrice.In cele mai multe cazuri, incestul persista si abuzul sexual al copilului este prelungit cu alt tip de abuz, acela al abandonului, daca acesta divulga secretele familiei. Acest gen de situatii pune copilul intr-o postura ireconciliabila, de a suporta tacerea, indurand celelalte abuzuri, altfel riscand sa-si piarda
familia.
Copin care au suportat abuzuri fizice sau sexuale exprima o serie de tulburari psihiatrice care includ anxietatea, comportamentul agresiv, ideatia persecutorie, tulburarea de stres posttraumatic, tulburari depresi si risc crescut al comportamentului suicidar.
Copin care au o vulnerabilitate initiala sau apartin unor familii cu probleme psihopatologice, supusi unui abuz, sunt intr-o mare masura expusi unei tulburari mintale. Acesti copii, mai ales cei abuzati sexual, au o frecnta crescuta a prezentei stimei de sine negati, prezinta simptome depresi, tulburari disociati si/sau abuzul de substante toxice. Maltratarea cronica promoaza comportamentul agresiv si violent la copin vulnerabili.
Din punct de dere epidemiologie, Comitetul National de Prenire a Abuzului la Copil din SUA a raportat existenta a trei milioane de cazuri de abuzuri si/sau neglijare in fiecare an. De asemenea, abuzul si neglijarea la copil pot cauza in jur de 2000 - 4000 de decese anual. S-a raportat abuzul fizic in 32% din cazuri cu varste sub 5 ani; 10% intre 5 si 9 ani; 27% intre 10 si 14 ani; 14% intre 15 si 18 ani.
Recent, s-au raportat atacuri sexuale organizate asupra copiilor de catre alte grupuri de copii (25% incepute inaintea varstei de 12 ani), liderii de grup fiind ci insisi abuzati anterior. Multi dintre ei se afiliaza acestor grupuri sub presiunea egalilor si a modelelor sociale care nereaza violenta si o leaga de sex.
Din punct de dere etiologic, multi factori contribuie la abuzul copilului si la neglijare. Parintii abuzivi au fost ei insisi abuzati (fizic sau sexual), expusi perioade indelungate de timp violentei in familie, durerilor fizice, care constituie puternici promotori ai agresivitatii. Multi parinti crescuti in familii in care se practica pedeapsa corporala continua aceeasi traditie abuziva cu copin lor. Conditiile de viata stresante (supraaglomerarea, saracia, somajul, consumul de alcool s.a.) contribuie la manifestari comportamentale de tip agresiv ce conduc la abuzul fizic al copiilor. Izolarea sociala, pierderea sistemului de suport, abuzul de substante toxice in familie cresc potentialul de neglijare a copilului.

Tulburarile mintale pol juca un rol important in neglijarea si abuzul copiilor, mai ales cand gandirea si puterea de decizie a parintilor sunt slabite.
Parintii care sunt depresivi sau psihotici sau care au tulburari sere de personalitate ii asimileaza pe copin lor cu obiecte rele care incearca sa-i innebuneasca.
lata cateva caracteristici ale copilului care predispun la cresterea vulnerabilitatii spre neglijare si abuz: prematuritatea la nastere, retardarea mintala, debilitatea fizica sau copin care plang in mod excesiv, copin hiperactivi, ai caror parinti le limiteaza miscarea.
De obicei, mamele practica abuzul fizic, bataia, exista deci un agresor activ si unul pasiv, care accepta bataia. Statistic, copin batuti provin din familii sarace si izolate social.
Parintii abuzivi au cereri nepotrivite (asteptari) fata de copin lor. li trateaza ca pe niste adulti de la care asteapta asigurare, confort, protectie si manifestari de iubire. 90% dintre acesti parinti au fost la randul lor abuzati fizic de catre mamele sau de catre tatii lor.In abuzul sexual al copilului exista de obicei o activitate concertata a barbatului sau a femeii (mai ales in pornografia la copil). Barbatii sunt autorii abuzurilor sexuale la fete in 95% din cazuri si in 80% din cazuri la baieti.
Din punct de dere medical, se considera existenta unor abuzuri fizice atunci cand copilul prezinta rani sau plangeri care nu sunt concordante cu relatarile parintilor. Copin pot Ci adusi la spital si ca victime ale Sindromului Miinhausen prin proximitate - in acest caz, chiar parintele declanseaza boala, injectand diferite substante sau inoculand dirse substante toxice prin care cauzeaza o serie de simptome ce copiaza anumite boli. Parintii pot afisa ingrijorare, iar diagnosticul e dificil de pus.
Din punct de dere psihologic, copin abuzati psihic au o prezenta apatica, sunt fricosi sau altii demonstreaza agresivitate sau dispozitie labila. Adesea se pot evalua depresia, slaba dezvoltare a stimei de sine, anxietatea. Pot manifesta probleme in relatiile cu egalii si pot dezvolta autoagresivitate si/sau conduite suicidare.In cazul abuzului sexual al copilului, acesta isi cunoaste abuzatorul si acesta este de obicei persoana de incredere si cu autoritate in familie. Multe cazuri de abuz sexual implica ascunderea adevarului din cauza sentimentelor de rusine, vinovatie, teama fata de persoana care abuzeaza, asociata cu teama privind disolutia familiei.
Abuzatorii adesea urasc, ucid sau abandoneaza copin, daca enimentele se precipita. Sunt prezente uneori semne fizice care ridica suspiciuni, dar alteori acestea nu pot aduce certitudini.

Din punct de dere psihologie, nu sunt semne evidente, dar se pot manifesta unele comportamente semnificati. Copin de varsta mica ce au cunostinte detaliate despre comportamentul sexual pot initia jocuri cu prieteni prin care dezvolta conduite erotice.
Cand copin dezvaluie informatii eu privire la astfel de conduite abuzi, exista de obicei multe detalii care nu se potrisc sau din cauza fricii copin dezvolta blocaje (atacuri de panica) ce previn dezvaluirea. Se considera ca intre 2 si 8% dintre relatari sunt false si raportate de evaluatori Iara experienta. De exemplu, in cazul adoptiilor, aceste declaratii pot face parte dintr-o strategie care sa limiteze vizitele parintilor biologici. Cu copin sub trei ani si pana la cinci ani, relatarile rbale sunt extrem de dificile, de aceea se folosesc schemele corporale descrise pe papusi, ea si interpretarea fanteziilor ce se dezvolta in timpul jocurilor.
Nu sunt raportate simptome psihologice specifice, dar copin abuzati sexual de catre un adult prezinta anxietate, exciilitate crescuta, pierderea increderii in ei insisi. Se constata, de asemenea, o gestionare dificila a agresivitatii fata de ceilalti si fata de ei insisi.
Sentimentele depresi, combinate cu cele de rusine, vinovatie, teama si sentimentul permanent al pericolului, sunt raportate ca fiind comune printre copin care au fost abuzati sexual.
Adolescentii care au suportat in etape anterioare de varsta abuzuri sexuale sunt recunoscuti ca avand o rata crescuta a scaderii controlului impulsurilor si prezentand conduite autodistructi si suicidare.
Tulburarile de stres posttraumatic si tulburarile disociati sunt comune adultilor care au suportat in copilarie abuzuri sexuale.
Neglijarea copilului se poate evalua prin semne fizice, cum ar fi pierderea in greutate, igiena precara, deshidratarea, malnutritia, ca si prin semne psihologice marcate de depresie si irilabilitate.In cazul copilului neglijat, dezvoltarea fizica si psihica este drastic afectata. Li preponderenta subdezvoltarea fizica, ca si prezenta tulburarilor de comportament si de socializare, liste tulburata, de asemenea, conduita de autoservire, ca si pastrarea curateniei personale.
Parintii unor astfel de copii sunt depresivi, izolati, saraci. Lipsa locurilor de munca, ca si abuzul de substante toxice exacerbeaza situatiile.
Tipologia mamelor care neglijeaza sugereaza varsta foarte tanara, izolarea sociala, ignoranta. Mamele care au tulburari psihice majore isi pot percepe copilul ca pe un pacat de care vor sa scape sau ca pe un obiect dificil de acceptat prin atentia permanenta pe care o cerc.
Diagnosticul diferential: certurile parintilor si disputele asupra custodiei copiilor sunt factori care complica identificarea situatiilor de abuz si neglijare. O mama ostila fata de tatal de care s-a separat se poate autocon-vinge si-l poale convinge pe copil ca acesla este abuziv. In unele situatii se ajunge pana la fabricarea unor scenarii pe care copilul va trebui sa Ic inte si sa le reproduca ca probe de acuzare.
In alte situatii, parintele refuza sa accepte posibilitatea abuzului si acuza copilul de minciuna, fortandu-l chiar sa-si retraga dezvaluirile. in situatia in care copilul discuta despre abuz intr-o forma potrivita cu stadiul de dezvoltare a limbajului pentru varsta sa, nu parafrazeaza folosind cuvinte imprumutate de la adult, plangerea de abuz ar putea Fi luata in considerare.
Clinicicnii ar trebui sa recunoasca conflictul parental ser in care copilul este capturat printr-un mod abuziv.
Evolutie .?i prognostic. Rezultatul interntiilor in cazurile de abuz sexual si neglijare este multilactorial si depinde de seritatea, durata, natura abuzului si vulnerabilitatea copilului. Copin care sufera de intarziere mintala, dizabilitati fizice, conduite distructi, deficit de atentie vor aa rezultate mai slabe decat copin care nu au aceste dizabilitati. Copin care au fost abuzati perioade lungi de timp sunt mult mai afectati decat cei care au experimentat scurte episoade de abuz.
Tulburarile mintale majore, cum ar fi depresia majora, comportamentul suicidal, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea disociativa de identitate, abuzul de substante, sunt complicate pe termen lung, depind de relatia dintre victima si abuzatorul sau si de urile adulte de suport disponibile dupa dezvaluiri. Cele mai bune rezultate se obtin cand copilul este intact cognitiv, abuzul este recunoscut si intrerupt in faza initiala si intreaga familie este capabila sa participe la tratament.
Tratament. Primul pas este asigurarea sanatatii si a starii de bine a copilului abuzat. Copilul va fi securizat fata de mediul familial abuziv si neglijent.
Pericolul instalarii unor tulburari psihiatrice pentru copin abuzati si neglijati necesita o evaluare psihiatrica si psihologica adecvata.
Terapeutii vor asista unele simptome: temeri, anxietati, valoarea stimei de sine; vor construi o relatie de incredere cu persoana adulta, in care copilul sa nu se simta exploatat si terorizat si in ultima instanta vor ajuta la castigarea unei perspecti mai bune fata de factorii care au contribuit la vic-timizarea copilului.
In mod ideal, fiecare copil abuzat si neglijat ar trebui sa primeasca un plan de interntie bazat pe evaluarea factorilor responsabili de psihopatologia parintilor. ul ar trebui sa includa o prognoza globala care priste achizitionarea de catre parinti a unor deprinderi adecvate de educatie si ingrijire; timpul estimat pentru schimbarea parintilor; estimarea dimensiunii disfunctiei educationale privind un singur copil sau si pe ceilalti copii din familie; aprecierea gradului de implicare a familiei si a personalului de ingrijire in reamenajarea problemei si gradul de risc pentru continuarea abuzurilor si neglijarii in cazul in care copilul va ramane in familie.
Pe baza informatiilor culese se pot contura cateva optiuni pentru a facilita functionarea parintilor: eliminarea sau diminuarea factorilor de stres social si din mediu; scaderea efectelor adrse din punct de dere psihologic, a factorilor sociali asupra parintilor; reducerea responsabilitatilor mamei prin solutii de ingrijire a copilului (baby-sitter, gradinita ele); promovarea stimularii, a incurajarii, acordarea ajutorului pentru a invata evaluarea, satisfacerea nevoilor copilului; diminuarea conflictelor intrapsihice.
Prentia. Pentru prenirea abuzului si neglijarii copilului, primul pas este acela al identificarii familiilor cu risc crescut; implementarea unui program care sa includa monitorizarea psihologica si psihiatrica a familiilor cu risc crescut, incluzand identificarea copiilor cu risc. familiile trebuie educate astfel incat sa poata recunoaste situatiile cand au fost neglijente sau abuzi cu copin lor si sa fie ajutate sa inte strategii alternati de coping.
Aceste programe vor predea, pe cat este posibil, prenirea separarii copiilor de parinti, plasamentul copiilor in institutii. Parintii vor fi incurajati sa-si imbunatateasca statutul de ingrijire personala. Se va promova formarea centrelor de ingrijire si prenire dotate cu personal educat in spiritul depistarii timpurii a abuzului si neglijarii si al acordarii suportului familiilor stresate.